Territorial jurisdiction for enforcement challenges: distinction between the court granting the executive formula and the enforcement court based on the debtor's domicile at the time of filing the enforcement request.

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Obiectul cererii.

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Mediaş la 14 noiembrie 2024, contestatorii A. şi B. S.R.L. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii C. prin reprezentant D. S.R.L. şi cu D. S.R.L.: anularea executării silite începute în cadrul dosarului de executare nr. 363/2015, respectiv a tuturor formelor de executare îndeplinite în cauză de către BEJ E.; anularea încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţate în cadrul dosarului nr. x/2014; constatarea perimării executării silite în cadrul dosarului de executare nr. 363/2015; obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu (taxă de timbru, onorariu de avocat).

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 333/20.03.2025, Judecătoria Mediaş a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţă a reţinut incidenţa art. 714 alin. (1) şi a art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., arătând că Decizia nr. 20/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în examinarea recursului în interesul legii, impune concluzia că instanţa competentă teritorial care a încuviinţat executarea silită dobândeşte competenţa să soluţioneze şi o eventuală contestaţie la executare.

Având în vedere principiul unicităţii instanţei de executare şi împrejurarea că executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în dosarul nr. x/2015, prin încheierea din 24.03.2015, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe.

2.2. Prin sentinţa nr. 7678/28.05.2025, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaş, a constatat conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, pe de o parte, că încuviinţarea executării silite a titlului executoriu s-a dispus prin încheierea nr. 363/22.04.2015 emisă de executorul judecătoresc E. iar, pe de altă parte, că, prin încheierea din data de 24.03.2015, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a învestit cu formulă executorie titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/2006 şi titlul executoriu reprezentat de contractul de garanţie reală mobiliară nr. x/01/30.08.2006.

În aplicarea prevederilor art. 641, art. 651 şi art. 714 din C. proc. civ. prin raportare la considerentele Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2021, pronunţată în recurs în interesul legii, instanţa a arătat faptul că instanţa de executare nu poate fi stabilită prin raportare la instanţa care a învestit titlul cu formulă executorie.

Cum domiciliul contestatorilor nu figurează şi nici nu a fost situat în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare nu revine acestei instanţe.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin prezentul demers judiciar, contestatorii A. şi B. S.R.L., în contradictoriu cu intimaţii C. prin reprezentant D. S.R.L., şi cu D. S.R.L. au solicitat: anularea executării silite începute în cadrul dosarului de executare nr. 363/2015, respectiv a tuturor formelor de executare îndeplinite în cauză de către BEJ E.; anularea încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţate în cadrul dosarului nr. x/2014; constatarea perimării executării silite în cadrul dosarului de executare nr. 363/2015; obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu (taxă de timbru, onorariu de avocat).

În speţă, Judecătoria Mediaş şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ambele instanţe întemeindu-şi soluţiile pe interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 651 din C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, raportat la data formulării cererii de executare silită (22.04.2015), sunt aplicabile prevederile C. proc. civ. în vigoare la acea dată, date fiind prevederile art. 24 din cod, potrivit cu care:

"Dispoziţiile legii noi sunt alicabile numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare" şi art. 25 alin. (1) din acelaşi cod care prevăd că "Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi."

Conform dispoziţiilor art. 640 din C. proc. civ., "Cambia, biletul la ordin şi cecul, precum şi alte titluri de credit constituie titluri executorii, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute în legea specială."

În ceea ce priveşte învestirea cu formulă executorie, art. 641 din C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite) prevedea că: "(1) Titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie. (2) Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales".

În aplicarea acestor dispoziţii legale, prin încheierea din 24.03.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis cererea formulată de F. S.A. şi a dispus învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/2006 şi a titlului executoriu reprezentat de contractul de garanţie reală mobiliară nr. x/01/30.08.2006.

Referitor la încuviinţarea executării silite, art. 666 din C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite) prevedea că:

"(2) Executorul judecătoresc se pronunţă asupra încuviinţării executării silite, prin încheiere, fără citarea părţilor. (6) încheierea prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite poate fi supusă controlului instanţei de executare pe calea contestaţiei la executare, în condiţiile legii."

În aplicarea acestor dispoziţii legale, executarea silită a fost încuviinţată în cauză de către executorul judecătoresc prin încheierea nr. 363/22.04.2015, iar nu de către instanţa de judecată.

Faţă de faptul că obiectul cauzei îl reprezintă o contestaţie la executare, prin care debitorii au solicitat anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare din dosarul de executare nr. 363/2015, precum şi constatarea perimării executării silite, devin incidente dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "contestaţia se introduce la instanţa de executare".

În ceea ce priveşte instanţa competentă material şi teritorial a soluţiona contestaţia la executare, aceasta se stabileşte în raport cu prevederile art. 651 din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (…) (3) Instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Ca atare, contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, şi anume judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Împrejurarea că titlurile executorii au fost învestite cu formulă executorie de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti nu o transformă pe aceasta în instanţă de executare, competentă a soluţiona contestaţia la executare ce face obiectul cauzei de faţă, întrucât legiuitorul a reglementat în mod distinct instanţa competentă a soluţiona cererea de învestire cu formulă executorie (judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului), pe de o parte, şi instanţa competentă a soluţiona contestaţia la executare (instanţa de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului), pe de altă parte.

În acest context normativ, instanţa care învesteşte titlul executoriu cu formulă executorie nu se confundă şi nici nu devine instanţă de executare.

Este important de subliniat că în cauză nu este aplicabilă Decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021, prin care s-a statuat în sensul că:

"instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", întrucât executarea silită nu a fost încuviinţată de către instanţa de judecată, care să devină, astfel, instanţă de executare, ci de către executorul judecătoresc, conform art. 666 din C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite).

În cauză, la data sesizării executorului judecătoresc, domiciliul debitorului era situat în Drm. Fermei, nr. 56, Oraş Popeşti - Leordeni, jud. Ilfov (conform interogării DEPABD aflată la dosarul de executare 363/2015, ataşat la dosarul Judecătoriei Mediaş), localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Cornetu. În consecinţă, în temeiul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cererii.

Prin urmare, reţinând că Judecătoria Cornetu competentă să soluţioneze pricina, urmează a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 alin. (4) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 decembrie 2025.