Mayor’s appeal annulled as procedurally invalid; damages award of 217,292 RON upheld.

Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2025

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă la 29 mai 2018, reclamanta U.A.T. Comuna Suceveni a solicitat obligarea pârâţilor A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N. la plata sumei de 479.447,84 RON, reprezentând prejudiciu cauzat în perioada 2013-2016, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 448 din 24 aprilie 2019, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N., a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi ca fiind intrdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a admis acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul A., l-a obligat pe acest pârât să plătească reclamantei suma de 69.434,24 RON, cu titlu de despăgubiri, a obligat reclamanta să plătească pârâţilor J., K., B., E. şi F. câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 101A din 2 iunie 2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a admis excepţia de nelegalitate a dispoziţiei nr. 74/2013, a constatat inopozabilitatea acestui act administrativ faţă de părţile în litigiu, a admis apelurile declarate de reclamantă şi de pârâtul A. şi a schimbat, în parte, sentinţa civilă nr. 448 din 24 aprilie 2019, în sensul că l-a obligat pe pârâtul A. la plata către reclamantă a sumei de 50.098 RON, a înlăturat menţiunea privind respingerea cererii reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva încheierii de şedinţă din 15 ianuarie 2019, a obligat apelanţii, în solidar, să plătească intimaţilor F., E., K. şi B. câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, a compensat cheltuielile de judecată din apel între ele.

Prin decizia civilă nr. 2482 din 5 decembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârât, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat decizia civilă nr. 101A din 2 iunie 2022 şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi curte de apel.

Prin decizia civilă nr. 112A din 5 iunie 2024, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a admis excepţia de nelegalitate a dispoziţiei nr. 74/2013, a constatat inopozabilitatea acestui act administrativ faţă de părţile în litigiu, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva încheierii de şedinţă din 15 ianuarie 2019, a schimbat, în parte, această încheiere, în sensul că a respins, ca nefondată, excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune faţă de pârâtul A., a admis apelul declarat de reclamantă şi de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 448 din 24 aprilie 2019 şi a schimbat, în parte, această sentinţă, în sensul că a admis, în parte, cererea şi l-a obligat pe pârâtul A. să plătească reclamantei suma de 217.292 RON, cu titlu de despăgubiri, a înlăturat din cuprinsul sentinţei menţiunea privind respingerea cererii reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a înlăturat orice dispoziţii contrare, a obligat apelanţii, în solidar, să plătească intimaţilor F., E., K. şi B. câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, l-a obligat pe apelantul-pârât la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, iar pe apelanta-reclamantă la plata către apelantul-pârât a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, a dispus compensarea cheltuielilor în apel şi, în urma compensării, a obligat apelantul-pârât la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 1.000 RON.

Împotriva acestei decizii civile, a declarat recurs pârâtul A., solicitând casarea deciziei recurate, rejudecarea cauzei şi constatarea faptului că prejudiciul cauzat reclamantei este în cuantum de 50.098 RON.

Recurentul-pârât a invocat motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., învederând următoarele aspecte:

Instanţa de apel a constatat nelegalitatea dispoziţiei nr. 74/2013, interpretând eronat prevederile art. 68, art. 70 şi art. 115 din Legea nr. 215/2001 şi neţinând cont de faptul că dispoziţia respectivă are caracter general cu privire la delegarea atribuţiilor şi sarcinilor de serviciu către viceprimar. Astfel, dispoziţia a fost emisă în contextul în care, prin rechizitoriul nr. x/2012, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, s-a reţinut în sarcina sa săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală. Ca urmare a punerii în mişcare a acţiunii penale, a făcut cunoscut prefectului că se află sub incidenţa legii penale, acesta sugerându-i să-şi delege atribuţiile către viceprimar. Procesul penal s-a finalizat prin sentinţa penală nr. 332/28.06.2018 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin decizia penală nr. 147A/06.02.2019 a Curţii de Apel Galaţi, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la lovire sau alte violente, pedeapsă ce a fost aplicată în conformitate cu dispoziţiile art. 91 din C. proc. pen.. Prin urmare, dispoziţia nr. x/2013 respectă prevederile art. 68 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi a fost adusă la cunoştinţă publică, prin afişare la avizierul Primăriei Suceveni. Primind, sub semnătură, dispoziţia nr. x/2013, viceprimarul a luat cunoştinţă de situaţie.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin raportul întocmit la 18 iunie 2025, s-a reţinut că decizia recurată este atacabilă cu recurs, că recursul este legal timbrat şi declarat în termen, iar completul de filtru urmează a aprecia asupra încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., inclusiv asupra cererii de renunţare la judecata recursului, formulată de recurentul-pârât, prin avocat, ca urmare a încheierii unei tranzacţii judiciare cu intimata-reclamantă.

Raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor, care nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 18 septembrie 2025, s-a dispus admiterea, în principiu, a recursului, în vederea discutării în şedinţă publică, adică în condiţii de contradictorialitate, cererea recurentului de renunţare la judecata recursului.

La termenul din 4 decembrie 2025, Înalta Curte a constatat că nu poate lua act de renunţarea la judecata recursului, întrucât nu a fost formulată personal sau în baza unui mandat special, astfel cum prevede art. 406 alin. (2) coroborat cu art. 81 alin. (1) din C. proc. civ., context în care a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situaţiei de fapt.

Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de către instanţele de fond, în timp ce instanţa de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanţa de apel, normele de drept procesual şi/sau de drept material situaţiei de fapt deja stabilite. Scopul recursului transcede interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii materiale şi/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele şi le poate aprecia (în primă instanţă) sau, după caz, reaprecia şi completa (în apel).

În cauză, se constată că, deşi în memoriul de recurs s-au indicat motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., totuşi acestea au fost invocate în mod formal, din moment ce recurentul-pârât nu a dezvoltat argumente prin care să demonstreze incidenţa acestor motive de casare.

Pe de o parte, criticile invocate nu se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., din moment ce recurentul-pârât nu argumentează nemotivarea hotărârii recurate sau existenţa unor motive contradictorii ori străine de natura pricinii în cuprinsul deciziei recurate, ci este nemulţumit, în mod generic, de modalitatea în care instanţa de apel a soluţionat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi fondul cauzei, raportat la situaţia de fapt reţinută în urma coroborării mijloacelor de probă.

Deşi invocă motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-pârât se raportează, cu precădere, la modalitatea în care instanţa de apel a valorificat concluziile raportului de expertiză întocmit de doamna expert O., cu toate că art. 264 alin. (2) din C. proc. civ. consacrată libertatea pe care o are instanţa în a aprecia asupra forţei probante a dovezilor. Doar legalitatea probelor poate fi cenzurată în recurs, nu şi modalitatea în care acestea au fost apreciate, pentru a se reţine o anumită situaţie de fapt, instanţa de apel fiind suverană în această privinţă, din moment ce instanţa de recurs nu are competenţa legală de a reinterpreta mijloacele de probă.

Mai mult, criticile recurentului-pârât ignoră raţionamentului logico-juridic al instanţei de apel, potrivit căruia, prin prisma dispoziţiilor art. 2.532 alin. (1) pct. 3 din C. civ. raportate la cele ale art. 63 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 215/2001, în perioada 2013-2016, pârâtul A., în calitate de primar, a administrat bunurile comunei Suceveni în temeiul atribuţiilor conferite de lege, astfel că prescripţia dreptului material la acţiunea ce vizează tocmai angajarea răspunderii sale civile delictuale, pentru fapte ilicite săvârşite în exercitarea atribuţiilor conferite de lege, a fost suspendată pe perioada mandatului de primar. Ca atare, instanţa de apel a reţinut că prescripţia pentru faptele pretins a fi săvârşite pe perioada mandatului de primar nu a început să curgă decât la data încetării mandatului, respectiv în anul 2016, astfel că termenul de prescripţie de 3 ani nu era împlinit la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Criticile invocate nu se circumscriu nici motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., din moment ce recurentul-pârât se raportează, în mod formal, la dispoziţiilor Legii nr. 215/2001, fără a expune argumente punctuale de nelegalitate a deciziei recurate şi, totodată, invocă aspecte care au fost deja tranşate, în mod definitiv, în ciclul procesual anterior.

Recurentul-pârât susţine că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiei nr. 74/2013 a Primarului Comunei Suceveni, reluând din nou apărările din apel, în sensul că, dat fiind că a fost începută urmărirea penală împotriva sa, s-a impus delegarea tuturor atribuţiilor sale către viceprimar, ceea ce îl exonerează de răspunderea civilă.

Or, aceste aspecte au fost deja tranşate prin decizia de casare pronunţată în ciclul procesual anterior. Astfel, prin decizia nr. 2482 din 5 decembrie 2023, Înalta Curte, respingând recursul formulat de pârât, a indicat, în mod explicit, că expunerea circumstanţelor de fapt care l-au determinat pe pârât, la acea dată primar al comunei Suceveni, să-şi delege toate atribuţiile către viceprimar nu echivalează cu o veritabilă critică de nelegalitate cu privire la statuarea instanţei de apel conform căreia nu este legală delegarea tuturor atribuţiilor primarului unei localităţi, o asemenea delegare echivalând cu o degrevare de orice responsabilitate, fapt ce contravine menirii acestei funcţii elective. Instanţa de recurs a concluzionat că sunt fără relevanţă aspectele învederate cu privire la aducerea dispoziţiei la cunoştinţa viceprimarului, întrucât soluţia de admitere a excepţiei de nelegalitate nu se raportează la o eventuală necomunicare a dispoziţiei, ci la imposibilitatea delegării ansamblului atribuţiilor primarului, reţinând că dispoziţia atacată este impropriu întemeiată în drept, textele de lege indicate nefiind de natură a justifica măsura luată în cuprinsul său.

În acest context, criticile recurentului-pârât aduc în discuţie aspecte de drept care au fost tranşate, în mod definitiv, şi care nu mai pot fi reanalizate, întrucât art. 501 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul".

Mai mult, motivul reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. presupune enunţarea normei de drept material aplicabile cauzei, prezentarea interpretării pe care partea o consideră corectă şi argumentarea discordanţei acestei interpretări cu cea dată de instanţa de apel, acest caz de casare nefiind incident atunci când se critică problemele de drept dezlegate prin decizia de casare din ciclul procesual anterior. În absenţa unor critici care să privească decizia civilă recurată, instanţa de recurs nu poate decela aspectele de nelegalitate pe care partea urmăreşte a le invoca şi nici dacă acestea se circumscriu motivelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 112A din 5 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 decembrie 2025.