Territorial jurisdiction for child custody enforcement and penalities: exclusive competence of the court where the minor resides

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2025

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la 18.06.2024 sub nr. x/2024 pe rolul Judecătoriei Buzău, reclamanta A. a cerut, în contradictoriu cu pârâtul B. (i) să se constate refuzul acestuia de a respecta dispoziţiile legale referitoare la stabilirea locuinţei copilului minor potrivit deciziei civile nr. 563/2023 pronunţată la 20.02.2023 de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precum şi constatarea existenţei unei situaţii de înstrăinare părintească a fiicei acestora; (ii) obligarea pârâtului la plata penalităţilor prevăzute de art. 20 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 272/2004, pentru fiecare zi de întârziere, pentru refuzul de a respecta dispoziţiile privitoare la stabilirea locuinţei copilului şi a programului de menţinere a relaţiilor personale cu minorul, în cuantum de 2100 le/zi, de la data de 07.06.2024 şi până la îndeplinirea obligaţiei de a respecta dispoziţiile privitoare la stabilirea locuinţei copilului, având în vedere existenţa situaţiei de înstrăinare şi veniturile nete ale pârâtului.

Prin sentinţa civilă nr. 1440 din 04.03.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Buzău a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a proceda astfel, instanţa a reţinut că cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 20 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, reclamanta solicitând şi instituirea unei măsuri asigurătorii sau de garantare a executării obligaţiei stabilite printr-un titlu executoriu privind relaţiile personale ale copilului cu părinţii. Situaţia premisă o constituie stabilirea - printr-o decizie provizorie, a locuinţei minorei la mamă şi stabilirea unui program de menţinere a relaţiilor personale cu tatăl, până la soluţionarea definitivă a dosarului x/2022 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În raport de obiectul cererii, precum şi în considerarea terminologiei folosite în redactarea art. 20 din Legea 272/2004 - care face trimitere la instanţă şi nu la instanţa de tutelă, ca în alte situaţii ce se regăsesc în acest act normativ, instanţa a apreciat că nu îşi găseşte aplicarea art. 114 din C. civ., neavând, aşadar, relevanţă în cauză domiciliul minorei, competenţa urmând a fi determinată potrivit dreptului comun, ci pentru stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, se va face aplicarea art. 954 C. proc. civ., referitoare la procedura de soluţionare a măsurilor asiguratorii.

Prin sentinţa civilă nr. 11135 din 07 noiembrie 2025, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, într-adevăr, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti este înregistrat dosarul de divorţ al părţilor, însă prezentul dosar nu este un dosar de ordonanţă preşedinţială pentru a avea loc o prorogare a competenţei instituite de art. 998 C. proc. civ., fiind vorba despre un dosar distinct de fond.

Pentru stabilirea competenţei în această materie, instanţa a reţinut aplicabilitatea în cauză a art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., potrivit căruia "judecătoriile judecă în primă instanţă cererile date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie" şi, respectiv, a art. 114 C. proc. civ., potrivit căruia "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Stabilind, aşadar, că este vorba despre o competenţă teritorială exclusivă, de la care părţile nu pot deroga, în considerarea faptului că potrivit declaraţiilor părţilor locuinţa minorei este în oraş Buzău, str. x, alături de mama sa, a fost declinată competenţa în favoarea Judecătoriei Buzău.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Buzău şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Obiectul demersului judiciar ce a stat la baza declanşării conflictului negativ de competenţă îl constituie cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 20 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 272/2004, vizând constatarea refuzului tatălui de a respecta dispoziţiile legale referitoare la stabilirea locuinţei minorei C. potrivit deciziei civile nr. 563/2023 pronunţată la 20.02.2023 de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precum şi constatarea existenţei unei situaţii de înstrăinare părintească a fiicei acestora. Totodată, s-a cerut obligarea pârâtului la plata penalităţilor prevăzute de art. 20 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 272/2004, pentru fiecare zi de întârziere, pentru refuzul de a respecta dispoziţiile privitoare la stabilirea locuinţei copilului şi a programului de menţinere a relaţiilor personale cu minorul, în cuantum de 2100 le/zi, de la data de 07.06.2024 şi până la îndeplinirea obligaţiei de a respecta dispoziţiile privitoare la stabilirea locuinţei locuinţei copilului, având în vedere existenţa situaţiei de înstrăinare şi veniturile nete ale pârâtului.

Cele două instanţe aflate în conflict au stabilit în mod diferit natura cererii deduse judecăţii - prima instanţă reţinând că este vorba despre o cerere care se soluţionează potrivit art. 954 C. proc. civ., referitoare la procedura de soluţionare a măsurilor asiguratorii, în vreme ce, cea de-a doua instanţă a dat relevanţă dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., prin raportare la locuinţa minorei care se află în circumscripţia Judecătoriei Buzău.

Înalta Curte reţine că reclamanta a învestit instanţa cu mai multe capete de cerere, scopul demersului său fiind acela de a asigura respectarea de către tată a dispoziţiilor legale referitoare la stabilirea locuinţei fiicei părţilor, precum şi a programului de menţinere a relaţiilor personale dintre acesta şi minora C..

Posibilitatea instanţei de a stabili, la cererea părintelui interesat, a unor penalităţi (conform art. 20 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 272/2004) care, alături de măsuri cu caracter asiguratoriu şi de garanţiile prevăzute de lege (potrivit art. 20 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 272/2004), să asigure înapoierea copilului la locuinţa sa la terminarea perioadei de găzduire, precum şi pentru respectarea dispoziţiilor privitoare la stabilirea locuinţei copilului, presupune, cu necesitate, constatarea unei situaţii de înstrăinare (capătul I al cererii de chemare în judecată).

Dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 272/2004 (inserate în Capitolul II intitulat "drepturile copilului") vizează menţinerea relaţiilor personale ale copilului cu părinţii săi sau cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viaţa de familie, obiect ce poate fi circumscris exercitării autorităţii părinteşti, constituind astfel, în sens mai larg, o cerere privind ocrotirea persoanei fizice, motiv pentru care devin incidente dispoziţiile art. 114 din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Noţiunea de domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie. Pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii părinţi (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

În speţă, aşa cum rezultă din actele dosarului, prin decizia civilă nr. 563A din data de 20.02.2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul x/2022, a fost stabilită provizoriu locuinţa minorei C. la reclamanta-mamă (din Buzău) până la soluţionarea prin hotărâre executorie a dosarului nr. x/2022

Conform prevederilor art. 265 C. civ., toate măsurile date prin Carta a II-a "Despre familie" în competenţa instanţei judecătoreşti, toate litigiile privind aplicarea dispoziţiilor acestei cărţi, precum şi măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competenţa instanţei de tutelă. Dispoziţiile art. 107 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 486 C. civ., ori de câte ori există neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, instanţa de tutelă este cea care hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.

Având în vedere cele constatate, conform dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, instanţă în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul persoana ocrotită cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 decembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.