Father’s interim school-enrollment application assigned to Bucharest court where children actually reside.

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, la data de 14 august 2025, reclamantul A., în contradictoriu cu partea pârâtă B., a formulat o cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat obligarea provizorie a pârâtei, până la soluţionarea dosarelor de fond, ca începând cu data de 08 septembrie 2025, să asigure şcolarizarea minorilor la Colegiul Naţional "C." din Cluj Napoca.

În drept au fost invocate dispoziţiile legale prevăzute de art. 997-1002 C. proc. civ., art. 263, art. 487-488 C. civ., art. 2 alin. (6) lit. a) şi art. 6 lit. i) din Legea nr. 272/2004, precum şi pe dispoziţiile Legii învăţământului preuniversitar nr. 198/2023 referitoare la transferul elevilor în caz de autoritate părintească exercitată în comun.

Pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată, obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 22 august 2025, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

2. Hotărârea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 11918 din 22 august 2025, Judecătoria Sector 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Instanţa a reţinut că cererii cu care a fost învestită îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., deoarece derivă din raportul de filiaţie dintre minor şi părinţii acestuia, guvernat de dispoziţiile art. 106 C. civ.

S-a mai precizat că articolul 114 alin. (1) C. proc. civ. instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită şi are caracter de normă specială în raport cu dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În motivare, instanţa a mai reţinut relevanţa convenţiei încheiată între soţi, autentificată sub nr. x din data de 06 martie 2020, prin care aceştia au convenit ca, după divorţ, autoritatea părintească să fie exercitată în comun şi minorii să aibă domiciliul şi să locuiască cu mama lor în imobilul situat în mun. Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, sau la oricare locuinţă statornică a mamei, cu avizul Autorităţii Tutelare.

Judecătoria Sector 2 Bucureşti a concluzionat că raportat la convenţia părţilor cu privire la domiciliul minorilor, dar şi la existenţa pe rolul Judecătoriei Cluj a altor litigii între aceleaşi părţi, această din urmă instanţă este competentă teritorial să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială.

3. Hotărârea Judecătoriei Cluj-Napoca:

Prin sentinţa civilă nr. 5599 din 23 octombrie 2025, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale de ordine publică, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a subliniat că singurul aspect care prezintă relevanţă în stabilirea instanţei competente în soluţionarea cauzei este cel legat de locuinţa efectivă a minorilor la data sesizării instanţei.

Sub acest aspect, instanţa a reţinut că, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, se menţionează că pârâta a procedat unilateral la mutarea minorilor în municipiul Bucureşti la data de 16 mai 2025, respectiv anterior introducerii cererii de chemare în judecată.

Cu privire la susţinererea reclamantului că domiciliul minorilor în Bucureşti a fost stabilit în mod unilateral de către pârâtă, Judecătoria Cluj-Napoca a motivat că, în legislaţia în vigoare, nu există vreo procedură administrativă sau vreo obligaţie a părintelui la care a fost stabilit domiciliul de a solicita avizul autorităţii tutelare, în cazul în care se doreşte modificarea acestuia.

Astfel, pârâta avea libertatea de a-şi modifica locuinţa în mun. Bucureşti, nefiind ţinută de existenţa avizului menţionat în convenţie, atâta timp cât părţile au convenit, de comun acord, că domiciliul minorilor va fi la orice locuinţa statornică a mamei.

Un alt argument al instanţei îl reprezintă împrejurarea că ambii părinţi au semnat contractul educaţional pentru şcoala din municipiul Bucureşti, astfel, este evident că, reclamantul şi-a exprimat acordul ca pârâta să se mute cu minorii în Bucureşti.

Ca atare, instanţa a reţinut că, din actele dosarului, rezultă că, la data introducerii cererii de ordonanţă preşedinţială, 14 august 2025, minorii locuiau în fapt în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, la adresa din mun. Bucureşti, ceea ce atrage competenţa de soluţionare a cauzei de către Judecătoria Sector 2 Bucureşti.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Sector 2 Bucureşti şi Judecătoria Cluj-Napoca şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea diferită a noţiunii de domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite în raport de efectele convenţiei încheiate între părţi cu privire la exercitarea în comun a autorităţii părinteşti.

Ambele instanţe au făcut aplicarea art. 114 alin. (1) C. proc. civ., însă Judecătoria Sector 2 Bucureşti a avut în vedere domiciliul din Cluj-Napoca astfel cum apare menţionat în convenţia încheiată de soţi, contrar dovezilor existente la dosarul cauzei cu privire la domiciliul în Bucureşti al minorilor, iar Judecătoria Cluj-Napoca a acordat relevanţă domiciliului minorilor la data introducerii acţiunii, respectiv în municipiul Bucureşti.

Obiectul acţiunii deduse judecăţii, ce a generat desesizarea celor două instanţe şi ivirea conflictului negativ de competenţă, îl constituie cererea prin care reclamantul A. a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, ca instanţa să asigure şcolarizarea minorilor la Colegiul Naţional "C." din Cluj Napoca.

Potrivit dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., "Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului."

Prin urmare, în ceea ce priveşte ordonanţa preşedinţială, instanţa competentă să o soluţioneze este aceeaşi cu instanţa care soluţionează cauza pe fond, în măsura în care instanţa învestită cu soluţionarea fondului dreptului a depăşit etapa verificării propriei competenţe.

Din verificările efectuate, a rezultat că deşi pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca este înregistrat dosarul cu nr. x/2025 ce se poartă între acelaşi părţi - având ca obiect: modificare- stabilire domiciliu minor- acesta a fost conexat la cauza cu nr. x/2025, iar în acest ultim dosar, având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa nu şi-a verificat competenţa, cauza fiind amânată succesiv până la data de 15 decembrie 2025, când s-a stabilit următorul termen de judecată. Aceeaşi este situaţia şi în dosarul nr. x/2025, aflat pe rolul Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, cu primul termen de judecată stabilit pentru data de 13 ianuarie 2026.

Ca atare, existenţa acestor dosare nu este de natură a influenţa în vreun fel soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă, în sensul atragerii competenţei instanţei învestite cu soluţionarea fondului dreptului în sensul art. 998 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că în cauză sunt incidente prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. care statuează că, "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Astfel cum s-a mai arătat, prezentul litigiu priveşte măsurile de ocrotire a persoanei fizice, cerere dată de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, urmând a se soluţiona de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, conform dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, singurul aspect care prezintă relevanţă în stabilirea instanţei competente cu soluţionarea cauzei este cel legat de locuinţa efectivă a minorilor la data sesizării instanţei.

Examinând dovezile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine că la data de 11 aprilie 2025, a fost încheiat actul adiţional nr. x la contractul educaţional nr. 1266 din 11 aprilie 2025 ce atestă înscrierea unuia dintre minori la o unitate şcolară aflată pe raza municipiului Bucureşti, iar cu privire la celălalt minor, din adeverinţa emisă de Liceul Teoretic Internaţional Bucureşti rezultă înscrierea acestuia pentru a frecventa cursurile acestei unităţi de învăţământ .

Proba de necontestat a domiciliului minorilor în raza de competenţă a Judecătoriei Sector 2 Bucureşti este dovada de interogare DEPABD, care atestă că din data de 16 mai 2025, domiciliul mamei este în strada x, nr. 38, Bucureşti, deci, anterior introducerii cererii de ordonanţă preşedinţială în data de 14 august 2025.

Înalta Curte constată că, ceea ce prevalează în stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei este domiciliul minorilor la data sesizării instanţei, iar nu domiciliul stabilit de părţi prin convenţia cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, unde minorii nu mai locuiau la data introducerii cererii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 08 decembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.