Negative conflict of jurisdiction for tax enforcement objection: territorial competence of the execution court under the 1865 Code of Civil Procedure.

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 28 decembrie 2023, sub nr. x/2023, contestatorul A. în contradictoriu cu intimatul Serviciul Public de Impozite si Taxe Constanţa, a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat următoarele:

1. anularea titlurilor executorii, având în vedere că acestea sunt prescrise şi nici nu i-au fost comunicate vreodată, nici titlurile de creanţă (decizii de impunere) care stau la baza titlurilor executorii şi nici acestea din urmă;

2. anularea titlurilor executorii, având în vedere că deciziile de impunere care se presupune că au devenit titluri executorii nu i-au fost comunicate conform procedurii prevăzute de Codul de procedură fiscală.

În motivarea cererii, a precizat, în esenţă, că deciziile de impunere care stau la baza presupuselor titluri executorii din anii 2004-2006, nu i-au fost comunicate niciodată. A susţinut că la momentul cumpărării imobilului din Constanţa, str. x, şi-a înfiinţat legal rolul fiscal, însă domiciliul pe care l-a indicat a fost în Bucureşti, str. x, unde a locuit neîntrerupt.

A adăugat că a plătit la termen toate impozitele şi debitele apartamentului din Constanţa, astfel că, în opinia contestatorului, acesta nu mai datorează nicio altă sumă SPIT Constanţa.

Totodată, a susţinut că sumele pretinse pentru anii 2004-2016 sunt prescrise, deoarece, în realitate, contestatorul nu a fost supus executării silite, în cauză nefiind incidentă nicio cauză de întrerupere a cursului prescripţiei.

Cu privire la deciziile de impunere care stau la baza presupuselor titluri executorii din anii 2017-2023, a susţinut că nu i-au fost comunicate niciodată conform Codului de procedură fiscală. Contestatorul a susţinut că intimatul avea obligaţia să i le comunice la adresa de domiciliu, pe care o cunoaşte fără îndoială, însă acest lucru nu s-a întâmplat. A precizat şi că, procedura de afişare este nelegal îndeplinită în absenţa unei comunicări prin poştă la domiciliul contestatorului.

În drept, a invocat dispoziţiile Codului de procedură fiscală.

La data de 12 martie 2024 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare, ca nefondată.

Instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa.

2. Hotărârea Judecătoriei Constanţa:

Prin sentinţa civilă nr. 16699 din 31 decembrie 2024, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.

Instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 260 Codul de procedură fiscală în conformitate cu care,,(1) Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii. (2) Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării silite prevăzute de C. proc. civ., republicat, nu sunt aplicabile. (3) Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă" şi a art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, a stabilit că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze contestaţia la executare formulată de contestatorul A. este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, având în vedere că domiciliul acestuia la data începerii executării silite în primul dosar de executare contestat (dosar nr. x/2004) se află în Sectorul 2 al Municipiului Bucureşti, astfel cum rezultă din menţiunile înregistrate în baza de date a evidenţei persoanelor.

3. Hotărârea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 12287 din 6 octombrie 2025, Judecătoria Sector 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 168 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în forma în vigoare la data emiterii titlului executoriu nr. x din 10 martie 2004, "(1) Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii. (2) Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (3) Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă."

De asemenea, a arătat că potrivit art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, "unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile C. proc. civ..".

În continuare, instanţa a precizat că art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. statuează că dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, iar potrivit art. 24 (Legea aplicabilă proceselor noi) din C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Articolul 25 (Legea aplicabilă proceselor în curs) din C. proc. civ. stabileşte că procesele în curs, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.

Sub aspectul aplicării în timp a legii procesual civile, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012, art. 24 C. proc. civ. precum şi data dosarului de executare (10.03.2004), instanţa a reţinut că în pricina dedusă judecăţii se aplică C. proc. civ. din anul 1865.

În motivare, a invocat prevederile art. 400 alin. (1) C. proc. civ. din anul 1865 în conformitate cu care "contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare", dar şi prevederile art. 373 alin. (2) din acelaşi act normativ care dispun că "instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Judecătoria Sector 2 Bucureşti a constatat că în circumscripţia sa nu a fost efectuat niciun act de executare, astfel că Judecătoria Sector 2 Bucureşti nu are calitatea de instanţă de executare, calitate ce trebuie stabilită prin raportare la acte de executare concrete efectuate de executorul judecătoresc.

Instanţa reţine că în cadrul dosarului de executare nr. 633/2004 s-a pornit împotriva contestatorului executarea silită prin poprirea conturilor deţinute la B. - Sucursala Constanţa, iar ca răspuns la această adresă B. a comunicat că s-a înfiinţat poprirea pe conturile debitorului până la concurenţa sumei de 1.737,36 RON.

Astfel, reţinând că nu există dovezi în sensul că respectivul cont al contestatorului de la B. ar fi deschis la o sucursala/filială aflată în Sectorul 2 Bucureşti, în lipsa oricăror alte acte de executare efectuate în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, instanţa reţine că în prezentul dosar are calitatea de instanţă de executare Judecătoria Constanţa (în a cărei circumscripţie se afla B. - Sucursala Constanţa, cu sediul în Constanţa, str. x).

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Potrivit art. 20 C. proc. civ. de la 1865, există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină.

Astfel cum a reţinut şi una dintre instanţele aflate în conflict, având în vedere că sunt emise mai multe titluri executorii fiscale pe perioada 2004-2022 şi că executarea silită a început sub imperiul vechiul C. proc. civ., Înalta Curte reţine incidenţa art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. care statuează că "dispoziţiile Noului C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare", dar şi a dispoziţiilor art. 25 (Legea aplicabilă proceselor în curs) din C. proc. civ. care stabileşte că "procesele în curs, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

Astfel, sub aspectul aplicării în timp a legii procesual civile, având în vedere dispoziţiile art. 24 C. proc. civ. şi cele ale art. 3 din Legea nr. 76/2012, precum şi data primului dosar de executare (10 martie 2004), instanţa reţine că în pricina dedusă judecăţii se aplică C. proc. civ. din anul 1865.

Obiectul prezentului dosar, în care s-a ivit conflictul de competenţă, îl constituie contestaţia la executare formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimatul Serviciul Public de Impozite si Taxe Constanţa împotriva executării silite ce formează obiectul mai multor dosare execuţionale, care privesc acelaşi debitor şi creditor cu privire la executarea unor decizii de impunere pentru plata aferentă impozitelor datorate pentru un imobil, situat pe raza municipiului Constanţa.

Raportat la data primului dosar de executare, (10 martie 2004), Înalta Curte va avea în vedere în soluţionarea prezentului conflict de competenţă dispoziţiile art. 168 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în forma în vigoare la data emiterii titlului executoriu nr. x/10.03.2004, în conformitate cu care,,(1) Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii. (3) Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă."

De asemenea, potrivit art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, "unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile C. proc. civ..".

Înalta Curte reţine că, art. 399 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865 prevede că "împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare", iar, conform art. 400 alin. (1) din acelaşi cod, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Noţiunea de "instanţă de executare" este definită de dispoziţiile art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, care statuează că aceasta este "judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor când legea dispune altfel" iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol: "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanţei de executare, ca instanţă căreia îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării. Or, acest criteriu are în vedere locul unde se realizează în mod efectiv executarea.

Prin urmare, din dispoziţiile legale mai-sus redate rezultă că o instanţa devine "instanţă de executare" în măsura în care există cel puţin un act de executare specific uneia dintre formele de executare, îndeplinit în raza sa teritorială.

În speţă, executarea silită a început prin emiterea unei somaţii, având nr. de înregistrare 33868, din data de 15 martie 2004, în dosarul de executare silită nr. x/2004 care informa că s-a început executarea silită în temeiul titlului executoriu nr. x din 10 martie 2004 emis de organul fiscal din cadrul Serviciul Public de Impozite şi Taxe Constanţa.

Se mai reţine că în cadrul dosarului de executare nr. 633/2004 s-a pornit împotriva contestatorului executarea silită prin poprirea conturilor deţinute la B. - Sucursala Constanţa, iar ca răspuns la această adresă B. a comunicat că s-a înfiinţat poprirea pe conturile debitorului până la concurenţa sumei de 1.737,36 RON.

În consecinţă, faţă de prevederile legale expuse mai sus şi de faptul că executarea a avut loc pe raza de competenţă a Judecătoriei Constanţa, aceasta este instanţa în circumscripţia căreia se va face executarea, fiind astfel competentă, ca instanţă de executare, să soluţioneze contestaţia la executare formulată în cauză.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (5) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată astăzi, 08 decembrie 2025, în şedinţă publică.