Territorial jurisdiction for ex officio review of judicial interdiction under Law No. 140/2022: competence retained by the original instance of tutelage

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin sentinţa civilă nr. 1286/2014, pronunţată în dosarul nr. x/2013 Judecătoria Suceava a admis cererea de chemare în judecată formulată de petenta A., în contradictoriu cu intimatul B., fiind dispusă punerea sub interdicţie a intimatului B. iar petenta A. fiind numită în calitate de tutore al persoanei ocrotite.

La data de 06.09.2023, în temeiul art. 20 alin. (6) din Legea nr. 140/2022, pe rolul Judecătoriei Suceava, secţia civilă a fost înregistrată, din oficiu, cauza nr. 8616/314/2023, având ca obiect reexaminare punere sub interdicţie a intimatului B., în vederea verificării subzistenţei motivelor care au stat la baza punerii sub interdicţie a acestuia.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 1252 din data de 28.03.2024, Judecătoria Suceava, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe intimatul B., în favoarea Judecătoriei Braşov.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Suceava a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 87 şi 92 alin. (4) din C. civ., concluzionând că, faţă de situaţia că domiciliul persoanei puse sub interdicţie este la reprezentantul său legal, iar din actele dosarului rezultă că domiciliul persoanei ocrotite se află în comuna Prejmer, judeţ Braşov, Judecătoria Braşov este instanţa competentă pentru soluţionarea cauzei.

2.2 Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Braşov a pronunţat sentinţa civilă nr. 5970 din data de 27.06.2025, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat compentenţa de soluţionare a cauzei privind pe intimatul B., în favoarea Judecătoriei Suceava.

În motivare, Judecătoria Braşov a prezentat jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizia nr. 1980/30.09.2015 a secţiei I civilă şi deciziile nr. 926/03.05.2022, 1764/05.10.2022 şi nr. 1779/06.10.2022, aceste din urmă decizii atribuind un sens mai larg noţiunii de "domiciliu", fiind statuat că, în condiţiile în care menţiunile cuprinse în cartea de identitate a persoanei puse sub interdicţie nu corespund cu locuinţa efectivă a acesteia, domiciliul persoanei puse sub interdicţie este la locul la care aceasta se găseşte efectiv.

Judecătoria Braşov a concluzionat că, faţă de locul unde se găseşte persoana a cărei ocrotire se solicită, prin raportare la dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., art. 87 din C. civ., dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. şi H.G. nr. 1217/2023, Judecătoria Suceava este competentă să soluţioneze prezenta cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea reciprocă a fost determinată de interpretarea diferită, de către instanţele aflate în conflict, a sintagmei "domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite" în cauza dedusă judecăţii, cu privire la o persoană pusă sub interdicţie şi care se află internată într-un centru de recuperare.

Astfel, Judecătoria Suceava a reţinut că, în cauză, prezintă relevanţă, din punct de vedere procedural, domiciliul persoanei ocrotite care, potrivit art. 92 alin. (4) din C. civ., este stabilit la reprezentantul său legal, în timp ce Judecătoria Braşov a reţinut că trebuie să se acorde prevalenţă locuinţei efective a persoanei ocrotite.

În speţă, se constată că, prin sentinţa civilă nr. 1286/2014 pronunţată în dosarul nr. x/2013 Judecătoria Suceava, a fost admisă cererea petentei A. şi s-a dispus punerea sub interdicţie a intimatului B..

Ulterior, în data de 06.09.2023, în aplicarea prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 140/2022, Judecătoria Suceava s-a sesizat din oficiu cu privire la reexaminarea măsurii punerii sub interdicţie a intimatului B., sens în care a fost constituit prezentul dosar.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 140/2022, persoanele aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi sub interdicţie judecătorească vor fi supuse, în ceea ce priveşte starea şi capacitatea lor şi măsurile de ocrotire ce vor trebui luate, dispoziţiilor Legii nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin această lege, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că, în acest scop, instanţele judecătoreşti, din oficiu sau la cerere, vor reexamina toate măsurile de punere sub interdicţie judecătorească şi, după caz, vor dispune: a) înlocuirea acesteia cu una dintre măsurile de ocrotire prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare; b) ridicarea acesteia, dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, pentru instituirea unei măsuri de ocrotire.

În mod corelativ, prevederile art. 105 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243/2022, prevăd că pe toată durata măsurilor de ocrotire, actele procesuale referitoare la exercitarea atribuţiilor instanţei de tutelă se efectuează în acelaşi dosar, repartizat aleatoriu unui complet specializat pentru judecarea cauzelor cu minori şi de familie, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, cererile sau plângerile referitoare la măsurile de ocrotire se înregistrează ca dosare asociate, cu excepţia acţiunilor în anulare, care se înregistrează ca dosare distincte şi se repartizează aleatoriu. După soluţionarea definitivă a acestor cauze, dosarele se ataşează la dosarul iniţial.

Drept urmare, având în vedere obiectul prezentei cauze, de reexaminare ex officio a măsurilor de ocrotire dispuse în cadrul dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Suceava, precum şi temeiul juridic al litigiului pendinte, respectiv art. 20 alin. (2) din Legea nr. 140/2022, se constată că, în speţă, instanţa de tutelă a fost deja stabilită prin sentinţa civilă nr. 1286/2014, şi anume Judecătoria Suceava, aspect rămas câştigat judecăţii şi în prezenta pricină, privită ca unitară din perspectiva dispoziţiilor regulamentare anterior menţionate.

Astfel, în scopul fixării competenţei teritoriale, este necesar a se avea în vedere, pe de o parte, instanţa care a pronunţat cererea de punere sub interdicţie judecătorească a pârâtului şi, pe de altă parte, necesitatea raţiunii de unitate a hotărârii judecătoreşti, ca o consecinţă a extinderii competenţei instanţei care a încuviinţat cererea de punere sub interdicţie asupra tuturor procedurilor ulterioare aflate în directă legătură cu aceasta.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, instanţa de tutelă stabilită la momentul instituirii măsurii punerii sub interdicţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 decembrie 2025.