Revision application perempted as six-month inactivity from suspension without valid reinstatement leaves prior decision intact

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2025

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin decizia nr. 2501 din 7 noiembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost respins ca tardiv recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 179/R din 24 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Împotriva deciziei nr. 2501 din 7 noiembrie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire.

Prin încheierea din 18 martie 2025 s-a dispus suspendarea judecăţii, în baza art. 411 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părţi, legal citate, nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu s-a cerut judecata în lipsă.

La 19 martie 2025, revizuenta A. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Prin încheierea din 23 septembrie 2025, a fost anulată cererea de repunere pe rol a cauzei şi s-a menţinut măsura suspendării judecării cererii de revizuire, dispusă prin încheierea acestei instanţe din 18 martie 2025.

Totodată, s-a acordat termen pentru discutarea perimării la 9 decembrie 2025.

La termenul din 9 decembrie 2025, Înalta Curte a invocat excepţia de perimare a cererii de revizuire.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând excepţia de perimare a cererii de revizuire, se constată următoarele:

Potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., incident în cauză, "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni".

Perimarea este o sancţiune procedurală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de cererea formulată, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată. Ea intervine în cazul nerespectării cerinţei de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, un anumit timp prevăzut de lege.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecată, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speţă, se reţine că, prin încheierea din 18 martie 2025, Înalta Curte a suspendat judecata cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.

Cu toate că la 19 martie 2025, revizuenta A. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, prin încheierea din 23 septembrie 2025, cererea a fost anulată pentru lipsa semnăturii, potrivit art. 196 alin. (1) din C. proc. civ.. Prin aceeaşi încheiere, s-a menţinut măsura suspendării judecării cererii de revizuire.

Înalta Curtea reţine că revizuenta nu a efectuat niciun act de procedură, de la data suspendării cauzei, apt să conducă, în mod valabil, la reluarea judecăţii şi nici nu a invocat vreo împrejurare de natură a suspenda sau întrerupe curgerea termenului de perimare.

În raport cu dispoziţiile art. 416 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că termenul de perimare este un termen procedural legal peremptoriu şi are un caracter imperativ, durata lui (6 luni în materie civilă) fiind destinată îndeplinirii formelor prescrise de lege pentru reluarea judecăţii; acest termen începe să curgă de la data ultimului act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

Având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare de la data când a intervenit suspendarea, respectiv 18 martie 2025 şi până la data împlinirii termenului de perimare de 6 luni, respectiv 18 septembrie 2025, se datorează culpei părţii şi că niciuna din părţi nu a întrerupt cursul suspendării, în baza art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. a intervenit perimarea de drept cererii.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimată cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 2501 din 7 noiembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 2501 din 7 noiembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimaţii BEJ B. şi C..

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererea de recurs urmând a se depune la secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 decembrie 2025.