Residence of minor children: negative conflict of jurisdiction declared non-existent and case forwarded to designated forum

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2025

asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Podu Turcului la data de 11 iulie 2025, sub nr. x/2025, având ca obiect ordonanţă preşedinţială - modificare măsuri privind minorii - reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună modificarea domiciliului minorilor C., la reclamant în jud. Vaslui.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 997 C. proc. civ. şi art. 401 C. civ.

La termenul din data de 11 septembrie 2025, a fost invocată din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Podu Turcului.

2. Hotărârea Judecătoriei Podu Turcului:

Prin sentinţa civilă nr. 239 din 15 septembrie 2025, Judecătoria Podu Turcului a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huşi.

Pentru a dispune astfel, instanţa a constat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 998 din C. proc. civ., în conformitate cu care "Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului", precum şi a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., care dispun în sensul că, "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Instanţa a mai reţinut că, prin domiciliu în sens procesual, se înţelege adresa unde locuieşte efectiv o persoană, iar nu domiciliul din actul de identitate sau din orice alt act şi că împrejurarea că prin sentinţa civilă nr. 587 din 27 mai 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2024 s-a stabilit domiciliul minorilor la mamă, nu poate conduce la o altă soluţie, în condiţiile în care, în fapt, minorii nu locuiesc împreună cu mama lor în judeţul Bacău, ci împreună cu tatăl, în judeţul Vaslui.

Prin urmare, noţiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanţă nu atât locuinţa statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde locuieşte efectiv.

Instanţa a concluzionat că, având în vedere că, locuinţa în fapt a minorilor este situată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Huşi, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Podu Turcului şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect stabilire domiciliu minori - ordonanţă preşedinţială - formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Huşi, judeţul Vaslui.

3. Hotărârea Judecătoriei Huşi:

Prin sentinţa civilă nr. 941 din 22 octombrie 2025, Judecătoria Huşi a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată, a respins excepţia tardivităţii cererii precizatoare, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată, a admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, a constatat existenţa unei situaţii de înstrăinare părintească, pârâta B. este părinte care înstrăinează, a constat că reclamantul A. este părinte înstrăinat.

A mai constat că exercitarea autorităţii părinteşti de către pârâta B. nu este în interesul superior al minorilor C. şi D..

A stabilit locuinţa minorilor la tatăl-reclamant, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2025

A dispus ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorilor C. şi D., să fie exercitată în mod exclusiv de către tatăl-reclamant, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2025

A obligat pe pârâta B. la plata în favoarea minorilor C. şi D., a unei pensii de întreţinere în cuantum de 1/6 din venitul net realizat pentru fiecare minor, dar nu mai puţin de venitul minim pe economie, începând cu data pronunţării prezentei hotărâri şi până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2025, fără a depăşi majoratul copiilor minori, dacă nu intervin alte modificări.

Împotriva acestei hotărâri a Judecătoriei Huşi, cât şi împotriva încheierii pronunţată în camera de consiliu la data de 03 octombrie 2025 în termen legal, a declarat apel B..

4. Hotărârea Tribunalului Vaslui:

Prin decizia civilă nr. 1047/A/2025 din 13 noiembrie 2025, Tribunalul Vaslui a admis cererea de apel formulată de B. împotriva sentinţei civile nr. 941 din 22 octombrie 2025 pronunţată de Judecătoria Huşi în dosar nr. x/2025, sentinţă pe care a anulat-o în integralitate.

A trimis cauza spre competentă soluţionare, Judecătoriei Podu Turcului.

A respins cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr. 941 din 22 octombrie 2025 pronunţată de Judecătoria Huşi în dosar nr. x/2025, ca rămasă fără obiect.

A constat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Huşi şi Judecătoria Podu Turcului.

A suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut că prin cererea de apel formulată, apelanta a invocat mai multe motive de apel, primul în ordinea relevanţei, constând în faptul că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Huşi, solicitându-se în acest sens, anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre judecare instanţei competente.

Cu privire la acest motiv de apel, Tribunalul Vaslui a constatat că nu mai există marjă de apreciere, deoarece există sentinţa civilă nr. 487 din 27 mai 2025 pronunţată de Judecătoria Huşi în dosarul nr. x/2024 prin care minorii aveau stabilită locuinţa la mamă.

Tribunalul a concluzionat, contrar raţionamentului exprimat de Judecătoria Huşi în încheierea de stabilire a competenţei, că această instanţă trebuia să constate tardivitatea invocării excepţiei privind necompetenţa teritorială a Judecătoriei Podu Turcului, prin raportare la prevederile art. 131 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Înalta Curte va constata inexistenţa în cauză a unui conflict negativ de competenţă, în considerarea celor ce succed:

Dispoziţiile art. 133 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină.

Din aceste dispoziţii rezultă că, pentru ca un conflict de competenţă să existe, este necesar ca două sau mai multe instanţe să se fi dezînvestit de soluţionarea unei cauze, considerând că nu sunt competente în acest sens, iar dezînvestirea să fie reciprocă, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ.

În speţă, din parcursul dosarului nu se identifică premisa necesară naşterii unui conflict negativ de competenţă, analizat prin prisma art. 133 C. proc. civ., de vreme ce declinările nu au operat reciproc şi nici succesiv între instanţele aflate în acest ipotetic conflict de competenţă, respectiv Tribunalul Vaslui, Judecătoria Podu Turcului şi Judecătoria Huşi.

Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Podu Turcului a intervenit prin decizia nr. 1047/A/2025 din data de 13 noiembrie 2025 pronunţată în apel de Tribunalul Vaslui, secţia civilă, decizie ce se bucură de autoritate de lucru judecat, în soluţionarea unei căi de atac.

Efectul deciziei pronunţate în apel de a dobândi autoritate de lucru judecat, rezultă din dispoziţiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care "Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată", iar dat fiind caracterul definitiv al hotărârii pronunţate în apel, autoritatea de lucru judecat capătă caracter definitiv şi obligatoriu.

Din această perspectivă, decizia Tribunalului Vaslui este un regulator de competenţă prin funcţia de stabilire a instanţei competente să judece cauza în primă instanţă, contrar susţinerii acestei instanţe în sensul că, nefiind instanţă superioară şi comună Judecătoriilor Huşi şi Podu Turcului, nu ar avea comptenţa de a pronunţa un regulator de competenţă.

Astfel, Tribunalul Vaslui, ca instanţă de apel, a aplicat dispoziţiile art. 480 alin. (4) C. proc. civ., care stabilesc în sensul că instanţa de apel va anula hotărârea atacată, dacă stabileşte că prima instanţă a fost necompetentă şi va trimite cauza spre judecare instanţei comptente, în speţă Judecătoriei Podu Turcului.

Aşadar, neexistând premisa existenţei unor declinări reciproce sau succesive între Judecătoria Podu Turcului şi Judecătoria Huşi, Înalta Curte constată că nu s-a ivit un conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, în sensul stabilit de art. 133 pct. 2 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, va trimite dosarul, pe cale administrativă, spre soluţionare Judecătoriei Podu Turcului, instanţă apreciată ca fiind competentă prin decizia nr. 1047/A/2025 din 13 noiembrie 2025 pronunţată în soluţionarea căii de atac a apelului de Tribunalul Vaslui, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistenţa conflictului negativ de competenţă.

Înaintează dosarul Judecătoriei Podu Turcului în vederea soluţionării cauzei.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 08 decembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.