Territorial jurisdiction for real estate enforcement under pre-2014 Civil Procedure Code provisions

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de încuviinţare a executării silite

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Haţeg la data de 12.06.2025, sub număr dosar x/2025, petentul Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti A. şi ASOCIAŢII a solicitat încuviinţarea executării silite, prin urmărire silită imobiliară, cu privire la bunul imobil identificat ca teren extravilan în suprafaţă de 7.050 mp din acte (7.089 mp măsurată), înscris în CF nr. x nr. cad.- x, situat în UAT Râu de Mori, judeţul Hunedoara, tarla x, parcela x, împotriva debitorului B. şi autorizarea creditorului C. S.A., pentru a trece la executarea silită a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 28.10.2010, cu modificările şi completările făcute prin act adiţional nr. x din 30.07.2012.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 651 alin. (2), art. 819 din C. proc. civ. în vigoare în 2014.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin încheierea nr. 965/CC/2025 din data de 13.06.2025, Judecătoria Haţeg, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Având în vedere că cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 665 alin. (1) rap. la art. 650 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de încuviinţate a executării silite de adresează instanţei de executare, Judecătoria Haţeg a reţinut că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea.

De asemenea, aceasta a mai reţinut că potrivit deciziei CCR nr. 384/17.06.2014 publicată în Monitorul Oficial din data de 16.07.2014 prin care Curtea a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 650 alin. (1) în forma în vigoare la acea dată şi având în vedere că cererea de încuviinţare a executării silite a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Haţeg la data de 13.06.2025, ulterior publicării acestei decizii, astfel, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte regulilor de drept comun, iar după data de 16.07.2014 Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti devine instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 9373/23.07.2025, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

A reţinut instanţa că, în speţă, sunt incidente prevederile art. 651 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, înafara cazurilor în care legea prevede altfel. Întrucât, în cauză din actele dosarului, se constată că, în cuprinsul verificărilor efectuate în baza de date DEPABD de către executorul judecătoresc, este indicat drept domiciliu al debitorului - Bucureşti, drept urmare, instanţa competentă este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 16189/2025 din data de 24.10.2025, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Haţeg, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul, pentru soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că potrivit art. 665 alin. (1) C. proc. civ., forma în vigoare la data de 12 august 2014 (data sesizării organului de executare, care indică legea aplicabilă procedurii de executare silită, conform art. 24 raportat la art. 622 alin. (2) C. proc. civ.) prevăd că încuviinţarea executării silite se dispune de către instanţa de executare.

Conform art. 819 C. proc. civ., forma în vigoare la data de 12 august 2014 (forma în vigoare la data formulării cererii de executare silită - dosar Judecătoria Haţeg), "după înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita de îndată instanţei de executare în circumscripţia căreia se află imobilul încuviinţarea urmăririi lui silite, dispoziţiile art. 664 şi 665 aplicându-se în mod corespunzător".

Astfel, faţă de conţinutul normativ al art. 819 C. proc. civ. şi locul situării imobilului (Râu de Mori, jud. Hunedoara), competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei în a cărei circumscripţie teritorială se regăseşte imobilul obiect al cererii de executare silită, respectiv Judecătoriei Haţeg.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Desesizarea celor trei instanţe aflate în conflict a fost determinată de aprecierile diferite ale acestora cu privire la calitatea instanţei de executare, Judecătoria Haţeg declinându-şi competenţa pe considerentul că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, la rândul său Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a apreciat că instanţa de executare este judecătoria de la domiciliul debitorului, iar Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a apreciat că instanţa de executare este cea din circumscripţia căreia se află imobilul, obiect al cererii de executare silită.

Se constată că obiectul prezentului demers judiciar este reprezentat de cererea creditoarei C. S.A., înregistrată la data de 12.08.2014 sub nr. x/2014 la BEJ A. şi Asociaţii, având ca obiect încuviinţarea executării silite imobiliare împotriva debitorului B. asupra terenului extravilan în suprafaţă de 7.050 mp, înscris în CF nr. x, situat în jud. Hunedoara, UAT Râu de Mori, tarla x, parcela x.

Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 651 din C. proc. civ. este analizată în funcţie de data începerii executării silite, adică de legea în vigoare la data depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc, concluzie care se impune, prin raportare la prevederile art. 622 alin. (2) C. proc. civ., care stabilesc neechivoc că executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, coroborate cu dispoziţiile art. 24 din C. proc. civ. potrivit cărora " dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.". Drept urmare, în speţă nu este aplicabilă decizia CCR nr. 384/17.06.2014 publicată în Monitorul Oficial din data de 16.07.2014 care priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ. în vigoare la acea dată, întrucât aceste dispoziţii au caracter general faţă de dispoziţiile art. 819 C. proc. civ., care este aplicabil în prezenta cauză.

Or, în speţă, chiar dacă sesizarea instanţei cu cererea de încuviinţare a executării silite a avut loc în data de 12.06.2025, cererea de executare silită depusă de creditor împotriva debitorului a fost formulată la BEJ A. şi Asociaţii încă din data de 12.08.2014 .

Prin urmare, dispoziţiile legale aplicabile în cauză sunt cele în vigoare la data înregistrării de către creditor a cererii de executare la executorul judecătoresc, respectiv cele din data de 12.08.2014, prezenta cerere fiind un incident în cadrul executării silite declanşate anterior, ce atrage forma în vigoare la acel moment a C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 819 C. proc. civ., astfel cum erau în vigoare la data formulării cererii de executare silită (12.08.2014), "după înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita de îndată instanţei de executare în circumscripţia căreia se află imobilul încuviinţarea urmăririi lui silite, dispoziţiile art. 664 şi 665 aplicându-se în mod corespunzător".

Faţă de conţinutul normativ al textului de lege menţionat, aplicabil în speţă în raport cu momentul demersurilor efectuate de către creditoare în ceea ce priveşte declanşarea executării silite îndreptate împotriva debitorului, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei în a cărei circumscripţie teritorială se regăseşte imobilul obiect al cererii de executare silită, drept urmare, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Haţeg.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Haţeg.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 decembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.