Territorial jurisdiction for forced execution when debtor’s registered domicile is expired and creditor lacks domestic headquarters

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Costeşti la data de 21.05.2025 sub numărul x/2025, formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., s-a solicitat, la cererea creditorului B. - prin reprezentant convenţional "C.", încuviinţarea executării silite a debitorului D., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1792/04.11.2024 pronunţată de Judecătoria Costeşti în dosarul nr. x/2024, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, cu cheltuieli de executare, în dosarul de executare silită nr. x/2025.

2. Hotărârile care au generat conflictul

2.1. Sentinţa Judecătoriei Costeşti

Prin sentinţa civilă nr. 857/02.06.2025 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Costeşti invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, urmare a aplicării dispoziţiilor art. 651 alin. (1) - (3) C. proc. civ. prin raportare la art. 108 C. proc. civ. şi ale deciziei Înaltei Curţi nr. 402/2023 şi la situaţia de fapt reţinută, în sensul că din verificările efectuate din oficiu în baza de date DEPABD în data de 23.05.2025, debitorul D. figurează cu menţiunea "încetat valabilitate domiciliu" de la data de 17.02.2025, iar din înscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezultă care este domiciliul, respectiv reşedinţa actuală a debitorului, astfel că la data sesizării executorului judecătoresc, respectiv 21.05.2024, nu se poate considera că debitorul avea un domiciliu sau o reşedinţă legal stabilite pe teritoriul României.

A mai reţinut instanţa că, din verificarea actelor dosarului, reiese că nici creditoarea B. nu are sediul în România, aceasta având sediul social în Malta, iar în Târgovişte se află doar un sediu procesual ales al acesteia. Drept urmare, întrucât nu se cunoaşte domiciliul exact al debitorului şi nici reşedinţa sa, întrucât cartea de identitate este expirată, şi nici creditoarea nu are un sediu în România, instanţa de executare este cea din circumscripţia căreia îşi are sediul biroul executorului judecătoresc învestit de creditor, în speţă BEJ A. din Municipiul Piteşti, judeţul Argeş, respectiv Judecătoria Piteşti.

2.2. Sentinţa Judecătoriei Piteşti

Prin sentinţa civilă nr. 4517/30.06.2025, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la dispoziţiile art. 71 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2010, potrivit cărora cesionarul creanţei este obligat să aibă sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii şi pentru a răspunde contravenţional şi/sau penal în faţa autorităţilor publice.

Drept urmare, luând în considerare faptul că reprezentantul creditorului din România are sediul în Târgovişte, Bd. x, jud. Dâmboviţa, instanţa a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte, aceasta fiind instanţa competentă teritorial prin raportare la sediul reprezentantului creditoarei.

2.3. Sentinţa Judecătoriei Târgovişte

Prin sentinţa civilă nr. 3385/22.07.2025, Judecătoria Târgovişte a admis la rândul său, excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, ca instanţă de la domiciliul de fapt al debitorului, pe baza informaţiilor relevate de noua verificare în sistemul DEBAPD ordonată din oficiu, din care a reieşit că debitorul D. figurează cu menţiunea "încetat valabilitate domiciliu" de la data de 17.02.2025, dar potrivit procesului-verbal din data de 18.07.2025 întocmit de agenţii I.P.J. Argeş, în urma contactării sale telefonice, acesta a precizat că din data de 12.07.2021 locuieşte efectiv la adresa din mun. Bucureşti.

Drept urmare, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înţelege acela pe care o persoană l-a stabilit în fapt, în localitatea în care trăieşte, în sensul de locuinţă efectivă, textul de lege referindu-se la noţiunea de domiciliu ca situaţie de fapt. Întrucât, la data sesizării organului de executare, domiciliul în fapt al debitorului era în mun. Bucureşti, str. x, respectând ordinea instituită de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite îi revine instanţei în a cărei circumscripţie se găseşte domiciliul debitorului, respectiv a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

2.4. Sentinţa Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a pronunţat sentinţa nr. 8800/29.10.2025 prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Piteşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă teritorială şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivarea soluţiei sale, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a reţinut că întrucât nu s-a putut identifica adresa de domiciliu a debitorului la data învestirii organului execuţional în baza de date D.E.P.A.B.D., aceasta figurând cu menţiunea "încetat valabilitate domiciliu" la data de 17.02.2025, iar creditoarea B.. îşi are sediul în afara României, fiind lipsită de relevanţă atât adresa din România a reprezentantului acesteia pentru comunicarea actelor de procedură, cât şi menţiunea IPJ Argeş potrivit căreia debitorul locuieşte în fapt la o adresă de pe raza Sectorului 5 Bucureşti, sens în care a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, în calitate de instanţă de executare prin raportare la sediul executorului judecătoresc.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă vizează cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1792/04.11.2024 pronunţată de Judecătoria Costeşti în dosarul nr. x/2024, ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2025 deschis la BEJ A..

Conflictul negativ de competenţă ivit între cele patru instanţe a fost generat de interpretarea în mod diferit a dispoziţiilor prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la faptul că la data sesizării instanţei, debitorul D. figura cu menţiunea "încetat valabilitate domiciliu", având domiciliul expirat şi prin raportare la faptul că societatea creditoare, B. nu are sediul în România ci are desemnat doar un reprezentant pentru comunicarea actelor de procedură.

Aşadar, instanţele au făcut aplicarea pe rând, a ipotezelor prevăzute la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., dând o interpretare diferită acestora, în sensul că au considerat că este competentă fie instanţa de la sediul reprezentantului creditorului, potrivit sentinţei Judecătoriei Piteşti, fie instanţa de la domiciliul în fapt al debitorului, potrivit sentinţei Judecătoriei Târgovişte, fie instanţa de la sediul executorului judecătoresc potrivit sentinţelor pronunţate de Judecătoria Costeşti şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Încuviinţarea executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În ceea ce priveşte noţiunea de domiciliu şi reşedinţă, acestea sunt prevăzute de dispoziţiile cuprinse în C. civ., care au următorul conţinut:

Art. 87:

"Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală.". Art. 88:

"Reşedinţa persoanei fizice este în locul unde îşi are locuinţa secundară."

Art. 90 alin. (1):

"Reşedinţa va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut. (2) În lipsă de reşedinţă, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaşte, la locul unde acea persoană se găseşte."

Art. 91:

"(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni, sau când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

Raportat la situaţia de fapt, astfel cum rezultă aceasta din înscrisurile aflate la dosar (extrasul DEPABD - dosar Judecătoria Costeşti), se constată că debitorul nu se află înregistrat în evidenţe cu o reşedinţă, în timp ce ultimul său domiciliu este cel din Prelungirea Ghencea, nr. 34, Bucureşti. Pe de altă parte, menţiunea din acest document "încetat valabilitate domiciliu"nu semnifică ori nu este echivalentă cu lipsa unui domiciliu în ţară.

Având în vedere că la data de 06.05.2025 s-a înregistrat cererea de executare silită la B.E.J. A., constituindu-se dosarul execuţional nr. x/2025, pentru această ipoteză, pot fi valorificate prevederile art. 90 alin. (2) C. civ., care stabileşte faptul că în lipsă de reşedinţă, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu care, în speţă, este cel de pe raza Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Scopul normei cu caracter imperativ prevăzute la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care stabileşte competenţa în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, are - printre altele - rolul de a asigura debitorului posibilitatea de a-şi exercita drepturile procesuale prin intermediul instanţei de judecată aflat în proximitatea domiciliului său real, aceasta cu atât mai mult cu cât, încă din momentul încuviinţării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere că ultimul domiciliu cunoscut al debitorului se afla în Prelungirea Ghencea, nr. 34, Bucureşti, după cum rezultă din Fişa de evidenţă din baza de date administrată de Direcţia Pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date regăsită la dosarul Judecătoriei Coteşti şi cum debitorul nu deţine o reşedinţă înregistrată pe teritoriul României, din coroborarea textelor legale anterior menţionate, rezultă că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea este Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea având ca obiect încuviinţare executare silită este Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, ca instanţă de la ultimul domiciliu al debitorului (art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 90 alin. (2) C. civ.), urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 decembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.