Tort claim against employees annulled on appeal for failure to state legal grounds; prior inadmissibility ruling stands
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal (recurs) filed by the claimant against the Court of Appeal's decision, upholding the lower courts' dismissal of the action as inadmissible; no new relief was granted, and the prior decisions remain in force. The underlying case was a civil liability tort claim brought by a county social welfare agency against eight individual employees, seeking recovery of material damages and penalties for alleged improper performance of work duties (2014–2016). The decisive legal basis was procedural: under Articles 483(3), 486(1)(d), 488(1)(8), 489(2), and 496(1) of the Civil Procedure Code, the appeal was annulled because the claimant failed to formulate any legal criticisms against the appealed decision, instead merely re-arguing the merits of the tort claim under Civil Code Articles 1349 et seq., while the lower court had dismissed the claim as inadmissible because the alleged wrongful act arose from the individual employment contract (precluding delictual liability under Article 1350(3) Civil Code) and the inadmissibility ruling had become res judicata.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 6 din Legea nr. 82/1991, art. 35 din Legea nr. 22/1969, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ, art. 1350 alin. (3) din C. civ; Tort claim against employees annulled on appeal for failure to state legal grounds; prior inadmissibility ruling stands: Prin întâmpinare, intimaţii-pârâţi au invocat excepţia nulităţii recursului, în baza dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2025
Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la 31 iulie 2018, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a Judeţului Suceava a solicitat obligarea pârâţilor A., B., C., D., E., F., G. şi H. la plata sumei de 206.662,62 RON, reprezentând prejudiciu material produs în perioada ianuarie 2014- decembrie 2016, a sumei de 87.272,17 RON, reprezentând penalităţi de întârziere aferente perioadei 1 ianuarie 2014-30 iunie 2018, precum şi a penalităţilor de întârziere calculate în continuare, până la data recuperării integrale a prejudiciului.
Prin încheierea nr. 970 din 8 octombrie 2018, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Suceava-complet de judecată specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă la 8 noiembrie 2018.
Prin sentinţa civilă nr. 785 din 20 iunie 2024, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe civile, a formulat apel reclamanta.
Prin decizia civilă nr. 45 din 21 ianuarie 2025, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins apelul, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii civile, a declarat recurs reclamanta.
Recurenta-reclamantă a invocat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., învederând, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1.349 şi urm. din C. civ. pentru atragerea răspunderii civile delictuale a intimaţilor-pârâţi, reliefând modalitatea în care aceştia şi-au îndeplinit, în mod defectuos, atribuţiile de serviciu. Prezentând detaliat circumstanţele de fapt, recurenta-reclamantă a conchis că intimaţii-pârâţi au încălcat prevederile legale referitoare la întocmirea documentelor justificative, şi anume art. 5 din O.G. nr. 119/1999, art. 6 din Legea nr. 82/1991, pct. 1-2, pct. 4-5, pct. 13-14 din Secţiunea A a Anexei nr. 1 la Ordinul nr. 2634/2015, art. 23-24, art. 31 şi art. 35 din Legea nr. 22/1969, art. 6-7, art. 9-10, art. 14 din Hotărârea nr. 2230/1969.
Prin întâmpinare, intimaţii-pârâţi au invocat excepţia nulităţii recursului, în baza dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin raportul întocmit la 10 octombrie 2025, s-a reţinut că decizia recurată este susceptibilă a fi atacată cu recurs, că recursul este legal timbrat şi declarat în termen, iar completul de filtru urmează a aprecia asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată de intimaţii-pârâţi prin întâmpinare.
Raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor.
Intimaţii-pârâţi B., C. şi D. au depus punct de vedere la raport, solicitând anularea recursului.
2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimaţii-pârâţi prin întâmpinare, Înalta Curte va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că motivarea recursului presupune invocarea unor critici de nelegalitate care trebuie, pe de o parte, să privească soluţia atacată, iar, pe de altă parte, să se circumscrie motivelor de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.
În cauză, se constată că memoriul de recurs nu respectă aceste exigenţe legale, întrucât recurenta-reclamantă nu se raportează la argumentele reţinute de către instanţa de apel, atunci când a respins apelul, ca nefondat. Astfel, instanţa de apel a înlăturat criticile de apel, constatând că acestea vizează fondul cauzei, în timp ce prima instanţă a respins acţiunea, ca inadmisibilă, în considerarea faptului că, atât timp cât fapta ilicită alegată are ca izvor contractul individual de muncă, angajatorul nu are drept de opţiune între răspunderea contractuală şi cea delictuală, conform art. 1350 alin. (3) din C. civ.. A mai reţinut instanţa de apel că soluţia de admitere a excepţiei inadmisibilităţii nu a fost criticată în apel, astfel că a dobândit autoritate de lucru judecat, context în care criticile de apel vizând fondul cauzei nu pot fi analizate, în raport cu limitele efectului devolutiv, determinate de ceea ce s-a apelat, conform art. 477 din C. proc. civ.
Or, recurenta-reclamantă nu a formulat critici de nelegalitate a soluţiei recurate, prin raportare la raţionamentul juridic ce a stat la baza pronunţării sale, ci a prezentat doar aspecte de privesc fondul cauzei, respectiv atragerea răspunderii civile delictuale a intimaţilor-pârâţi, în raport cu legislaţia aplicabilă.
În aceste condiţii, se constată că memoriul de recurs conţine aspecte străine de soluţia şi considerentele deciziei recurate, fiind invocat, în mod formal, motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. O atare atitudine procesuală ignoră faptul că, în calea de atac extraordinară a recursului, nu pot fi invocate orice fel de nemulţumiri, ci doar acelea care privesc soluţia atacată şi care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, ce pot fi subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii, invocată de către intimaţii-pârâţi prin întâmpinare, şi va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava împotriva deciziei civile nr. 45 din 21 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 decembrie 2025.