Cassation appeal annulled for lack of legal motivation: failure to formulate specific legal criticisms against the appellate court's reasoning regarding contractual penalties for medical documentation errors

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2025

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 22.07.2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul cu nr. x/2022, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 392.763,93 RON compusă din suma de 307.405,60 RON reprezentând 0,5% din valoarea de contract aferentă lunilor martie 2019, octombrie 2019, martie 2020 şi octombrie 2020 şi suma de 85.358,33 RON reprezentând 0,5% din valoarea de contract aferentă lunii martie 2021.

Prin încheierea din data de 1 august 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiilor III - V civile ale Tribunalului Bucureşti.

Prin încheierea din data de 9 noiembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2022, instanţa învestită prin declinare a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VI-a civilă a Tribunalului Bucureşti, constatând totodată ivit conflictul negativ de competenţă pe care l-a înaintat Curţii de Apel Bucureşti spre soluţionare pe calea regulatorului de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 11F din data de 27.01.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2022, Curtea a stabilit competenţa materială funcţională de soluţionare a cauzei de faţă în favoarea secţiei a III-a civilă a Tribunalului Bucureşti.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 273 din data de 14 martie 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis acţiunea formulată de reclamanta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti în contradictoriu cu pârâtă-reclamantă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti şi a fost obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 392.763,94 RON.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel, secţia a IV-a civilă

Prin decizia civilă nr. 956A din data de 7 octombrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul formulat de apelantul-pârât-reclamant Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 273 din 14 martie 2024 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata-reclamantă-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti ca nefondat.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 956A din data de 7 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a formulat recurs pârâtul Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, cale de atac ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub număr de dosar x/2025

Prin cererea de recurs formulată, recurentul invocă prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sens în care susţine că instanţa de apel, în mod eronat, a respins apelul.

Recurentul prezintă situaţia de fapt privind controlul şi secţiile ale căror documente au fost verificate de Direcţia Generală Control şi Antifraudă CNAS.

În plus, recurentul apreciază că personalul medical în cauză a completat în mod corect respectivele documente medicale şi, astfel, temeiurile invocate de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti sunt nefondate.

În acelaşi sens, susţine că, chiar şi în ipoteza în care s-ar strecura unele greşeli materiale ori omisiuni, acest aspect nu este de natură să împiedice producerea efectelor juridice ale respectivelor documente, în condiţiile în care erorile sau omisiunile cu privire la nume sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale pot fi îndreptate fără a afecta eficacitatea actului respectiv.

În final, apreciază că, în situaţia în care recurentul ar fi în culpă şi obligat la plata sumei de bani solicitate, s-ar afla în ipoteza prevăzută de art. 1345 din C. civ. privind îmbogăţirea fără justă cauză.

În consecinţă, recurentul conchide că instanţa de apel nu a ţinut cont de incidentele legale existente în cauză, astfel că solicită admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

5. Apărările formulate în cauză

În data de 5 mai 2025, prin intermediul serviciilor poştale, cu respectarea termenului legal, intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, a depus întâmpinare. Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că recursul este nul pentru nemotivare, în condiţiile în care cererea de recurs formulată în cauză nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea acestora, menţiuni care sunt obligatorii în conformitate cu prevederile art. 486 alin. (1) din C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la data de 19 mai 2025, conform dovezii de la dosar, nefiind formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul declarat de recurentul-pârât Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, în raport cu excepţia nulităţii, invocată prin întâmpinare de intimata-reclamantă Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, a cărei analiză este prioritară, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că părţile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situaţiei de fapt.

Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanţele de fond, în timp ce instanţa de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că nu rejudecă tot dosarul, ci verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanţa de apel, normele de drept procesual şi/sau de drept material situaţiei de fapt deja stabilite.

Scopul recursului transcede interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii materiale şi/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele şi le poate aprecia (în primă instanţă) sau, după caz, reaprecia şi completa (în apel).

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În cauza pendinte, verificând cererea de recurs, se constată că, deşi criticile formulate au fost subsumate de către recurent pct. 8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., acestea reprezintă o reiterare a motivelor de apel formulate împotriva sentinţei tribunalului, care şi-au găsit deja o dezlegare jurisdicţională prin decizia pronunţată în apel, acesta ignorând faptul că asupra acestora a existat deja o cenzură şi o judecată din partea instanţei de apel, care a arătat argumentele pentru care criticile respective nu pot fi primite.

Or, prin motivele de recurs recurentul trebuia să indice, punctual, de ce sunt greşite considerentele instanţei de apel care sprijină soluţia adoptată ori care sunt normele de drept material interpretate sau aplicate greşit de instanţă.

În cauză, se constantă că, în cuprinsul cererii de recurs formulate se menţionează doar faptul că recurentul declară recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi, fără să arate motivele pentru care consideră nelegală dezlegarea dată de instanţă în faza procesuală a apelului, repune în discuţie aceleaşi aspecte, reiterând cele invocate prin cererea de apel şi omiţând faptul că obiectul recursului îl constituie raţionamentul curţii de apel.

În acest sens, se relevă faptul că, începând cu paragraful 3 din pagina 2 din motivele de recurs şi până la secţiunea denumită "Nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii" din pagina 3 a acestor motive, recurentul a preluat, ca atare, susţinerile din cererea de apel. Astfel, recurentul a reiterat aceleaşi critici privind faptul că, în cauză, personalul medical a completat în mod corect respectivele documente, actele normative au fost emise cu scopul de a obliga la întocmirea respectivelor acte, precum şi aceea că, chiar şi în ipoteza în care ar exista anumite erori materiale, acestea nu ar fi de natură să împiedice producerea efectelor juridice ale respectivelor documente.

De altfel, şi instanţa de apel a indicat în motivarea deciziei recurate faptul că aceleaşi apărări au fost formulate şi prin întâmpinarea depusă de recurentul-pârât în faţa primei instanţe, apărări ce au fost considerate prin sentinţa apelată ca nefondate. Aşadar, în mod corect a reţinut instanţa de apel că prin apel nu se aduce nicio critică efectivă raţionamentului avut în vedere de prima instanţă, recurentul reiterând în apelul formulat aceleaşi apărări care au fost deja analizate.

Dincolo de preluarea tale quale a situaţiei de fapt şi a criticilor din apel şi preschimbarea acestora, în mod formal, în motive de recurs, instanţa de apel a analizat susţinerile recurentului, iar recurentul nu a formulat critici privind raţionamentul instanţei de apel.

Astfel, cu privire la critica, reiterată prin motivele de recurs, privind faptul că actele normative invocate în acţiunea formulată au fost emise cu scopul de a obliga în mod imperativ întocmirea documentelor medicale în scopul producerii de efecte juridice, în cauză fiind în discuţie doar o serie de erori materiale, instanţa de apel a arătat că aspectele evidenţiate drept disfuncţionalităţi la întocmirea actelor în cauză se regăsesc ca fiind menţiuni obligatorii necesar a fi inserate în cuprinsul foilor de observaţie clinică generală şi foilor de evoluţie şi tratament, conform prevederilor din Anexele 2 şi 3 ale Ordinului nr. 1782/576/2006 privind înregistrarea şi raportarea statistică a pacienţilor care primesc servicii medicale în regim de spitalizare continuă şi spitalizare de zi.

Cu privire la aceste considerente, recurentul nu a formulat nicio critică subsumabilă vreunuia dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

De asemenea, cu privire la critica privind faptul că documentele medicale şi-au produs efectele juridice, fiind decontate şi sumele au fost încasate, iar, în situaţia în care cererea de chemare în judecată ar fi admisă, s-ar ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză, Înalta Curte constată că aceasta este singura prevedere legală invocată în tot cuprinsul cererii de recurs, respectiv, art. 1345 din C. civ.

Cu toate acestea, în raport de cele anterior indicate, critica referitoare la îmbogăţirea fără justă cauză, astfel cum a fost dedusă analizei prin cererea de recurs, priveşte aplicarea normei la situaţia de fapt şi propria apreciere a recurentului, iar nu conţinutul normei ori interpretarea sau greşita aplicare de instanţă, astfel că nu intră în sfera dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

De altfel, instanţa de apel a reţinut că pretinsa îmbogăţire a cocontractantului are ca fundament juridic activarea clauzei penale din contractul încheiat între părţi, ca efect al nerespectării obligaţiilor de către recurent şi, ca atare, are o justă cauză, neputând fi incidentă instituţia juridică la care face referire recurentul.

Nici raportat la aceste considerente, recurentul nu a fost formulat nicio critică care să poată fi subsumată vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Mai mult, nici secţiunea privind nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii nu cuprinde vreo critică de nelegalitate concretă adusă deciziei recurate, fiind generic invocat faptul că instanţa de apel nu ar fi ţinut cont de incidentele legale existente în prezenta cauză.

De asemenea, în cuprinsul aceleiaşi secţiuni din motivele de recurs, în raport de invocarea netemeiniciei hotărârii, aceasta reprezintă o critică ce nu poate fi supusă controlului în calea extraordinară de atac a recursului.

Prin urmare, deşi a fost invocat motivul de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul nu a arătat care ar fi argumentele pentru care decizia instanţei de apel nu este conformă legii, lipsa motivării conducând la inexistenţa unor critici care să indice care sunt normele de drept încălcate de instanţa de apel.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Ca atare, cum criticile formulate de recurentul-pârât nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei nulităţii recursului, precum şi efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, şi va anula recursul declarat de recurentul Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 956 din 7 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 956 din 7 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 decembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.