Alimony modification claim assigned to Costești Court as claimant's domicile; private-order competence consolidated.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved the negative jurisdictional conflict by establishing that the Costești Court is competent to hear the case, thereby ruling in favor of the claimant and against the declination to the Slatina Court. The dispute concerned a lawsuit filed by an adult daughter seeking an increase in child support alimony from her father, following an earlier 2023 judgment; the Costești Court had declined jurisdiction sua sponte under Article 114(1) of the Civil Procedure Code, treating it as an exclusive, public-order territorial competence for protection-of-person cases, while the Slatina Court declined in favor of Costești under Article 113(1)(2) as an alternative, private-order competence. The High Court held that a claim to modify alimony does not fall under the person-protection rules of Articles 104 et seq. of the Civil Code, but rather under Article 113(1)(2), which grants alternative territorial competence at the claimant-creditor’s domicile; since the defendant did not raise the territorial exception through his statement of defense as required by Article 130(3), the private-order competence was definitively consolidated with the initially seised court, which could not invoke the exception ex officio, leaving the Costești Court competent to proceed.
Legislator headnote
AI generatedart. 114 alin. (1) C. proc. civ, art. 126 C. proc. civ, art. 129 pct. 3 C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ; Alimony modification claim assigned to Costești Court as claimant's domicile; private-order competence consolidated: The dispute concerned a lawsuit filed by an adult daughter seeking an increase in child support alimony from her father, following an earlier 2023 judgment; the Costești Court had declined jurisdiction sua sponte under Article 114(1) of the Civil Procedure Code, treating it as an exclusive, public-order territorial competence for protection-of-person cases, while the Slatina Court declined in favor of Costești under Article 113(1)(2) as an alternative, private-order competence. The High Court held that a claim to modify alimony does not fall under the person-protection rules of Articles 104 et seq. of the Civil Code, but rather under Article 113(1)(2), which grants alternative territorial competence at the claimant-creditor’s domicile; since the defendant did not raise the territorial exception through his statement of defense as required by Article 130(3), the private-order competence was definitively consolidated with the initially seised court, which could not invoke the exception ex officio, leaving the Costești Court competent to proceed.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for settling the negative conflict of jurisdiction between the two courts.
Full text
Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2025
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Costeşti la data de 06 septembrie 2024 sub număr de dosar x/2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună majorarea pensiei de întreţinere stabilite prin sentinţa civilă nr. 987, pronunţată la data de 27 octombrie 2023 de Judecătoria Costeşti în dosarul nr. x/2022.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut, în esenţă, că prin sentinţa referită, pârâtul a fost obligat să îi achite, cu titlu de pensie de întreţinere, suma reprezentând 1/6 din venitul lunar net realizat sau din venitul minim pe economie, până la împlinirea vârstei de 26 de ani, când definitivează studiile superioare.
Reclamanta a arătat că frecventează cursurile unei unităţi de învăţământ superior, iar de la data la care s-a stabilit cuantumul pensiei de întreţine, atât salariul pârâtului, care este tatăl său, cât şi salariul minim pe economie s-au majorat, crescând totodată şi nevoile sale.
Cererea de chemare în judecată nu a fost motivată în drept.
La data de 03 octombrie 2024, pârâtul B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 05 iunie 2025, fiind prim termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Costeşti şi a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei invocate.
2. Hotărârea Judecătoriei Costeşti:
Prin sentinţa civilă nr. 914 din 05 iunie 2025, Judecătoria Costeşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
Competenţa teritorială astfel stabilită este în cazul proceselor referitoare la persoane, exclusivă şi absolută, astfel cum reiese din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 126 C. proc. civ., în sensul că părţile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, au competenţa teritorială.
Astfel, dacă în materia cererilor patrimoniale părţile pot deroga de la competenţa teritorială prevăzută de legea procesuală, în materia cererilor privitoare la persoane, competenţa este obligatorie.
Instanţa a concluzionat că, potrivit art. 129 pct. 3 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică atunci când pricina este de competenţa unei instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.
Aplicând textele legale incidente, precum şi în raport de înscrisurile depuse la dosar şi de susţinerile părţilor, la data introducerii cererii de chemare în judecată, instanţa a concluzionat că locuinţa reclamantei, care este persoana ocrotită în raport de obiectul cererii, se află în jud. Olt, com. Bărăşti, împrejurare de natură să atragă competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Slatina.
3. Hotărârea Judecătoriei Slatina:
Prin sentinţa civilă nr. 2894 din 30 octombrie 2025, Judecătoria Slatina a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costeşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a dispune astfel, instanţa a invocat incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în sensul că este deopotrivă competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii.
A subliniat, contrar celor reţinute de instanţa iniţial învestită, că în cererile referitoare la obligaţia de întreţinere, reclamanta are alegerea de a învesti spre justa soluţionare a cauzei, atât instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază aceasta cât şi instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul, beneficiind astfel de o competenţă alternativă.
A concluzionat că, o asemenea situaţie este incidentă în cauză, competenţa teritorială alternativă aparţinând ambelor judecătorii, atât cea de la domiciliul pârâtului, respectiv Judecătoria Costeşti, cât şi cea de la domiciliul creditoarei reclamante, respectiv Judecătoria Slatina.
A mai învederat că potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, motiv pentru care în mod legal s-a adresat Judecătoriei Costeşti, competentă să soluţioneze cauza.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul acţiunii îl reprezintă cererea formulată de reclamantă - fiica majoră a pârâtului - privind obligarea acestuia la majorarea pensiei de întreţinere stabilită prin sentinţa civilă nr. 987 pronunţată la data de 27 octombrie 2023 de Judecătoria Costeşti în dosarul nr. x/2022.
Conflictul dintre cele două instanţe a fost determinat de aplicarea unor dispoziţii legale distincte, respectiv, art. 114 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., precum şi de interpretarea diferită pe care instanţele aflate în conflict au dat-o condiţiilor de invocare a excepţiei de necompetenţă teritorială.
Se observă că Judecătoria Costeşti a reţinut aplicabilitatea în cauză, în raport cu obiectul cererii introductive de instanţă, a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care instituie o competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică, în timp ce Judecătoria Slatina a reţinut că în cererile privitoare la majorarea pensiei de întreţinere sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv o competenţă teritorială alternativă, de ordine privată.
Înalta Curte apreciază că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează competenţa soluţionării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice şi care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Cauza de faţă având ca obiect o cerere de majorare a pensiei de întreţinere formulată de un major, nu se circumscrie normelor privind ocrotirea persoanei fizice, prevăzute de art. 104 şi urm. din C. civ. care atrag competenţa teritorială de soluţionare a instanţei în a cărui circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, conform art. 114 din C. proc. civ.
În speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 C. proc. civ. care stabilesc o competenţă teritorială alternativă, de ordine privată, în alin. (1) pct. 2 fiind stipulat că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii.
Examinând actele aflate la dosarul cauzei, se constată că reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Costeşti, domiciliul pârâtului se află în comuna Crângurile, sat Potlogeni-Vale, judeţul Dâmboviţa, iar al său în comuna Bărăşti, judeţul Olt.
Deşi în cauză, pârâtul a formulat întâmpinare, acesta nu a înţeles să invoce excepţia necomptenţei teritoriale a Judecătoriei Costeşti, în condiţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:
"necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."
Din interpretarea textului de lege sus-menţionat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe, astfel cum este situaţia în speţă, unde în raport de domiciliile părţilor, Judecătoria Costeşti nu ar fi competentă teritorial să soluţioneze cauza.
Însă, aşa cum s-a mai arătat anterior, dat fiind că în speţă operează o competenţă de ordine privată, precum şi că pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale prin întâmpinare, Judecătoria Costeşti nu putea invoca din oficiu această excepţie, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepţia necompetenţei teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu şi la aprecierea instanţei.
Prin urmare, prin neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către pârât, aceasta s-a consolidat în mod definitiv, cu consecinţa păstrării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei iniţial învestite.
În raport cu toate considerente expuse, Înalta Curte reţine că Judecătoria Costeşti este competentă să soluţioneze cauza, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costeşti.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 08 decembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.