Transfer ruling on venue change held inadmissible; appeal barred by finality.

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2025 la Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, la data de 3 iunie 2025 petenta A. a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2025 aflat pe rolul Judecătoriei Satu Mare, la Cluj Napoca.

2. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Oradea

Prin încheierea nr. 30/2025 - PI/CC pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2025, instanţa a respins cererea de strămutare a dosarului nr. x/2025

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii nr. 30/2025 - PI/CC pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2025 a declarat recurs petenta A. prin care şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la respingerea cererii sale de strămutare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cauza, în raport cu excepţia inadmisibilităţii căii de atac, a cărei analiză este prioritară, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Conform art. 144 alin. (2) C. proc. civ. "Încheierea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă.".

Rezultă că încheierea prin care instanţa s-a pronunţat asupra cererii de strămutare nu poate fi supusă nici apelului şi nici recursului şi, astfel, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unei atare hotărâri.

Se constată că, în cauză, încheierea nr. 30/2025 - PI/CC pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2025 (hotărârea atacată) este dată în soluţionarea cererii de strămutare a dosarului nr. x/2025 aflat pe rolul Judecătoriei Satu Mare.

Procedura strămutării nu are caracterul unei judecăţi, deoarece vizează un incident procedural intervenit în administrarea justiţiei, astfel încât hotărârea pronunţată nu afectează drepturile procesuale ale părţii care a formulat respectiva cerere.

Prin raportare la dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea acesteia în condiţiile legii, instanţa fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită şi prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Prin urmare, în raport de conţinutul dispoziţiilor legale anterior menţionate, se apreciază că este inadmisibil recursul declarat în cauză de petenta A., încheierea pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă fiind una definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu apel sau recurs.

Legiuitorul a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice, dând eficienţă, astfel, principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesuale civile, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În consecinţă, faţă de considerentele expuse şi de prevederile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-petentă A. împotriva încheierii nr. 30/2025 - PI/CC din 25 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-petentă A. împotriva încheierii nr. 30/2025 - PI/CC din 25 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 decembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.