Heir’s appeal against peremption ruling held inadmissible as further recourse barred; removal claim against telecom operators resolved.

Şedinţa publică din data de 02 decembrie 2025

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia la data de 05.12.2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând obligarea acestora la îndepărtarea investiţiei făcută de pârâţi, constând în montarea de echipamente de telecomunicaţii în blocul imobilului unde locuieşte reclamanta.

2. Sentinţa pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 359 din data de 07.04.2023, Judecătoria Sinaia a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi D. ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Împotriva sentinţei civile nr. 359 din data de 07.04.2023 a declarat, apel reclamanta A. înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă la data de 18.05.2023.

Prin încheierea de şedinţă din data de 06.12.2023, Tribunalul Prahova, secţia I civilă, a suspendat judecata apelului, în baza art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., faţă de decesul apelantei.

Prin decizia civilă nr. 790 din data de 6 noiembrie 2024 Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis excepţia perimării apelului, invocată din oficiu şi a constatat perimată judecata apelului declarat de apelanta-reclamantă A., împotriva sentinţei civile nr. 359/07.04.2023 pronunţate de Judecătoria Sinaia, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B. şi D..

4. Hotărârea pronunţată în recurs

Prin decizia civilă nr. 96 din data de 09 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul E., moştenitor al reclamantei A., decedată în cursul judecăţii apelului, împotriva deciziei civile nr. 790 din data de 6 noiembrie 2024, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, în contradictoriu cu pârâţi B. şi D..

II. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 96 din data de 09 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul E. - moştenitor al reclamantei A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 20.05.2025 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fişa Ecris (aflată la dosarul de recurs).

Prin rezoluţia din data de 27 mai 2025 s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., stabilind, în cadrul verificărilor, că recurentul-reclamant nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin aceeaşi rezoluţie, s-a constatat că recurentul-reclamant datorează pentru soluţionarea recursului o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON raportat la prevederile art. 24 alin. (2) teza finală din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

1. Motivele de recurs

Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. recurentul a susţinut că decizia civilă atacată este nelegală întrucât recursul nu a fost tardiv formulat.

A arătat recurentul că Tribunalul Prahova a transmis la data de 18 decembrie 2024 motivarea respingerii recursului iar pe portalul instanţelor de judecată recursul a apărut înregistrat la data de 24 decembrie 2024 şi ulterior la data de 18 decembrie 2024. Tribunalul Prahova a primit recursul la data de 18 decembrie 2024 însă la Curtea de Apel Ploieşti acesta apare înregistrat la data de 24 decembrie 2024, aspect ce demonstrează, în opinia recurentului, faptul că alegerea completului de judecată nu a fost efectuată în mod aleatoriu ci a fost desemnat un complet ce este implicat în monitorizarea sa şi a familiei sale.

Prin memoriul de recurs, recurentul şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la modul de soluţionare a cauzei precum şi cu privire la instrumentarea altor dosare civile şi penale în care recurentul sau mama acestuia, decedată, a fost parte.

2. Apărările formulate în cauză

La data de 27 iunie 2025, intimaţii-pârâţi B. şi D. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat ca inadmisibil întrucât decizia civilă nr. 96/09.04.2025 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, atacată în prezenta cauză, este o hotărâre nesusceptibilă de a fi reformată pe calea recursului, fiind o hotărâre definitivă. Totodată, intimaţii-pârâţi au solicitat judecata cauzei în lipsă.

La data de 14 iulie 2025 recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare iar ulterior a depus la dosarul cauzei note scrise prin care a reluat, în esenţă, susţinerile din memoriul de recurs.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 15 iulie 2025, s-a fixat termen de judecată la data de 02 decembrie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului declarat în cauză.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului.

Examinând cale de atac formulată în cauză, în raport de excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară, faţă de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalităţii căilor de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune, aşadar, faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, reformarea sau retractarea acesteia neputând fi obţinută prin alte mijloace procedurale.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie stipulând în mod expres că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul cauzei."

Totodată, potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Se constată că, în speţă, recurentul-reclamant supune căii extraordinare de atac a recursului decizia civilă nr. 96 din data de 09 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I, hotărâre prin care a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de recurent împotriva deciziei civile nr. 790 din data de 6 noiembrie 2024 prin care Tribunalul Prahova, secţia I civilă a constatat perimată judecata apelului formulat în dosarul nr. x/2022.

Pe cale de consecinţă, din moment ce decizia atacată are caracter definitiv, fiind pronunţată în recurs, aceasta nu mai poate forma obiectul analizei unui nou recurs, întrucât părţile nu pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, în afară de căile de atac prevăzute de lege.

Înalta Curte reţine că exercitarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o modalitate de respingere a unei cereri adresate instanţei, ca urmare a invocării unei excepţii referitoare la neîndeplinirea condiţiilor de exercitare a unui drept procesual.

Astfel, inadmisibilitatea căii de atac este acea sancţiune procedurală care împiedică soluţionarea pe fond a criticilor deduse judecăţii instanţei de control judiciar, având ca efect neprimirea acestora şi rămânerea lor neanalizate, în contextul respingerii, ca inadmisibil, a demersului judiciar.

O atare concluzie nu prejudiciază drepturile părţilor, ci dimpotrivă, acestea au posibilitatea de a-şi adapta conduita procesuală la dispoziţiile legii, ceea ce răspunde rigorilor unei proceduri echitabile.

Deopotrivă, nu se poate aprecia că respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă ar fi de natură să încalce dreptul de acces la justiţie al recurentului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând în Cauza Botten împotriva Norvegiei că modalitatea de aplicare a art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului depinde de caracteristicile procedurii în justiţie, de întreaga procedură internă şi de rolul cuvenit instanţelor în ordinea juridică internă, urmând să se ţină seama de natura situaţiei de drept intern, de competenţa instanţelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse şi prezentate în faţa instanţei şi, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluţioneze.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul E. - moştenitor al reclamantei A., împotriva deciziei civile nr. 96 din data de 09 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 02 decembrie 2025.