Protection order jurisdiction fixed at victim's actual residence; Sector 6 Court assigned.

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2025

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la 12.11.2025 sub nr. x/2025 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, reclamantul A. a solicitat emiterea unui ordin de protecţie împotriva pârâtului B..

Prin sentinţa civilă nr. 17485 din 12.11.2025, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Pentru a proceda astfel, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 26/2024 privind ordinul de protecţie, potrivit căruia instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea este judecătoria de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima. Astfel, competenţa în cauză este de ordine publică în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., neputând fi atrasă de locul în care s-a săvârşit actul de violenţă care a dus la formularea cererii de emitere a ordinului de protecţie.

Totodată, instanţa a reţinut că potrivit actelor depuse la dosar, reclamantul este domiciliat în mun. Bucureşti, astfel că Judecătoria Sectorului 6 este competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze această cerere.

Prin sentinţa civilă nr. 7132 din 13 noiembrie 2025, Judecătoria Sectorului 6 a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 26/2004, art. 91 alin. (1) şi alin. (2) C. civ. şi art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., potrivit cărora cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima, iar din menţiunile existente în DEPAB şi în cartea de identitate a reclamantului, reiese că acesta are domiciliul în raza teritorială a Judecătoriei Focşani, neavând vreo reşedinţă declarată.

Prin sentinţa civilă nr. 11086 din 17 noiembrie 2025, Judecătoria Focşani a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6, a constatat conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 26/2004, articol care, în interpretarea jurisprudenţei constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se referă la o situaţie de fapt, ce vizează locuinţa efectivă a victimei la momentul formulării cererii de protecţie, fără a fi necesară existenţa vreunei menţiuni speciale în cuprinsul cărţii de identitate, atâta timp cât această locuinţă are caracter de stabilitate - împrejurare ce este dovedită în cauză prin aceea că reclamantul îşi desfăşoară activitatea lucrativă în municipiul Bucureşti.

În consecinţă, a apreciat instanţa că în cauză nu se poate face abstracţie de situaţia locativă efectivă a reclamantului, care se află pe raza Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, astfel că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine acestei instanţe.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cauzei este reprezentat de solicitarea reclamantului A. de emitere a unui ordin de protecţie împotriva pârâtului B..

Instanţele aflate în conflict şi-au declinat reciproc competenţa reţinând în mod diferit care este instanţa competentă în soluţionarea pricinii respectiv, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a reţinut că instanţa competentă este cea de la domiciliul reclamantului astfel cum este înscris în cartea de identitate şi în evidenţele DEPABD, iar Judecătoria Focşani a reţinut că instanţa competentă este cea la care reclamantul locuieşte efectiv.

Înalta Curte reţine că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 26/2024 privind ordinul de protecţie, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul victima, conflictul negativ de competenţă fiind însă determinat de stabilirea diferită a domiciliului reclamantului A. de către instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionarea a cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 26/2024 privind ordinul de protecţie "Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol prin acte de violenţă din partea unei alte persoane poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri (...)".

Totodată, art. 14 din acelaşi act normativ prevede:

"(1) Cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima. (2) Cererea pentru emiterea ordinului de protecţie poate fi introdusă de victimă personal sau, după caz, de tutore ori alt reprezentant legal al acesteia. (3) Cererea poate fi introdusă în numele victimei şi de: a) procuror; b) reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor infracţiunilor."

Ca atare, procedura reglementă de art. 14 din Legea nr. 26/2024 are în vedere situaţia în care cererea de emitere a ordinului de protecţie este adresată instanţei direct de către victimă sau în numele acesteia de către persoanele abilitate de lege în acest sens.

Art. 14 din Legea nr. 26/2024 este o normă atributivă de competenţă teritorială absolută de ordine publică, prin alin. (1) al acestui text de lege fiind instituit un caz de competenţă teritorială exclusivă.

Cum cererile pentru emiterea ordinului de protecţie nu privesc bunuri sau drepturi de care părţile pot dispune, rezultă că, în această materie, părţile nu pot face o alegere de competenţă, neputând înlătura competenţa stabilită de art. 14 din Legea nr. 26/2024, fiind, aşadar, în prezenţa unei competenţe de ordine publică.

Aşa cum s-a arătat supra, cererile având ca obiect emiterea unui ordin de protecţie se soluţionează de judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa victima.

Domiciliul reprezintă un atribut de identificare al persoanei fizice şi este definit de art. 87 C. civ. ca fiind acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală. În acelaşi sens, al locuinţei declarate ca locuinţă principală, este şi art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români ("Domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuinţa principală").

În sens procesual, noţiunea de "domiciliu" vizează locuinţa pe care o persoană şi-a stabilit-o în fapt în localitatea în care trăieşte, întrucât scopul urmărit de legiuitor este, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 153 şi următoarele C. proc. civ., acela ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă principiului respectării dreptului la apărare şi de a facilita administrarea probatoriului în vederea soluţionării cauzei.

Astfel, în contextul analizei, se reţine că menţiunile cu privire la domiciliu din actul de identitate au doar efect declarativ de evidenţă a persoanei, persoana fizică având domiciliul acolo unde are locuinţa sa statornică şi principală, iar domiciliul persoanei fizice, astfel înţeles, interesează în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze litigiul.

În cauza pendinte, se observă că, din procesul-verbal de notă telefonică întocmit de către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, rezultă că reclamantul a precizat expres că nu locuieşte în raza Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti (instanţa învestită iniţial), ci că locuieşte efectiv la adresa anonimizată, care este situată în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

În acest context, Înalta Curte reţine că instanţa competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în a cărei rază teritorială reclamantul locuieşte în fapt.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor legale evocate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 decembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.