Compensation claim under Law No. 165/2013 assigned to civil tribunal; negative jurisdictional conflict resolved

Şedinţa publică din data de 02 decembrie 2025

asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. x/2024 la data de 15.11.2024, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti şi Comisia Naţională Pentru Compensarea Imobilelor Bucureşti, obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, să emită Decizia de compensare prin puncte pentru 360 m.p. teren situat în prezent în intravilanul comunei Roma, jud. Botoşani în temeiul deciziei civile nr. 1032R/13.11.2007 pronunţate în dosar civil nr. x/2005 Tribunalul Botoşani, secţia Civilă (definitivă) pentru moştenitorii defunctului B., respectiv pentru C. - fiică şi A. - fiică, deoarece prin Adresa nr. x D/6103/09.05.2024 emisă de Secretariatul General al Guvernului primită prin poştă la data de 15.05.2024 s-a comunicat defunctului B. faptul că a fost trimis spre competenta soluţionare Autorităţii Naţionale Pentru Restituirea Proprietăţilor deşi competenţa aparţine Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor din Secretariatul de stat al Guvernului.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 29 din 11 martie 2025, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia civilă.

În motivarea soluţiei sale, Curtea de Apel a reţinut, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, că potrivit dispoziţiilor art. 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013 competenţa de soluţionare a litigiilor privind aplicarea Legii nr. 165/2013 aparţine exclusiv tribunalelor prin secţiile civile, fiind vorba aşadar de o competenţă specială şi absolută, de la care nu se poate deroga. Pe cale de consecinţă, nu se poate reţine competenţa instanţei de contencios administrativ, competenţă care este înlăturată prin însăşi voinţa legiuitorului care a înţeles să instituie reguli de competenţă specială în această materie, astfel cum s-a arătat.

2.2. Învestit cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 739 din 10 iulie 2025, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava; în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Botoşani şi Curtea de Apel Suceava; în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, în baza precizărilor reclamantei, cererea nu vizează modalitatea de aplicare a Legii nr. 165/2013 ci este formulată în baza Legii nr. 554/2004 prin care reclamanta solicită obligarea pârâtelor să răspundă cererii autorului său din data de 08.04.2024. Pe cale de consecinţă, având în vedere faptul că pârâtele sunt autorităţi publice centrale, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la dispoziţiile art. 96 pct. 1 C. proc. civ. tribunalul a constatat că acţiunea nu este competenţa tribunalului, ci a curţii de apel de la domiciliul reclamantei, respectiv Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., constată următoarele:

În soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor să emită Decizia de compensare prin puncte pentru 360 m.p. teren situat în prezent în intravilanul comunei Roma, jud. Botoşani în temeiul deciziei civile nr. 1032R/13.11.2007 pronunţate în dosarul nr. x/2005 de Tribunalul Botoşani, secţia Civilă.

Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 165/2013, art. 1126 C. civ., art. 30 C. proc. civ., art. 6 CEDO şi art. 1 din Protocolul 1 CEDO.

Cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că, prin demersul său judiciar, reclamanta tinde la finalizarea procesului de restituire prin echivalent a imobilului revendicat, prin acordarea de măsuri compensatorii, conform art. 17 din Legea nr. 165/2013, text de lege invocat, de altfel, şi de reclamantă în acţiune.

Este adevărat că prin precizările ulterioare formulate de reclamantă aceasta a indicat ca temei al acţiunii sale dispoziţiile Legii nr. 554/2004 alături de cele ale Legii nr. 165/2013 solicitând instanţei de judecată obligarea pârâtelor să răspundă cererii defunctului B. din data de 08 aprilie 2024, cerere prin care defunctul a solicitat emiterea deciziei de compensare prin puncte deoarece acestuia i-a fost emisă doar decizie de validare parţială. Prin urmare, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată şi precizările ulterioare ale reclamantei, scopul urmărit de aceasta din urmă este obţinerea compensaţiilor băneşti, potrivit Legii nr. 165/2013, pentru imobilul ce a făcut obiectul cererii de despăgubire a autorului său.

Cu toate că Tribunalul Botoşani s-a raportat la temeiul juridic invocat de reclamanţi (Legea nr. 554/2004), Curtea reţine, spre deosebire de tribunal, că temeiul juridic indicat de titularul cererii nu are decât o valoare indicativă, întrucât, în aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (1) şi (4) C. proc. civ. revine instanţei judecătoreşti care judecă procesul dreptul şi totodată obligaţia de a da calificarea juridică corectă cererii deduse judecăţii, în raport de adevărata natură juridică a litigiului, şi de a pune în discuţia părţilor, dacă este cazul, calificarea juridică corectă, întrucât instanţa este obligată să soluţioneze litigiului conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, indiferent dacă sunt sau nu invocate de parte (art. 22 alin. (1) C. proc. civ.). Doar subsecvent, în măsura în care litigiul de faţă pune în discuţie drepturi de care părţile pot să dispună, toate părţile litigante, prin acordul lor expres, ar putea să limiteze dezbaterile asupra unei anumite calificări ori asupra anumitor motive de drept, însă această normă de excepţie nu este incidentă în prezenta cauză, lipsind premisa capacităţii de a tranzacţiona asupra raportului juridic litigios.

Înalta Curte constată că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt incidente dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării şi ale art. 35 alin. (11) din Legea nr. 165/2013, introduse prin Legea nr. 212/2018, care prevăd următoarele: Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii.

Aplicabilitatea acestor texte rezultă limpede din finalitatea acţiunii formulate, aplicarea normelor incidente urmând a avea loc din oficiu, fără ca indicaţiunile părţilor asupra acestei chestiuni să aibă mai mult decât o valoare indicativă (art. 22 alin. (1) C. proc. civ.).

Prin completarea art. 35 din Legea nr. 165/2013 cu alin. (11), legiuitorul a realizat un regim unitar de reglementare în materia soluţionării litigiilor vizate de dispoziţiile Legii nr. 165/2013, astfel că, atât litigiile reglementate de art. 35 alin. (1) din lege, care vizează legalitatea deciziilor emise în aplicarea acestei legi, cât şi litigiile vizând executarea acestor decizii sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, instanţele de drept civil având plenitudine de jurisdicţie în soluţionarea acestor litigii.

Se mai reţine că, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară", text legal din interpretarea căruia rezultă că procedura specială prevăzută de Legea nr. 165/2013 exclude aplicarea dispoziţiilor prevăzute de Legea contenciosului administrativ şi soluţionarea cauzei de către o instanţă de contencios administrativ.

Pentru considerentele expuse, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că instanţa a fost învestită cu o acţiune care are natura juridică a unui litigiu civil, cu referire la textele legale anterior citate, instanţa competentă material să soluţioneze cererea dedusă judecăţii fiind Tribunalul Botoşani, secţia civilă, instanţă în favoarea căreia va dispune stabilirea competenţei, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 02 decembrie 2025.