Negative jurisdiction conflict resolved: Zalău Court must hear bailiff's execution application against tribunal debtor.

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău, la data de 23 septembrie 2025, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite în toate modalităţile prevăzute de lege a titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civila nr. 407 din data de 23 iunie 2020 pronunţată de Tribunalul Suceava in dosarul nr. x/2020 şi sentinta civila nr. 150/LM/2021 din data de 23 februarie 2021 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2020, privind pe creditoarea B. şi pe debitorul Tribunalul Sălaj.

În drept au fost invocate prevederile art. 651, 652 şi art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Zalău:

Prin sentinţa civilă nr. 2344/C din 29 septembrie 2025, Judecătoria Zalău a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (...) (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

A arătat că, în stabilirea instanţei de executare, se va avea în vedere calitatea părţilor din cererea de încuviinţare a executării silite, respectiv calitatea debitorului Tribunalul Sălaj de instanţă superioară celei învestite să judece cauza, Judecătoria Zalău, şi calitatea creditorului de fost judecător în cadrul Tribunalului Sălaj.

Prin urmare, instanţa a reţinut că este incident art. 127 alin. (1) prin raportare la alin. (21) şi alin. (3) C. proc. civ., ipoteză care presupune o prorogare legală de competenţă teritorială specială în favoarea altei instanţe, de acelaşi grad, din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, astfel că a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

3. Hotărârea Judecătoriei Oradea:

Prin încheierea nr. 6699/2025 din 21 octombrie 2025, Judecătoria Oradea a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere că dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., nu pot constitui temei pentru constatarea necompetenţei Judecătoriei Zalău, nefiind incidentă ipoteza unui judecător care să aibă calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, întrucât începând cu data de 01 septembrie 2025, creditoarea B. nu mai deţine calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Sălaj fiind eliberată din funcţie prin pensionare la data mai sus menţionată.

S-a mai învederat că nu pot fi reţinute nici dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., dat fiind că executorul învestit de creditoare a sesizat Judecătoria Zalău cu solicitarea de încuviinţare a executării silite, iar dispoziţiile menţionate anterior conferă posibilitatea, iar nu obligaţia reclamantei de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Constată că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 pct. (2) teza a II-a din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Zalău şi Judecătoria Oradea.

Obiectul demersului judiciar îl reprezintă solicitarea creditoarei B. prin Biroul Executorului Judecătoresc A. de a solicita încuviinţarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 407 din data de 23 iunie 2020 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2020 şi de sentinţa civilă nr. 150/LM/2021 din data de 23 februarie 2021 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2020, privind pe creditoarea B. şi pe debitorul Tribunalul Sălaj.

În materia încuviinţării executării silite sunt relevante, pentru stabilirea competenţei, prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, iar încuviinţarea executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că instanţele aflate în conflict şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea şi aplicarea diferită a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., dată fiind calitatea de fost judecător a creditoarei în cadrul Tribunalului Sălaj, dar şi de calitatea debitorului Tribunalul Sălaj de instanţă superioară celei învestite să judece cererea de încuviinţare a executării silite.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., evocate de instanţe în cuprinsul considerentelor, Înalta Curte aminteşte că aceste dispoziţii legale reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau pârât, raţiunea acestor norme fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Prin dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. se reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanţei la care aceştia îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia.

În raport de particularitatea speţei, determinată de calitatea creditoarei de fost judecător în cadrul Tribunalului Sălaj, Înalta Curte constată că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile cuprinse în art. 127 alin. (1) C. proc. civ., pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

În cauză, creditoarea a avut calitatea de judecător, astfel cum au reţinut ambele instanţe, calitate în raport de care nu se mai poate reţine incidenţa textului în discuţie, care este de strictă interpretare şi care nu se poate extinde în afara cadrului legal.

În acelaşi sens, Completul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 7 din 16 mai 2015, a statuat că sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) "trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă".

În motivare s-a reţinut că dispoziţiile în cauză nu pot fi aplicate decât strict şi limitativ având în vedere caracterul special al normei care face trimitere expres la instanţa la care reclamantul îşi desfăşoară activitatea, că intenţia legiuitorului la editarea normei este fără echivoc şi că interpretarea extensivă a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. ar contraveni redactării restrictive a textului de lege.

Aşadar, din modul în care este redactată şi faţă de importanţa pe care legiuitorul o acordă aparenţei de imparţialitate a instanţelor, rezultă că art. 127 alin. (1) coroborat cu alin. (3) al aceluiaşi articol instituie o competenţă de ordine publică, aplicabilă numai cererilor formulate de către judecători, grefieri, asistenţi judiciari şi procurori, care îşi desfăşoară efectiv activitatea la instanţa competentă să judece respectiva cerere şi nu şi celor care la momentul formulării cererii de învestire a instanţei au încetat activitatea prin pensionare.

Înalta Curte mai reţine că sintagma "cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. vizează cererile adresate instanţei de judecată, inclusiv cererile de încuviinţare a executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În prezenta cauză, creditoarea, în considerarea prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., a învestit în mod corect, instanţa de la sediul debitorului, Tribunalul Sălaj, cu sediul în Zalău, judeţul Sălaj, împrejurare de natură să atragă competenţa Judecătoriei Zalău.

În ceea ce priveşte incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) prin raportare la alin. (21) C. proc. civ., în conformitate cu care "Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz", Înalta Curte apreciază că nici aceste norme nu sunt aplicabile cauzei deduse judecăţii.

Astfel, în mod greşit Judecătoria Zalău şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare executare silită, reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor legale mai sus arătate şi calitatea de instanţă a debitorului Tribunalul Sălaj, întrucât atunci când respectiva calitate îl vizează pe cel împotriva căruia este formulată cererea, încrederea în imparţialitatea obiectivă a instanţei este lăsată de legiuitor la aprecierea exclusivă a reclamantului, iar nu şi a instanţei de judecată învestite să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite.

În ipoteza art. 127 alin. (2) C. proc. civ. aplicabile şi în ipoeza în care o instanţă de judecată are calitatea de pârât, legiuitorul a prevăzut că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător (procuror, asistent judiciar, grefier) care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece pricina, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în circumscripţia căreia se află instanţa care ar fi competentă potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului poate, ceea ce duce la concluzia că reclamantul este cel care decide dacă se prevalează sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul oferit de lege.

În speţă, creditoarea nu a înţeles să uzeze de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. şi a introdus cererea, aşa cum s-a mai arătat, la Judecătoria Zalău, prin alegerea făcută stabilind, în mod definitiv, competenţa teritorială în favoarea acestei instanţe.

De altfel, dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. nu puteau fi valorificate de instanţă din oficiu prin substituirea părţii, în vederea justificării necompetenţei teritoriale şi declinării acesteia în favoarea altei instanţe. În ipoteza prevăzută de acest text legal, excepţia de necompetenţă teritorială este de ordine privată.

În aceste condiţii, întrucât norma de competenţă teritorială incidentă în cauză este una relativă, de ordine privată, nesocotirea ei nu putea fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă de către instanţa de judecată din oficiu.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a pricinii revine Judecătoriei Zalău.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea având ca obiect încuviinţare executare silită este Judecătoria Zalău - instanţa sesizată de creditoare - în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 decembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.