Appellate recusal challenge: procedural peremption for six-month inactivity after suspension

Şedinţa publică din data de 02 decembrie 2025

1. Circumstanţele cauzei

Prin încheierea de şedinţă din data de 15 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă cererea formulată de petentul A. de recuzare a preşedintelui completului de judecată C6 Recurs din şedinţa din data de 08 octombrie 2024, învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Piteşti, ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 15 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, a formulat recurs petentul A., înregistrat la data de 11.11.2024 pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi repartizat, spre competentă soluţionare, completului nr. 2 noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 25 martie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., având în vedere că deşi legal citate, părţile nu s-au înfăţişat şi nici nu au solicitat judecata cauzei în lipsă.

Prin rezoluţia din 30 octombrie 2025 cauza a fost repusă pe rol şi s-a stabilit termen de judecată la 02 decembrie 2025, în vederea discutării perimării când Înalta Curte, invocând, din oficiu, excepţia de perimare, a reţinut cauza în pronunţare asupra acestei excepţii.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Asupra excepţiei de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Alin. (2) al aceluiaşi text de lege dispune că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă, iar alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

În sensul prevederilor legale redate, perimarea reprezintă o sancţiune ce se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare, care operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligenţă a părţilor care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.

În prezenta cauză, se constată că părţile, legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din 25 martie 2025, stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii. Drept urmare, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă de la data pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii, împlinindu-se la 25 septembrie 2025.

În consecinţă, din actele şi lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerinţele perimării, respectiv, cauza a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (25 martie 2025) şi până la data repunerii pe rol a cauzei trecând mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii şi nici nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât efectul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de petentul A., fiind perimat de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 15 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 02 decembrie 2025.