Territorial jurisdiction for termination of co-ownership arising from inheritance: exclusive competence of the court of the decedent’s last domicile under Art. 118 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2025

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Beclean sub nr. x/27.03.2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B., C. şi D., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va fi pronunţată:

- să se constate că masa succesorală a defunctului E. decedat la 22.08.2023, se compune din cota de 1/2 parte din imobilul teren identificat în CF nr. x Băile Herculane Pecinşca în suprafaţă de 1.000 mp, de folosinţă arabil, situat în extravilanul localităţii Băile Herculane (unitate componenta Pecinşca), vocaţie succesorală având reclamanta în calitate de soţie supravieţuitoare şi pârâtele 1-3 in calitate de fiice şi să le fie atribuită masa succesorală a defunctului;

- să se dispună sistarea stării de indiviziune în natură, prin atribuirea cotei de 1/2 parte rezultată din succesiune, reclamantei, fără sulta compensatoare, dispunând înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate dobândit în modalitatea de mai sus.

În drept, s-au invocat disp. art. 1100 si urm. C. civ., 1143 si urm. C. civ., 989 si urm. C. proc. civ., art. 885 C. civ.

La primul termen de judecată din data de 17.12.2024, instanţa a dispus disjungerea celui de-al doilea capăt de cerere din acţiune prin care s-a solicitat sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul teren în litigiu, identificat in CF nr. x Băile Herculane, în suprafaţă de 1.000 mp, situat în extravilanul localităţii Băile Herculane (unitate componenta Pecinşca), astfel că a fost format prezentul dosar cu nr. x/2024

Prin sentinţa civilă nr. 1162/2024 din 17.12.2024, Judecătoria Beclean, secţia civilă a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale absolute în soluţionarea acestui capăt de cerere prin raportare la art. 117 - 118 C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeş.

În fundamentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, astfel cum rezultă din certificatul de deces al defunctului E. şi din încheierea notarială nr. 1/21.03.2024 pentru verificarea evidenţelor succesorale după acest defunct emisă de SPN F. şi G., defunctul E. a avut ultimul domiciliu în jud. Bistriţa-Năsăud, drept urmare, competenţa exclusivă a instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului se aplică cererilor în materie de moştenire prevăzute de art. 118 alin. (1) C. proc. civ., însă doar până la ieşirea din indiviziune, când devin aplicabile prevederile art. 117 C. proc. civ., care instituie competenţa teritorială exclusivă a instanţei în a cărei circumscripţie este situat imobilul. Or, având în vedere că bunul supus partajului este unul imobil, fiind situat în localitatea Pecinşca, în extravilanul localităţii Băile Herculane, instanţa competentă teritorial să soluţioneze acest litigiu este Judecătoria Caransebeş.

Prin sentinţa civilă nr. 825/2025 din 10 iulie 2025, Judecătoria Caransebeş (jud. Caraş-Severin) a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beclean, a constatat conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea acestei soluţii, Judecătoria Caransebeş a reţinut că dispoziţiile art. 117 C. proc. civ. referitoare la stabilirea competenţei prin raportare la locul situării imobilului nu sunt aplicabile în cauză, întrucât relevant în determinarea competenţei teritoriale este ultimul domiciliu al defunctului. Or, potrivit certificatului de deces seria x nr. x înregistrat la Lechinţa, jud. Bistriţa Năsăud, ultimul domiciliu al defunctului a fost situat în comuna Lechinţa, sat Chiraleş, nr. 153, jud. Bistriţa Năsăud. În atare condiţii, faţă de locul situării ultimului domiciliu al defunctului, Judecătoria Beclean apare ca fiind instanţa competentă în soluţionarea cauzei, potrivit Hotărârii CSM nr. 102/2021 privind stabilirea localităţilor care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor din fiecare judeţ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Beclean şi Judecătoria Caransebeş.

Obiectul demersului judiciar, ce a stat la baza declanşării conflictului negativ de competenţă îl constituie cererea formulată de reclamanta A., prin care a solicitat sistarea stării de indiviziune în natură, prin atribuirea cotei de 1/2 parte rezultată din succesiune, reclamantei, fără sulta compensatoare, dispunând înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate din imobilul teren identificat în CF nr. x Băile Herculane în suprafaţă de 1.000 mp, de folosinţă arabil, situat în extravilanul localităţii Băile Herculane (unitate componenta Pecinşca).

Înalta Curte constată că cele două instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima instanţă reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 117 alin. (3) C. proc. civ., în vreme ce instanţa învestită prin declinare a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 118 C. proc. civ.. Astfel, conflictul negativ de competenţă a fost determinat de aplicarea diferită a normelor procesuale care reglementează competenţa teritorială în cauze având ca obiect partaj judiciar succesoral, în sensul că s-a considerat de către prima instanţă că acţiunii îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 117, iar nu cele ale art. 118 C. proc. civ., iar de către cea de-a doua instanţă că respectiva cerere constituie una în materie de moştenire.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 117 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul, regulă care se aplică, prin asemănare, şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.

Această din urmă menţiune, din cuprinsul art. 117 alin. (3) teza finală C. proc. civ., conduce la excluderea de la aplicare a competenţei teritoriale exclusive a locului situării imobilului, în ipoteza în care indiviziunea rezultă din succesiune, caz în care devine incidentă o altă normă de competenţă teritorială exclusivă - prevăzută de art. 118 C. proc. civ., care dă în competenţa instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului cererile în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune.

Înalta Curte reţine că, în cauză, starea de indiviziune rezultă din succesiune, cererea de partaj fiind formulată de către un moştenitor în contradictoriu cu ceilalţi moştenitori, cererea vizând împărţirea unui bun imobil teren ce compune masa succesorală ce urmează a fi împărţită.

Aşadar, prin cererea introductivă de instanţă se cere de către reclamantă ca instanţa să dispună sistarea stării de indiviziune cu privire la cota de 1/2 parte a defuncului, atribuirea în favoarea reclamantei a acestei părţi din teren, precum şi înscrierea în CF a dreptului de proprietate în favoarea acesteia, motiv pentru care determinarea instanţei competente se raportează la prevederile art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care prevede că "în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia".

Textul legal menţionat precizează în mod clar aplicarea sa în timp, respectiv, faptul că în materie de moştenire este competentă instanţa de la ultimul domiciliu al defunctului "până la ieşirea din indiviziune", adică atâta vreme cât între moştenitori subzistă starea de indiviziune, situaţie în care se regăsesc şi părţile din prezentul litigiu, raportat la petitele acţiunii introductive de instanţă.

Aşadar, pentru cererile având ca obiect sistarea stării de indiviziune provenite din succesiune, competenţa teritorială se stabileşte conform regulilor din art. 118 C. proc. civ., astfel cum se precizează chiar în alin. (1) al acestui articol, care stabileşte competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului pentru cereri "în materie de moştenire până la ieşirea din indiviziune".

Înalta Curte reţine, totodată, că potrivit dispoziţiilor art. 954 alin. (2) C. civ.:

"moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă".

În cauza dedusă judecăţii, din certificatul de deces eliberat de pe urma defunctului E., aflat la dosarul Judecătoriei Beclean, reiese că aceasta a avut ultimul domiciliu în jud. Bistriţa-Năsăud. De asemenea, potrivit încheierii notariale nr. 1/21.03.2024 pentru verificarea evidenţelor succesorale după acest defunct emisă de SPN F. şi G. aflată la dosarul Judecătoriei Beclean, rezultă că ultimul domiciliu al defunctului E. a fost de asemenea, la această adresă de pe raza jud. Bistriţa-Năsăud, în raport cu acest ultim domiciliu urmând a se stabili competenţa instanţei, pentru soluţionarea prezentei cauze.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Beclean, ca instanţă de la ultimul domiciliu al defunctului potrivit textului legal menţionat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beclean.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 decembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.