Compulsory servitude and rent for pre-existing electrical infrastructure on reconstituted private land under Law No. 318/2003
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, rendering the decision irrevocable and leaving in force the lower courts' rulings that rejected the plaintiff's claims. The case involved a civil dispute where a landowner, whose property rights were reconstituted in 1997 over agricultural land, sued an energy company to compel the signing of a servitude contract and the payment of rent for electrical infrastructure (a transformer station and poles) existing on the land for approximately 30 years. The court determined that the appeal was legally insufficient for cassation as it did not cite specific grounds for annulment under Article 304 of the Code of Civil Procedure, but instead raised merits-based arguments. Decisively, the court applied Law No. 318/2003 on electricity, finding that under Article 16, the right of use and servitude for existing electrical networks is legal, exercised for the duration of the facility's existence, and granted free of charge, while Article 37 confirms that such lands remain in the public domain, thus barring the private ownership claim and rent demand.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ, art. 304 alin. (1) C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Compulsory servitude and rent for pre-existing electrical infrastructure on reconstituted private land under Law No. 318/2003: Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs reclamantul fără a invoca vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Reclamantul B.G. a chemat în judecată pe pârâta SC E. SA Buzău și a solicitat obligarea acesteia să încheie un contract de servitute pentru terenul ocupat cu amplasarea unei stații, transformator și stâlp cu instalații de întrerupere. Cu ocazia concluziilor orale a solicitat și plata unei chirii egale cu un consum mediu lunar de 200 kw.
Judecătoria Buzău, prin sentința civilă nr. 6202 din 3 decembrie 2003 a respins acțiunea precizată formulată de reclamant.
Pe baza probelor administrate, inclusiv a unei expertize tehnice, instanța a reținut că reclamantului i s-a reconstituit, în anul 1997, dreptul de proprietate pentru suprafața de 03 ha teren arabil și 0,08 ha curți pe care se aflau unele instalații, un post de transformare amplasat pe doi stâlpi de beton și stâlpul cu separator construcții edificate în urmă cu circa 30 de ani, instalații folosite de pârâtă. Regimul juridic al unor asemenea lucrări este stabilit de Legea nr. 318/2003. Potrivit alin. (3) și (4) ale art. 16 din legea citată dreptul de uz și de servituți au caracter legal, se exercită pe toată durata existenței capacității energetice și cu titlu gratuit. Conform art. 37 alin. (4) terenurile pe care se situează rețelele electrice existente la data intrării în vigoare a legii, rămân în proprietatea publică a statului.
Apelul declarat de reclamant a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, prin sentința civilă nr. 607 din 4 martie 2004.
Instanța își însușește, ca fiind temeinice și legale, cele reținute de instanța de fond.
Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs reclamantul fără a invoca vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În dezvoltarea scrisă a recursului reclamantul își pune întrebări în legătură cu cele reținute de instanțe în considerentele hotărârilor, comentează raportul de expertiză în legătură cu suprafața de teren ocupată de pârâtă pentru postul de transformare, afirmând că întregul teren este proprietatea sa.
Potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Recurentul nu se referă în concret în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, cele menționate în cererea de recurs pot fi considerate că se referă cel mult la motive de netemeinicie ce nu pot forma însă obiect de cercetare pentru o instanță de recurs.
Instanțele au reținut o situație de fapt bazată pe probele administrate și au aplicat corect prevederile legale în materie. Nimeni nu a contestat dreptul de proprietate al reclamantului, prin reconstituirea acestuia pe vechiul amplasament, numai că, cu mulți ani în urmă, acest teren a fost afectat de utilități de interes public cu respectarea prevederilor legale.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.D.G. împotriva deciziei nr. 607 din 4 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2005.