Conflict of jurisdiction over objection to garnishment resolved by assigning competence to the court of the garnishee’s domicile

Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:

1. Obiectul cauzei

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la 13 septembrie 2024, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., anularea actelor prin care a fost înfiinţată poprirea în dosarul execuţional nr. x/2012 al S.C. P..E.J. "C.", anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, anularea tuturor actelor de executare silită şi anularea executării silite, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 703 din 22 ianuarie 2025, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, reţinând că executarea silită a fost încuviinţată de către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi că a fost efectuată executarea silită prin poprire pe raza Sectorului 2, iar contestaţia vizează şi executarea silită prin poprire.

Prin sentinţa civilă nr. 4239 din 31 martie 2025, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, reţinând că, în concepţia C. proc. civ. de la 1865, relevant pentru stabilirea instanţei competente este exclusiv locul unde se face executarea silită, iar, în cazul executării silite prin poprire, interesează sediul terţului poprit, acesta aflându-se în raza teritorială de competenţă a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Prin sentinţa civilă nr. 5304 din 13 august 2025, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, reţinând că executarea silită a fost încuviinţată de către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi că domiciliul debitorului se află pe raza Sectorului 2, neprezentând importanţă sediul terţului poprit, întrucât se execută silit veniturile debitorului.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Cluj-Napoca a suspendat judecata şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare este Judecătoria Cluj-Napoca, pentru următoarele considerente:

Astfel cum au reţinut şi instanţele aflate în conflict, prin raportare la prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., se constată că în prezenta cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, în condiţiile în care cererea de executare silită a fost înregistrată în anul 2012, fiind format dosarul de executare nr. 57/2012 pe rolul S.C. P..E.J. "C.".

Potrivit art. 399 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, "împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare", iar, conform art. 400 alin. (1) din acelaşi Cod, "contestaţia se introduce la instanţa de executare"

Noţiunea de "instanţă de executare" este definită la art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, aceasta fiind "judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor când legea dispune altfel". Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Prin raportare la aceste dispoziţii legale, se reţine că locul executării silite este singurul criteriu stabilit de legiuitor, sub imperiul C. proc. civ. de la 1865, în vederea determinării instanţei de executare, neavând relevanţă care instanţă a încuviinţat executarea silită şi nici domiciliul/sediul debitorului.

Acest unic criteriu legal are în vedere locul unde se realizează, în mod efectiv, executarea silită, astfel că singura cerinţă care trebuie să fie îndeplinită, pentru ca o instanţă să devină instanţă de executare, în sensul dispoziţiilor art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, este ca în circumscripţia acesteia să se efectueze cel puţin un act de executarea silită.

În situaţia în care executarea silită se realizează prin poprire, astfel cum este situaţia în prezenta cauză, locul în care se efectuează executarea este acela unde se află domiciliul/sediul terţului poprit, care deţine sumele de bani datorate debitorului. Or, din actele şi lucrările dosarului reiese că, în dosarul de executare nr. 57/2012, executorul judecătoresc a dispus, la 31 mai 2024, înfiinţarea popririi asupra sumelor de bani datorate debitorului A. de către terţul poprit D., cu sediul în municipiul Cluj-Napoca.

Din moment ce executarea silită se realizează, prin poprire, în municipiul Cluj-Napoca, rezultă că Judecătoria Cluj-Napoca este instanţa de executare, în sensul dispoziţiilor art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865.

Pentru aceste considerente, în baza art. 22 alin. (5) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 decembrie 2025.