Negative jurisdictional conflict resolved by consolidation of competence due to failure to invoke territorial incompetence at first hearing

Şedinţa publică din data de 02 decembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roşiorii de Vede la data de 06.02.2025, sub nr. x/2025, reclamanta Agency for Control of A. S.R.L. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei obligarea acestuia la plata sumei de 994,25 RON, la care se adaugă penalităţi de întârziere în cuantum de 0.5% pentru fiecare zi de întârziere, precum şi cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Judecătoria Roşiori de Vede, prin încheierea civilă nr. 2590 din data de 16 iulie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 121 Cod procedură cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile.

Totodată, în baza dispoziţiilor art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992, care prevăd că are calitatea de consumator orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi de natura raporturile invocate de către creditoare, Judecătoria Roşiori de Vede a apreciat că debitorul are calitatea de consumator, iar creditoarea pe cea de profesionist.

În acest sens, a dispus declinarea cauzei către Judecătoria Tulcea în circumscripţia căruia figura domiciliul pârâtului.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă Judecătoria Tulcea, prin sentinţa civilă nr. 3452 din data de 13 noiembrie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roşiorii de Vede, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În motivarea soluţiei sale, Judecătoria Tulcea a reţinut că prin încheierea de amânare a pronunţării din data de 09.07.2025 Judecătoria Roşiori de Vede s-a declarat competentă sub toate aspectele să soluţioneze prezenta cauză şi a reţinut cauza în pronunţare pe fond, ulterior administrării probatoriului.

Prin urmare, Judecătoria Tulcea a apreciat că, din punct de vedere teritorial, instanţa învestită de reclamantă, Judecătoria Roşiorii de Vede, a devenit competentă exclusiv, din moment ce la primul termen de judecată, instanţa s-a declarat competentă.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., reţine următoarele:

C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:

"necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Din interpretarea textului de lege anterior redat, rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa unei alte instanţe. Invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de ordine publică după acest moment nu mai este posibilă, competenţa fiind câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, "instanţa competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă verifică modul în care atât normele de competenţă propriu-zise, cât şi normele referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă au fost respectate."

Procedând la o astfel de verificare, se constată că primul termen de judecată a fost stabilit de Judecătoria Roşiori de Vede la 09 iulie 2025, termen la care, astfel cum s-a consemnat în cuprinsul încheierii de şedinţă, procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar instanţa, verificându-şi competenţa în temeiul dispoziţiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut că este competentă general, material şi teritorial să judece cauza, pe care, de altfel, a reţinut-o în pronunţare, după încuviinţarea probelor administrate de părţi, fără a fi invocată din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Roşiori de Vede.

Referitor la regimul juridic al invocării excepţiei de necompetenţă, se observă că legiuitorul a stabilit o limită temporală pentru invocarea excepţiei de necompetenţă, şi anume, până la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, adică termenul la care părţile, legal citate, pot pune concluzii - limită care în cauză a fost depăşită, astfel cum rezultă din aspectele anterior evidenţiate.

Or, în condiţiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., dacă necompetenţa nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate ori la termenul acordat în mod excepţional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenţei, aceasta se acoperă definitiv şi nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.

Astfel cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată în recurs în interesul legii, "chiar şi în situaţia în care nu există o încheiere interlocutorie prin care s-a reţinut competenţa, de altfel, obligatorie, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă reprezintă stabilirea competenţei în favoarea instanţei sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat. Aceeaşi soluţie se impune şi în cazul repartizării la secţii sau completuri specializate, asimilate sub aspectul regimului competenţei materiale procesuale."

Din interpretarea prevederilor art. 130 - 131 C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă are ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate, în condiţiile operării unei prorogări legale de competenţă sui-generis.

Din această perspectivă, nu mai prezintă relevanţă nici chestiunea referitoare la natura cauzei care ar atrage competenţa exclusivă a instanţei de la domiciliul consumatorului întrucât în prezenta cauză competenţa Judecătoriei Roşiori de Vede s-a consolidat în maniera deja expusă şi care nu va mai fi reluată.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roşiori de Vede.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roşiori de Vede.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 02 decembrie 2025.