Negative jurisdictional conflict in divorce: territorial competence determined by last common domicile under Art. 915 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 02 decembrie 2025

asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Olteniţa la data de 12.03.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B.: desfacerea căsătoriei încheiată la data de 18.07.2019 la Primaria oraşului Târgu Frumos din vina exclusiva a pârâtului; păstrarea numelui dobândit prin căsătorie; exercitarea autorităţii părinteşti exclusive de către reclamantă în ceea ce le priveşte pe minorele C. născută la 04.01.2011 şi D. născută la data de 12.02.2016; stabilirea locuinţei minorelor la domiciliul său din Oltenita; stabilirea în sarcina pârâtului a unei pensii lunare de întreţinere pentru fiecare minoră, în raport de venitul minim pe economia naţională.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Judecătoria Olteniţa prin sentinţa civilă nr. 506 din data de 17 februarie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Paşcani.

În motivarea soluţiei sale, Judecătoria Olteniţa a reţinut că întrucât ultimul domiciliu comun al părţilor s-a aflat în oraşul Târgu Frumos, judeţul Iaşi, iar la data introducerii cererii de chemare în judecată pârâtul avea domiciliul în circumscripţia judecătoriei în care se află ultima locuinţă comună a soţilor, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Paşcani.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Paşcani prin sentinţa civilă nr. 1922 din data de 25 iulie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Olteniţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut faptul că reclamanta domiciliază şi lucrează în Municipiul Olteniţa, unde locuieşte de dinainte de data introducerii cererii de chemare în judecată, împreună cu cei doi copii minori rezultaţi din căsătoria părţilor (şi unde a locuit şi pârâtul).

Observând că atât domiciliul ambelor părţi, cât şi ultima locuinţă comună a acestora este în Municipiul Olteniţa, jud. Călăraşi, Judecătoria Paşcani a reţinut că Judecătoria Olteniţa este competentă să judece prezenta cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., reţine următoarele:

Prima instanţă investită cu soluţionarea cererii de chemare în judecată a avut în vedere la pronunţarea soluţiei de declinare a competenţei exclusiv susţinerile reclamantei din cuprinsul cererii de divorţ conform cărora părţile au locuit împreună în oraşul Târgu Frumos, apreciind că ultimul domiciliu comun al soţilor s-a aflat în circumscripţia Judecătoriei Paşcani.

Înalta Curte observă faptul că, astfel cum a reţinut şi Judecătoria Paşcani, într-adevăr, în cuprinsul cererii introductive de instanţă, reclamanta a arătat că după încheierea celei de-a doua căsătorii cu pârâtul - din 18.07.2019 cei doi s-au mutat împreună în oraşul Târgu Frumos, unde relaţiile dintre soţi s-au desfăşurat normal, pentru aproximativ un an.

Cu toate acestea, din analiza înscrisurilor şi a susţinerilor ulterioare ale reclamantei rezultă faptul că ultimul domiciliul al soţilor a fost situat în circumscripţia primei judecătorii investite de reclamantă, Judecătoria Olteniţa.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de capătul de cerere principal, având ca obiect divorţ, sunt aplicabile dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, în cazul în care cel puţin unul dintre soţi mai locuieşte în circumscripţia instanţei de la această locuinţă, iar dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.

Se reţine că în materie de divorţ, competenţa teritorială aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiţii, respectiv cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că la data de 14.05.2020, reclamanta a încheiat cu Municipiul Olteniţa "Contractul de locaţiune pentru spaţii cu destinaţie de locuit" nr. 8934, modificat ulterior prin acte adiţionale în cursul anilor 2021, 2022, 2023 . Din cuprinsul contractului rezultă că reclamanta, împreună cu soţul (pârâtul din prezenta cauză) şi copiii lor urmau să folosească o locuinţă (predată în locaţiune), situată în Olteniţa, Bld. 1 decembrie, nr. 26, tronson A, jud. Călăraşi.

Din analiza fişelor DEPABD, se poate observa că ambele părţi şi-au stabilit domiciliul la acea adresă, din Municipiul Olteniţa. Totodată, din aceleaşi relaţii rezultă că pârâtul a avut domiciliul stabilit în Olteniţa. Bd. x în perioada 16.12.2014-13.09.2023 iar din data de 13 septembrie 2023 a avut domiciliul stabilit în Olteniţa, Bld. 1 decembrie, nr. 26, tronson A, jud. Călăraşi.

Totodată, conform precizărilor reclamantei, ultimul domiciliul al soţilor a fost în Olteniţa, str. x, tronson A, jud. Călăraşi, precizări ce se coroborează cu înscrisurile administrate în cauză precum şi cu precizările inspectorului din cadrul Primăriei Târgu Frumos, care a încercat să întocmească o anchetă socială la adresa din Târgu Frumos, indicată de reclamantă în cerere, adresă la care însă locuieşte fratele pârâtului. Acesta din urmă a menţionat că pârâtul nu locuieşte la acea adresă, fiind plecat în străinătate. (conform adresei de la dosarul Judecătoriei Paşcani).

Drept urmare, având în vedere că, în speţă, sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiţii, respectiv cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe, rezultă că instanţa competentă să soluţioneze prezenta pricină este judecătoria de la ultimul domiciliu comun al celor doi soţi, respectiv Judecătoria Olteniţa, conform art. 915, alin. (1), prima teză C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte reţine că aceeaşi instanţă ar fi competentă şi potrivit dispoziţiilor art. 915 alin. (1), ultima teză C. proc. civ., în ipoteza în care la momentul introducerii cererii de chemare în judecată pârâtul nu ar fi avut locuinţa în ţară, aspect care nu rezultă însă, cu certitudine, din actele dosarului.

În această ipoteză competenţa de soluţionare a cauzei ar reveni instanţei de la domiciliul reclamantei, care este situat, astfel cum s-a reţinut anterior în circumscripţia aceleiaşi judecătorii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Olteniţa, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Olteniţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 02 decembrie 2025.