Competence in enforcement against judicial institution resolved in favor of local court

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin la 19 august 2025, sub nr. x/2025, petentul B.E.J. A. a solicitat încuviinţarea executării silite pentru creditoarea B., împotriva debitorului Tribunalul Mehedinţi, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 230 din 09 februarie 2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2020, privind recuperarea diferenţei de drepturi salariale dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială de 605,225 RON şi venitul efectiv plătit, începând cu data de 18.06.2017 şi pe viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală penalizatoare aferentă, de la data exigibilităţii până la data plăţii efective, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, prin toate formele de executare silită.

În drept, petentul şi-a întemeiat cererea de încuviinţare a executării silite pe dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

I.2.1. Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, prin sentinţa nr. 3320/21.08.2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Pentru a hotărî astfel, instanţa, a reţinut, pe de o parte, că potrivit art. 651 alin. (1) teza finală C. proc. civ., dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. se aplică în mod corespunzător şi în materia competenţei instanţei de executare, iar pe de altă că prevederile art. 127 C. proc. civ. instituie o prezumţie legală de lipsă de aparenţă a imparţialităţii peste care nu se poate trece prin actul de voinţă al creditorului. Cum norma de competenţă este de ordine publică, de strictă interpretare şi aplicare limitată, instanţa a precizat că doar alegerea instanţei de la una dintre curţile de apel învecinate este facultativă.

În cauză, întrucât cererea de încuviinţare a fost introdusă împotriva debitorului Tribunalul Mehedinţi, iar competenţa de soluţionare a acestei cereri ar aparţine Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, prin raportare la sediul debitorului, în conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa inferioară acestuia, instanţa a constatat incidenţa cazului de competenţă facultativă prevăzut de art. 127 alin. (2) C. proc. civ. şi a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, instanţă din circumscripţia Curţii de Apel Timişoara, care este învecinată cu Curtea de Apel Craiova, în a cărei circumscripţie se află Judecătoria Drobeta-Turnu Severin.

I.2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Timişoara, prin încheierea nr. 25600/24.10.2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Timişoara, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere opţiunea creditoarei de a nu uza de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. în sensul sesizării uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, ci de a introduce cererea la Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, alegere prin intermediul căreia s-a stabilit în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acestei instanţe.

În consecinţă, în raport cu această alegere de competenţă instanţa a reţinut că Judecătoria Drobeta-Turnu Severin nu putea să dispună, din oficiu, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, câtă vreme prevederile art. 127 C. proc. civ. nu reprezintă norme de ordine publică.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă vizează cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 230 din 09 februarie 2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2020, formulată petentul B.E.J. A., la cererea creditoarei B..

Conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Drobeta-Turnu Severin şi Judecătoria Timişoara a fost generat de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., în condiţiile în care calitatea de debitor aparţine Tribunalului Mehedinţi.

Încuviinţarea executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din acelaşi Cod, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sintagma "cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. vizează cererile adresate instanţei de judecată, în spectrul acestora fiind incluse şi cererile de încuviinţare a executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În raport de particularitatea speţei, determinată de calitatea debitorului împotriva căruia se îndreaptă cererea, Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ., potrivit cărora "(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea; (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

În această situaţie, Înalta Curte observă că, în mod greşit, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare executare silită reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor legale precitate şi calitatea de debitor a Tribunalului Mehedinţi, instanţă superioară Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, întrucât atunci când respectiva calitate îl vizează pe cel împotriva căruia este formulată cererea, încrederea în imparţialitatea obiectivă a instanţei este lăsată de legiuitor la aprecierea exclusivă a reclamantului, iar nu şi a instanţei de judecată.

Astfel, dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 C. proc. civ., reglementează o competenţă facultativă pentru situaţia în care judecătorul (procurorul, asistentul judiciar, grefierul) sau instanţa de judecată sunt părţi pârâte în litigiu. În ipoteza acestor texte de lege legiuitorul a prevăzut că, pentru cererea introdusă împotriva unui judecător (procuror, asistent judiciar, grefier) care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece pricina sau împotriva instanţei competente sau unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în circumscripţia căreia se află instanţa care ar fi competentă potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului poate, ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă se prevalează sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul oferit de lege.

În prezenta cauză, creditoarea B. nu a uzat de prevederile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. şi a introdus cererea la Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, instanţa de la sediul debitoarei Tribunalul Mehedinţi, prin alegerea făcută stabilind, în mod definitiv, competenţa teritorială în favoarea acestei instanţe.

Întrucât norma de competenţă teritorială incidentă în cauză este una relativă, de ordine privată, dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. nu puteau fi valorificate de instanţă din oficiu în vederea justificării necompetenţei teritoriale şi declinării acesteia în favoarea altei instanţe. Astfel, în cauză, instanţa nu putea să dispună, din oficiu, fără a încălca voinţa petentei, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

În consecinţă, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a pricinii revine Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, urmând ca, în temeiul art. 135 C. proc. civ., să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 decembrie 2025.