Competence allocation for revision claims based on res judicata violations involving multiple conflicting judgments
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Section I, Civil) dismissed the request for revision of a Tribunal Galați civil decision as a matter of material non-jurisdiction, declining competence to the competent lower courts based on the specific conflicting judgments invoked. The case involved a tax authority challenging a first-instance decision that ordered a company to return 428,387 RON, arguing it violated the *res judicata* of prior fiscal and tax disputes, including a 2016 High Court decision, an 2018-2019 Tribunal/Appellate Court judgment, and a 2020 Court decision regarding compulsory execution. Applying Article 510(2) and Article 129(2)(2) of the Code of Civil Procedure, the Court held that under the revision ground for violation of *res judicata* (Article 509(1)(8)), jurisdiction lies with the instance superior to the one that rendered the specific conflicting judgment, leading to the declination of the matter to the Tribunal Galați, the Court of Appeal Galați, and the High Court’s Administrative and Fiscal Section, respectively.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 132 alin. (1) din C. proc. civ, art. 130 alin. (2) din C. proc. civ, art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ, art. 510 din C. proc. civ, art. 510 alin. (2) din C. proc. civ; Competence allocation for revision claims based on res judicata violations involving multiple conflicting judgments: În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate (…)", iar potrivit art. 132 alin. (1) din acelaşi cod, "Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2025
Deliberând, asupra cauzei de faţă reţine următoarele:
I. Circumstanţele litigiului
1. Cererea de revizuire
Prin decizia civilă nr. 376 din 16 mai 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Galaţi a admis apelul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3403 din 13 mai 2022, pronunţate de Judecătoria Galaţi, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi.
A schimbat în parte sentinţa apelată şi, în rejudecare:
A admis în parte cererea având ca obiect "întoarcere executare".
A obligat pârâtele la restituirea către reclamantă a sumei de 428.387 RON, reprezentând creanţă executată în cadrul dosarului execuţional nr. x/22.04.2016 şi la plata dobânzii fiscale aferentă acestei sume, începând cu data pronunţării deciziei şi până la stingerea debitului;
A respins cererea reclamantei de restituire a taxei de timbru achitată la fond, ca neîntemeiată;
A menţinut soluţia de respingere a excepţiei autorităţii de lucru judecat şi a înlăturat dispoziţiile care contravin deciziei pronunţate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocând că această decizie a fost pronunţată cu încălcarea puterii lucrului judecat derivate din decizia civilă nr. 1068/06.04.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2013, sentinţa nr. 689/08.06.2018 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin decizia civilă nr. 228/28.02.2019 a Curţii de Apel Galati, pronunţate în dosarul nr. x/2017, încheierea nr. 385/03.07.2020, pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr x/2019, definitivă prin neapelare.
În motivarea cererii de revizuire, a arătat că între părţi există un istoric litigios îndelungat generat de emiterea Deciziei de impunere nr. x/30.11.2011 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/2011, prin care s-au stabilit în sarcina intimatei A. S.A. obligaţii fiscale în cuantum total de 803.988 RON, reprezentând impozit pe profit, T.V.A. şi accesorii, acte administrative menţinute ca legale şi temeinice prin decizia nr. 1068/06.04.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, organul fiscal a procedat la executarea silită a întregii creanţe.
Arată că, prin sentinţa penală nr. 61/25.01.2017 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2016, instanţa penală a stabilit existenţa unui prejudiciu real în cuantum de 368.000 RON, care ar fi fost achitat integral de fostul administrator al societăţii. Totodată, prin aceeaşi hotărâre penală s-a dispus anularea celor şase facturi fiscale emise de B. S.R.L., considerate ca fiind aferente unor operaţiuni nereale.
Prin sentinţa nr. 689/08.06.2018 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia nr. 228/28.02.2019 a Curţii de Apel Galaţi, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei având ca obiect obligarea organului fiscal la soluţionarea favorabilă a cererii de diminuare a creanţei fiscale, având în vedere că, ulterior pronunţării deciziei nr. 1086/06.04.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a intervenit sentinţa penală nr. 61/2017 care, în opinia reclamantei, diminua cuantumul creanţei fiscale. În cadrul acestui demers, instanţa a constatat în mod corect că prejudiciul din dosarul penal reprezintă doar o parte din decizia de impunere menţinută prin decizia instanţei supreme.
Se mai arată că, în contextul procedurii de executare silită, prin încheierea nr. 385/03.07.2020 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. x/2019, s-a constatat stingerea integrală a obligaţiilor fiscale rezultate din executarea deciziei de impunere nr. x/30.11.2011 şi s-a dispus încetarea executării silite.
Ulterior, intimata a solicitat întoarcerea executării silite începute în baza deciziei de impunere nr. x/30.11.2011, precum şi obligarea revizuentei la restituirea sumei de 428.387 RON şi accesorii, ca urmare a sentinţei penale nr. 61/25.01.2017, pronunţate de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. x/2016.
Prin decizia nr. 376 din 16 mai 2025, Tribunalul Galaţi a admis apelul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3403/13.05.2022, pronunţate de Judecătoria Galaţi şi a dispus, în rejudecare, obligarea revizuentei la restituirea către intimată a sumei de 428.387 RON, reprezentând creanţă executată în cadrul dosarului execuţional nr. x/22.04.2016 şi la plata dobânzii fiscale aferentă acestei sume, începând cu data pronunţării deciziei şi până la stingerea debitului.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut autoritatea de lucru judecat a sentinţei penale, precum şi faptul că încheierea nr. 385/03.07.2020, pronunţată de Judecătoria Galaţi, în dosarul nr. x/2019, stabileşte restituirea creanţei.
2. Hotărârile pretins a fi potrivnice
Prin decizia civilă nr. 1068 din 6 aprilie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013, a fost admis recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi împotriva sentinţei nr. 166 din 12 iunie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
A fost modificată în tot sentinţa recurată, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 689 din 8 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2017, s-au respins, ca neîntemeiate, excepţiile invocate prin întâmpinare şi s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.R.L., care a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 228 din 28 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin încheierea nr. 385 din 3 iulie 2020, pronunţată de Judecătoria Galaţi, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la titlu, invocată de intimată ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, cu privire la Decizia de impunere nr. x din 30.11.2011.
A fost respinsă excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare, invocată de intimata ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, cu privire la motivul referitor la încetarea executării silite.
A fost respinsă excepţia autorităţii de lucru şi a puterii de lucru judecat, invocate de intimată.
A fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimata ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, şi s-a dispus încetarea executării silite începute în baza Deciziei de impunere nr. x din 30.11.2011 în cadrul Dosarului de executare nr. x/22.04.2016, ca urmare stingerii integrale a obligaţiilor fiscale.
3. Apărările formulate în cauză
Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă
Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale, Înalta Curte reţine următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate (…)", iar potrivit art. 132 alin. (1) din acelaşi cod, "Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent".
Potrivit art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.:
"Necompetenţa este de ordine publică: în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat".
Revizuirea este calea de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă şi nesuspensivă de drept de executare care se exercită împotriva hotărârii pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul ori, în cazurile anume prevăzute de lege, împotriva hotărârilor care nu evocă fondul şi prin care se urmăreşte, de regulă, înlăturarea erorilor în legătură cu stabilirea situaţiei de fapt.
Potrivit dispoziţiilor art. 510 din C. proc. civ., "(1) Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere. (2) În cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanţele de recurs la care se referă aceste dispoziţii este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă."
În raport cu aceste dispoziţii legale, se reţine că, în ceea ce priveşte competenţa materială a soluţionării cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aceasta aparţine instanţei care este mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre.
În cadrul competenţei materiale, se distinge între competenţa materială funcţională, stabilită după felul atribuţiilor jurisdicţionale ce revin fiecărei categorii de instanţe, şi competenţa materială procesuală, care se stabileşte în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii (a se vedea paragraful 16 din Decizia nr. 17 din 17 septembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 16 octombrie 2018, paragraful 155 din Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 6 aprilie 2017) (par. 98 din Decizia nr. 4/2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în examinarea recursului în interesul legii).
Totodată, competenţei rationae materiae stabilite sub aspect procesual în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului i se subsumează şi competenţa specializată, care este reglementată în cuprinsul Legii nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, precum şi în cuprinsul unor legi speciale (a se vedea paragraful 17 din Decizia nr. 17 din 17 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 16 octombrie 2018) (par. 9, din Decizia nr. 4/2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în examinarea recursului în interesul legii).
Prin urmare, sintagma "instanţa mai mare în grad" la care se referă art. 510 alin. (2) din C. proc. civ. trebuie interpretată în sensul că aceasta vizează atât competenţa materială funcţională care presupune o delimitare pe verticală între instanţe de grad diferit, cât şi competenţa materială procesuală, inclusiv cea specializată care presupune o delimitare pe orizontală între secţiile specializate ale aceleiaşi instanţe.
În consecinţă, pretinsa nerespectare a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, invocată în cadrul motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se impune a fi examinată de o secţie a instanţei având aceeaşi specializare cu secţia instanţei care a pronunţat prima hotărâre.
Un argument de interpretate unitară rezultă din dispoziţiile art. 136 alin. (2) din C. proc. civ., care stabileşte competenţa de soluţionare a conflictului de competenţă în favoarea secţiei instanţei stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul.
Din ansamblul considerentelor prezentate, rezultă că, în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, competenţa de soluţionare a cererii aparţine secţiei corespunzătoare din cadrul instanţei superioare celei care a pronunţat hotărârea în raport de care se invocă contrarietatea.
Pentru aceleaşi raţiuni, concluzia expusă anterior este valabilă şi în cazul în care prima hotărâre a fost pronunţată de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În cauza dedusă judecăţii, revizuentul a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 376 din 16 mai 2025, pronunţate de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. x/2021, întemeindu-se pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în raport cu trei hotărâri judecătoreşti, pronunţate de instanţe diferite, respectiv: (i) încheierea nr. 385 din 3 iulie 2020, pronunţată de Judecătoria Galaţi, în dosarul nr. x/2019; ii) sentinţa civilă nr. 689 din 8 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia nr. 228 din 28 februarie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal; (iii) decizia civilă nr. 1068 din 6 aprilie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013, competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire urmând a fi verificată prin raportare la fiecare hotărâre potrivnică invocată.
Astfel, cu privire la cererea de revizuire a deciziei civile nr. 376 din 16 mai 2025, pronunţate de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. x/2021, întemeiată pe încălcarea autorităţii de lucru judecat a încheierii nr. 385 din 3 iulie 2020 a Judecătoriei Galaţi, pronunţate în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte reţine că instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre este Tribunalul Galaţi, în aplicarea prevederilor art. 510 din C. proc. civ.
De asemenea, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a deciziei civile nr. 376 din 16 mai 2025, pronunţate de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. x/2021, întemeiată pe încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 689 din 8 iunie 2019, în dosarul nr. x/2017 a Tribunalului Galaţi, în dosarul nr. x/2019, aparţine Curţii de Apel Galaţi, aceasta fiind instanţa mai mare în grad decât aceea care a pronunţat prima hotărâre.
Nu în ultimul rând, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 376 din 16 mai 2025, pronunţate de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. x/2021, întemeiată pe încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 1068 din 6 aprilie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013, revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 2 raportat la art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., va fi admisă excepţia necompetenţei materiale, urmând a se declina competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea instanţelor indicate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe încălcarea autorităţii de lucru judecat a încheierii nr. 385 din 3 iulie 2020 a Judecătoriei Galaţi, în dosarul nr. x/2019, în favoarea Tribunalului Galaţi.
Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 689 din 8 iunie 2019, în dosarul nr. x/2017 a Tribunalului Galaţi, în dosarul nr. x/2019, în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Admite excepţia necompetenţei materiale procesuale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 1068 din 6 aprilie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013, în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 decembrie 2025.