Absolute nullity of cadastral documents and admissibility of revendicare against judicially acquired property under Art. 860(1) CPC

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 10.11.2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti şi C. S.R.L pentru că prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- nulitatea absolută a tuturor actelor juridice, a documentaţiei cadastrale nr. x/20.03.2015, întocmită de expertul D., a planurilor de amplasament şi delimitare scara 1/10.000 şi scara 1/1000, întocmite de acelaşi expert şi înregistrate sub nr. x/20.03.2015, a inventarului de coordonate puncte radiante întocmite şi înregistrate de acelaşi expert, privind proprietatea reclamanţilor, situată în Bucureşti, str. x, Pădurea Băneasa, E., PD 389, FN 405, ca fiind profund ilegale, în fraudarea Legii nr. 18/1991, prin schimbarea frauduloasă a amplasamentului original privind suprafaţa de 3.852 mp, înscris în Cartea funciară a pârâtei, precum şi rectificarea cărţilor funciare;

- obligarea pârâtei C. S.R.L să lase reclamanţilor proprietatea, liniştita şi paşnica posesie a terenului în suprafaţa de 3852 mp, situat în Pădurea, Băneasa, Tarlaua 389, parcela x, str. x sector 1, Bucureşti, conform Titlului de Proprietate nr. x/30.09.2002 şi a Procesului Verbul de punere în posesie nr. 20 din 26.10.2001, conform amplasamentului şi vecinătăţilor înscrise în titlul de proprietate.

Prin sentinţa civilă nr. 8121/07.10.2022, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a fost declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată la data de 31.10.2022, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2021.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă.

La termenul de judecată din 21.03.2023, tribunalul a respins excepţia lipsei de obiect, ca neîntemeiată, iar prin încheierea din 23.05.2023, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere, ca neîntemeiată şi admisă excepţia inadmisibilităţii capătului doi de cerere, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de şedinţă.

Prin sentinţa civilă nr. 530/30.04.2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti şi a fost respinsă cererea formulată de reclamanţii B. şi A., în contradictoriu cu pârâtul Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Totodată, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C. S.R.L. ca neîntemeiată şi a fost respinsă cererea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., ca neîntemeiată.

3. Hotărârea pronunţată în apel.

Prin decizia nr. 71 A din 28 ianuarie 2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul principal formulat de apelanţii reclamanţi A. şi B., împotriva încheierii de şedinţă din 23.05.2023 şi a sentinţei civile nr. 530/30.04.2024, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat şi a respins apelul incident formulat de apelanta pârâtă C. S.R.L., împotriva încheierii de şedinţă din 23.05.2023 şi a sentinţei civile nr. 530/30.04.2024, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca rămas fără interes.

4. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva deciziei nr. 71 A din 28 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă au formulat recurs recurenţii-reclamanţi B. şi A., arătând următoarele:

În primul set de critici, recurenţii-reclamanţi au solicitat instanţei de recurs să constate că instanţa de apel a făcut o analiză profund greşită a situaţiei de fapt reţinută de instanţa de fond, pronunţând o hotărâre nelegală, cu încălcarea gravă a normelor de drept material prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Aceştia arată că au invocat şi dovedit titlul de proprietate nr. x/2002 emis în temeiul Legii 18/1991 şi a Legii nr. 1/2001, iar acest titlu de proprietate nu a fost modificat, suspendat, fiind confirmat ca perfect valabil de Prefectura Municipiului Bucureşti şi de intimatul-pârât Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti în actuala conducere, astfel acest titlu de proprietate produce şi în prezent efectele juridice recunoscute de lege.

În opinia recurenţilor-reclamanţi, situaţia de fapt, esenţială în analiza comportamentului juridic al părţilor implicate, a fost greşit interpretată, analizată şi reţinută de instanţa de fond şi confirmată de instanţa de apel, astfel:

În ceea ce priveşte emiterea Titlului de proprietate nr. x/2002, recurenţii au arătat că la emiterea titlului de proprietate şi a amplasamentului cadastral, au fost avute în vedere două documente: raportul de expertiză tehnică, desfăşurat în perioada 21-26 octombrie 2001, întocmit de expert D. autorizaţie MB, prin care a fost identificat amplasamentul cu vecinătăţile - E., PD 389, FN 405, în suprafaţă de 8148,91 mp, în scara 1:1000, conţinând lungimea tuturor laturilor pentru terenul ce urmează să fie retrocedat proprietarului, şi procesul-verbal de punere în posesie nr. x din 26.10.2001, prin care s-a făcut predarea-primirea suprafeţei de 8148 mp situat în suburbia tarla x, parcela x. cu vecinătăţile: la F. acces; la Est - S.C. G.: la Sud H.. I.. J., la Vest S.C. G. SA

Acest teren, astfel identificat, a fost înscris în documentaţia topografică privind terenul situat în Pădurea Băneasa, E., PD 389, FN 405, întocmit de expertul D. şi a fost înscris în planurile cadastrale ale Sectorului 1 Bucureşti şi înregistrat ca atare în Registrul agricol nr. 278671/14.10.2003 al Sectorului 1 Bucureşti, Vol. 32, Poziţia 19 cu o suprafaţă de teren de 8148 mp.

Cu toate acestea, în anul 2015, printr-o "inginerie" tehnică, cadastrală, funcţionarii din Primăria Sectorului 1, în frunte cu Primarul K., de conivenţă ilicită cu expertul D., au modificat doar documentaţia cadastrală, planşele, detaliile tehnice privind acest teren, practic i-au modificat forma, suprafaţa şi vecinătăţile faţă de datele de identificare din titlul de proprietate şi documentaţia cadastrală, şi translează, schimbă forma şi vecinătăţile acestui teren, printr-o simplă adresă - nr. 7103 din 20.03.2015 - prin care primarul K. solicită OCPI Sector 1 să înregistreze noile date, detalii tehnice în Cartea Funciară şi astfel să modifice Titlul de proprietate nr. x/2002, astfel încât o parte din teren, în suprafaţă de 3852 mp, primeşte un alt amplasament, altă formă şi cu totul alte vecinătăţi.

Prin această "operaţie" de translare şi modificare a amplasamentului terenului în suprafaţa de 3852 mp, acesta se regăseşte astăzi, în mod evident nelegal, în patrimoniul pârâtei C. S.R.L..

În plus, recurenţii au încercat înscrierea în Cartea funciară a dreptului lor de proprietate, dar prin încheierea nr. 165682/2018, le-a fost respinsă cererea motivat de faptul că terenul nu prezintă forma, dimensiunile şi vecinătăţile prevăzute în titlul de Proprietate, soluţie menţinută prin încheierea nr. 12707/12.02.2019 de respingere a cererii de reexaminare.

În aceste condiţii, reclamanţii au declanşat operaţiile de verificare a datelor de identificare a terenului, însă în final, după doi ani de tergiversări, au avut surpriza să descopere întreaga activitate ilegală săvârşită de funcţionarii publici ai instituţiilor publice implicate în această activitate.

Recurenţii reiterează apoi chestiuni factuale pe care le apreciază drept relevante şi care nu ar fi fost analizate de instanţa de apel; critică varianta expusă de intimata-pârâtă în întâmpinare, arată că autorul comun de la care provine dreptul de proprietate asupra terenului este Ministerul Agriculturii, predarea-primirea terenului efectuându-se în baza Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate seria x nr. x din 23.09.1998 -anul 1998 fiind un element esenţial în raţionamentul juridic.

În ceea ce priveşte Procesul-verbal de licitaţie nr. x/18.11.2015 şi Actul de adjudecare nr. 201/21.12.2015, intimata-pârâtă nu dovedeşte modul de dobândire, de la cine a dobândit proprietatea asupra acestui teren în suprafaţă de 3852 mp în anul 2015, "planul de parcelare" a teritoriului cu numerotarea topografică corespunzătoare" încheiat în anul 2001, în original şi înscrierea acestuia în cartea funciară. Refuzul intimatei-pârâte să răspundă la aceste chestiuni confirmă susţinerea recurenţilor că terenul în suprafaţă de 3852 mp este dobândit în mod ilegal, provenind în realitate din titlul lor de proprietate nr. x/2002.

Ulterior, recurenţii dezvoltă poziţia lor asupra situaţiei de fapt pe care o consideră corectă, arătând că terenul originar, forestier, ce face obiectul titlului de proprietate nr. x/2002, este foarte clar şi categoric identificat în raportul de expertiză întocmit în perioada 21-26.10.2001 de expert D. şi în Procesul-verbal de punere în posesie nr. x din 26.10.2001.

Sunt relatate ulterior circumstanţele în care s-a încercat, fără succes, înscrierea terenului în cartea funciară şi neregulile ce au rezultat în urma analizei tuturor documentelor emise ori verificate cu aceste prilejuri, recurenţii concluzionând că instanţa de apel avea obligaţia să reţină că singurul titlu de proprietate valabil este titlul lor, care produce toate efectele juridice prevăzute de lege.

În a doua serie de critici, recurenţii arată că în mod nelegal instanţa de apel a confirmat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Sectorului 1 Bucureşti, pe motiv că reclamanţii nu ar fi invocat nicio dispoziţie legală din care să rezulte că intimatul Sectorul 1 Bucureşti ar fi legitimat procesual pasiv cu privire la primul capăt de cerere, invocarea adresei nr. x/20.03.2015 şi înregistrată la OCPI sub nr. x/20.03.2015, prin care s-a rectificat Titlul de proprietate nr. x/2002, nefiind convingătoare.

În opinia recurenţilor-reclamanţi, Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti are calitate procesual pasivă, ca emitent al documentaţiei falsificate cu contribuţia expertului D., cu complicitatea funcţionarilor Direcţiei de Cadastru din Primăria Sector 1 şi ale funcţionarilor OCPI Sector 1.

Astfel, prin Adresa x/20.03.2015 a Primăriei Sectorului 1 Bucureşti şi înregistrată la OCPI al Municipiului Bucureşti sub nr. x/20.03.2015, primarul K. solicită rectificarea Titlului de proprietate nr. x/2002 (al apelanţilor-reclamanţi) şi a documentaţiei care a stat la baza emiterii acestuia, conform noii documentaţii, planşelor şi detaliilor tehnice semnate de acelaşi expert ce a întocmit documentaţia cadastrală iniţială, în anul 2002. Urmare a acestor modificări în documentaţia cadastrală, se schimbă forma, vecinătăţile acestui teren, astfel încât suprafaţa de 3852 mp primeşte un alt amplasament, o altă formă şi alte vecinătăţi, decât cele prevăzute în Titlul de proprietate nr. x/2002, original, cu consecinţa că prin operaţia de translare, suprafaţa de teren de 3852 mp devine libera şi poate să fie înglobată în mod ilegal în lotul de teren provenind de la G. şi ulterior adjudecat de S.C. L. S.R.L., care pentru a se pierde urma, şi-a schimbat denumirea în S.C. C. S.R.L..

Arată că dovedesc această situaţie de fapt şi de drept prin întreaga documentaţie transmisă de Sectorul 1 Bucureşti şi înregistrată sub nr. x/20.03.2015 la OCPI Mun Bucureşti, care modifică documentaţia şi detaliile înscrise în Titlul de proprietate nr. x/2002.

De altfel, conivenţa ilicită a funcţionarilor Primăriei Sectorului 1 Bucureşti conduşi de Primarul K. şi funcţionarii OCPI Sector 1 Bucureşti rezultă şi din refuzul acestora, întins pe o perioada de peste 2 ani de zile, de a pune la dispoziţia recurentului-reclamant A. noua documentaţie, practic împiedicându-1 să afle adevărul şi să solicite măsurile legale, inclusiv să formuleze contestaţiile împotriva executării silite, a procesului-verbal de licitaţie publică din 18.11.2015 şi a actului de adjudecare din 21.12.2015, în termen legal.

Argumentul instanţei de apel că nu Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti este emitentul documentaţiei cadastrale şi că documentaţia cadastrală a fost întocmită de o persoană fizică/juridică autorizată de OCPI, este profund greşit, câtă vreme Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti, Direcţia Cadastru Fond; Funciar, Patrimoniu reprezentată de primar e cel care a declanşat întregul procedeu ilegal, de conivenţă evident ilicită cu expertul D. dar şi cu funcţionarii OCPI.

În a treia serie de critici, recurenţii-reclamanţi au invocat faptul că prima instanţă nu s-ar fi pronunţat pe fondul cauzei cu privire la primul capăt de cerere, prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu Sectorul 1 Bucureşti, constatarea nulităţii absolute a actelor prin care s-a stabilit şi s-a obţinut modificarea documentaţiei cadastrale înregistrate sub nr. x/20.03.2015 la OCPI Sector 1 Bucureşti.

Recurenţii arată că instanţa de apel a invocat procedura specifică înscrierii unui drept de proprietate în cartea funciară, apreciind că aceste chestiuni cu privire la rectificarea cărţii funciare nu pot fi discutate în lipsa unei hotărâri judecătoreşti prin care cererea de revendicare ar fi admisă. Or, în cazul de faţă, revendicarea este împiedicată de prevederile art. 860 (1) C. proc. civ., astfel încât rectificarea pentru că documentaţia cadastrală nu ar corespunde titlului de proprietate nr. x/2002, nu poate avea loc.

În opinia recurenţilor-reclamanţi, întreaga argumentare a instanţei de apel sub acest aspect este profund nelegală şi încalcă în mod grav normele de drept material ce reglementează dreptul real de proprietate.

În acest sens, invocă şi supun atenţiei instanţei de recurs ceea ce ei consideră a fi adevărata situaţie de fapt şi de drept, pe care instanţele de fond au refuzat să le soluţioneze conform legii, şi reiau pe larg istoricul documentelor, legalitatea titlului lor de proprietate, nelegalitatea modificării documentaţiei şi schiţelor de către primarul Sectorului 1, greşita interpretare de către instanţe a adresei nr. x/20.03.2015, care nu viza modificarea iniţială a titlului de proprietate prin înscrierea şi a mamei reclamantului, M., ci afectarea documentaţiei cadastrale şi, prin consecinţă, a titlului de proprietate, prin "înglobare" unei suprafeţe de teren a reclamanţilor la un altul, în lipsa unei proceduri notariale specifice de alipire şi comasare a două titluri de proprietate, înscrise în cartea funciară separat, urmate de modificarea cărţii funciare în acest sens.

În cea de a patra serie de critici, recurenţii invocă greşita respingere a motivului de apel prin care criticau refuzul instanţei de fond de a pronunţa nulitatea absolută a documentaţiei cadastrale, în contradictoriu cu S.C. C. S.R.L., instanţa de apel preluând fără nicio analiză susţinerile ambilor pârâţi, reţinând că reclamanţii şi-au contestat propriul titlu de proprietate; mai mult S.C. C. S.R.L. a susţinut că reclamanţii nu au dovedit că acest teren în suprafaţă de 3852 mp s-ar suprapune cu terenul proprietatea S.C. C. S.R.L..

Recurenţii arată că au dovedit la instanţa de fond o situaţie de fapt şi de drept contradictorie: cererea de înscriere în Cartea Funciară este respinsă pentru lipsa planului parcelar vizat spre neschimbare de Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti, în condiţiile în care există mai multe suprapuneri pe teren, respectiv o suprapunere de 250 mp cu IE x N., o suprafaţă de 11 mp cu IE x Municipiul Bucureşti, drum public şi pe o suprafaţă de 3852 mp cu IE x titular S.C. C. S.R.L., situaţie de fapt confirmată de raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de exp. Ing. O., care confirmă odată în plus că terenul în suprafaţă de 3852 mp, ce face parte din terenul de 8148 mp înscris în titlul lor de proprietate nr. x/2002, se află şi în interiorul imobilului înscris în IE x titular S.C. C. S.R.L..

În aceste condiţii, principiul nulităţii absolute "quod nullum est nullum producit efectum", confirmat de disp. art. 1247 C. civ., produce efecte juridice în lanţ: în condiţiile constatării nulităţii absolute a documentaţiei cadastrale, planşelor, schiţelor înregistrate sub nr. x/20.03.2015 în contradictoriu cu Sectorul 1, aceleaşi efecte juridice urmează a fi aplicate şi documentaţiei cadastrale deţinute de debitoarea P., de dobânditoarea terenului prin Actul de adjudecare din 21.12.2015 S.C. L. S.R.L., care şi-a schimbat denumirea în S.C. C. S.R.L..

În apel, instanţa de judecată schimbă radical raţionamentul juridic şi, invocând dispoziţiile legii nr. 7/1996, apreciază că, în cazul unei suprapuneri, situaţia se soluţionează pe cale amiabilă sau de către instanţa de judecată, iar în cazul de faţă numai în urma unei cereri de revendicare, prin compararea titlurilor de proprietate; or, în cazul reclamanţilor o cerere de revendicare este inadmisibilă, iar aceştia ar fi pierdut dreptul de a formula o acţiune în revendicare în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 860 alin 1 C. proc. civ. Mai mult, instanţa de apel arată că reclamanţii îşi pot înscrie dreptul de proprietate pentru cei 4000 mp rămaşi neafectaţi de suprapunere, dar se susţine că pentru suprafaţa de 3852 mp nu se mai poate face nimic, deci se acordă preferinţă falsului, uzului de fals şi sustragerii în favoarea S.C. C. S.R.L., (art. 860 alin. (1) nu a fost creat pentru a proteja falsul în acte şi frauda!)

Recurenţii-reclamanţi critică acest raţionament al instanţei de apel şi apreciază că întreaga argumentare a instanţei de apel este nelegală, lipsită de temei juridic şi mai mult, conferă legalitate falsului, uzului de fals şi sustragerii, săvârşit de intimaţi. Solicită instanţei de recurs să analizeze întreg materialul probator, reţinând că instanţele de judecată, de fond şi de apel, aveau obligaţia să pronunţe nulitatea absolută a documentelor cadastrale, a planşelor şi a schiţelor prin care s-a modificat Titlul de proprietate nr. x/2002, amplasamentul terenului, planşele parcelare semnate spre neschimbare în 2001, atât în contradictoriu cu Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti cât şi cu S.C. C. S.R.L., cu toate consecinţele juridice pe care le produce nulitatea absolută a acestor acte constatate printr-o hotărâre judecătorească ce urmează a fi înregistrată inclusiv în Cartea Funciară la OCPI Sector 1.

În cea de a cincea şi ultima serie de critici, recurenţii arată că instanţa de apel a respins ca nefondat motivul de apel prin care apelanţii-reclamanţi au criticat nelegalitatea încheierii din 23 mai 2024, prin care prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii capătului 2 de cerere (revendicarea), pronunţând astfel o hotărâre nelegală.

Prin încheierea din 23 mai 2023, prima instanţă apreciase că este întemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii de revendicare a terenului în suprafaţă de 3852 mp, în baza art. 860 C. proc. civ., care stipulează că orice cerere de evicţiune, totală sau parţială este stinsă urmare adjudecării.

În cadrul motivului de apel, recurenţii au criticat soluţia pronunţată de instanţa de fond, care a dat o interpretare profund greşită dispoziţiilor art. 860 C. proc. civ., apreciind că o terţă persoană ce dovedeşte un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului imobil urmărit, are dreptul la contestaţia prevăzută de art. 715, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării sau de la data predării bunurilor.

Or, acest raţionament juridic încalcă în mod grav dreptul fundamental de proprietate al reclamanţilor pe de o parte, iar pe de altă parte oferă o protecţie legală unui şir întreg de ilegalităţi care ar trebui să anihileze dreptul de proprietate invocat de pârâtă, cel puţin asupra terenului în suprafaţă de 3852 mp.

În acest sens au invocat Decizia Curţii Constituţionale nr. 233 din 03.05.2022 pct. 21 din decizie, potrivit cu care:

"Mai mult, faptul că există instrumente juridice pe care terţii care pretind un drept asupra imobilului pot să le utilizeze în apărarea şi realizarea unui astfel de drept rezultă fără echivoc din prevederile art. 862 din C. proc. civ. care consacră acţiunea în regres pe care adjudecatarul care a fost evins total sau parţial o poate formula împotriva debitorului urmărit pentru obţinerea de despăgubiri. Aşadar, este evident că însuşi legiuitorul confirmă astfel implicit dreptul terţilor interesaţi de a acţiona în vederea protejării drepturilor pe care le pretind asupra imobilului supus urmăririi în cadrul executării silite."

Instanţa de apel a apreciat că în speţa este incident art. 860 alin. (1) C. proc. civ. întrucât terenul în discuţie a fost înscris în Cartea Funciară anterior demarării procedurilor execuţionale şi, deci, nu i se aplică un termen de prescripţie de 3 ani pentru formularea acţiunii în revendicare. Mai mult, la o analiză logico-juridică, rezultă că orice cerere de evicţiune, totală sau parţială este definitiv stinsă. În atare situaţie, inadmisibilitatea este un fine de neprimire în ce priveşte exercitarea dreptului la acţiune, iar Decizia Curţii Constituţionale nr. 233/2022 invocată, nu semnifică faptul că acţiunea în revendicare ar trebui admisă.

Totodată, instanţa de apel a invocat faptul că jurisprudenţa CEDO în materia încălcării dreptului de acces la o instanţă este de natură să permită extragerea principiilor pe care trebuie să le respecte orice limitare a dreptului în discuţie, sens în care se reţine că o ingerinţă în dreptul de acces la justiţie este permisă dacă: nu aduce atingere substanţei dreptului; urmăreşte un scop legitim; există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat.

Or, instanţa de apel încalcă jurisprudenţa CEDO invocată, încalcă dreptul de acces la o instanţă de judecată, încalcă art. 6 CEDO privind dreptul la un proces echitabil în condiţiile în care recurenţilor-reclamanţi le-a fost încălcat în mod grav un drept de proprietate înscris în mod legal în circuitul civil, prin procedee tehnico-juridice profund ilegale, ce au condus la sustragerea (furtul) unei suprafeţe de 3852 mp în mod cu totul ilegal, în condiţiile în care le-a fost încălcat dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi.

Mai mult, instanţa de fond şi instanţa de apel, nu au observat încălcarea unor principii fundamentale în dreptul civil: principiul contradictorialităţii, principiul inopozabilităţii unui act juridic sau hotărâre judecătorească în care partea nu a participat în niciun mod la luarea deciziei, principiul nulităţii absolute a unui act juridic încheiat cu încălcarea legii nr. 18/1991 şi legea 10/2001, dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil conform art. 6 din CEDO şi nu în ultimul rând recunoaşterea unor efecte juridice, urmare săvârşirii unui şir întreg de ilegalităţi ce au falsificat un drept de proprietate şi l-au supus unei executări silite aparent corecte, dar care în realitate reprezenta conivenţa ilicită a unor persoane fizice şi juridice, inclusiv implicarea unui executor judecătoresc cel puţin culpabil. În lipsa unei proceduri clare, publice opozabile terţilor, întreaga procedură de executare silită şi vânzare a lotului de teren este extrem de discutabilă, inclusiv sancţionabilă cu nulitatea absolută.

Recurenţii-reclamanţi nu au avut cunoştinţă despre existenţa procedurii de executare silită finalizată prin Actul de adjudecare din 21.12.2015, în condiţiile în care Titlul de proprietate nr. x/2002 nu a fost contestat, în mod expres şi explicit de absolut nimeni.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatele-pârâte Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti şi C. S.R.L. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia nulităţii recursului şi pe fond, respingerea acestuia, ca nefondat.

Recurenţii-reclamanţi B. şi A. au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea apărărilor intimaţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În prealabil, cu privire la excepţia nulităţii cererii de recurs, aceasta va fi înlăturată, întrucât printre criticile dezvoltate se regăsesc şi unele încadrabile în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. referitoare la greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material; sancţiunea anulării se răsfrânge asupra întregii cereri de recurs, astfel încât poate fi aplicată doar în măsura în care niciuna dintre criticile invocate nu poate fi încadrată în prevederile art. 488 C. proc. civ.. Încadrarea fie şi a unei singure critici în vreunul din cazurile de casare atrage respingerea excepţiei nulităţii, urmând ca analiza în fond să fie făcută pe acele critici care sunt încadrabile în prevederile art. 488 C. proc. civ., iar cele neîncadrabile să fie înlăturate fără o verificare în fond.

În acest sens, Înalta Curte constată că toate argumentele dezvoltate în cadrul celei dintâi, precum şi în cadrul celei de a treia şi a patra serii de critici, tind să conducă la reevaluarea situaţiei de fapt şi la o nouă devoluţiune în fond.

Astfel, prima serie de critici vizează în mod esenţial reevaluarea situaţiei de fapt şi critici legate de modul în care a fost analizat probatoriul de către instanţa de apel; se dezvoltă consideraţii legate de titlurile de proprietate ale părţilor şi de modul în care pârâtul Sectorul 1 ar fi afectat titlul reclamanţilor prin simpla modificare a documentaţiei cadastrale, planşelor, detaliilor tehnice privind terenul lor, adică a formei, suprafeţei şi vecinătăţilor faţă de datele de identificare din titlu, chestiuni ce nu se înscriu în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sau în vreun alt caz de casare, întrucât nu urmăresc conformitatea aplicării legii la o situaţie de fapt deplin stabilită, ci reţinerea unei alte situaţii de fapt.

În mod similar, în cadrul celei de a treia serii de critici, pornind de la modalitatea în care instanţa de apel le-a respins o critică prin care invocau nepronunţarea primei instanţe asupra fondului primului capăt de cerere, recurenţii au dezvoltat din nou, în realitate, o linie de argumentaţie ce vizează fondul cauzei şi situaţia de fapt, reluând în bună măsură idei şi teze exprimate şi în primul set de critici.

Critici şi obiecţii legate de situaţia de fapt, incluzând elemente deja dezvoltate în seturile anterioare, sunt reluate şi în a patra serie de critici, astfel că toate acestea vor fi înlăturate fără o verificare în fond, întrucât exced limitelor în care instanţa de recurs poate cenzura hotărârea instanţei de apel.

Trăgând linie, au putut fi identificate şi extrase trei critici de legalitate aduse prin cererea de recurs:

- nelegalitatea confirmării de către instanţa de apel a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Sectorului 1 Bucureşti de către prima instanţă

- nelegalitatea validării de către curtea de apel a soluţiei primei instanţe, care nu s-ar fi pronunţat pe fondul cauzei cu privire la primul capăt de cerere, instanţa de apel apreciind că rectificarea cărţii funciare în urma constatării unor suprapuneri nu poate fi discutată în lipsa unei hotărâri judecătoreşti prin care să fie admisă o cerere de revendicare, în condiţiile în care, în cauză, reclamanţilor li se interzice, în raport de dispoziţiile art. 860 alin. (1) C. proc. civ., accesul la revendicare.

- Greşita păstrare a soluţiei de admitere a excepţiei de inadmisibilitate a capătului doi al cererii, cel în revendicare, ca urmare a unei interpretări eronate a prevederilor art. 860 alin. (1) C. proc. civ.

Examinând aceste critici, Înalta Curte le va înlătura, pentru considerentele ce succed:

Astfel, recurenţii afirmă calitatea procesuală activă a pârâtului Sectorul 1 Bucureşti Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti pretinzând că acesta este "emitent al documentaţiei falsificate cu contribuţia expertului D., cu complicitatea funcţionarilor Direcţiei de Cadastru din Primăria Sector 1 şi ale funcţionarilor OCPI Sector 1", întrucât prin adresa x/20.03.2015 a Primăriei Sectorului 1 Bucureşti şi înregistrată la OCPI al Municipiului Bucureşti sub nr. x/20.03.2015, primarul a solicitat rectificarea Titlului de proprietate nr. x/2002 şi a documentaţiei care a stat la baza emiterii acestuia, conform noii documentaţii, planşelor şi detaliilor tehnice semnate de acelaşi expert ce a întocmit documentaţia cadastrală iniţială, în anul 2002.

Aşa cum judicios a observat şi instanţa de apel, nu pârâtul Sectorul 1 Bucureşti este emitentul documentaţiei cadastrale contestate, aceasta fiind întocmită de o persoană autorizată de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. O solicitare adresată Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară de către pârâtul Sectorul 1 Bucureşti - adresa nr. x/1.04.2015 invocată de recurenţi - privind comunicarea unor copii ale titlului de proprietate şi a documentaţiei ce a stat la baza rectificării acestuia nu conferă pârâtului menţionat calitatea de emitent al documentaţiei şi, prin urmare, nici calitatea procesuală pasivă într-o acţiune în nulitatea ei.

"Falsificarea documentaţiei", ca faptă ilicită ce intră în sfera penalului, implică declanşarea unui proces penal ce urmăreşte identificarea făptuitorului şi stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei, iar chestiunea desfiinţării unui înscris în urma constatării unui fals material priveşte instanţa penală; doar în subsidiar instanţa civilă, în condiţiile art. 308 C. proc. civ. - adică doar în măsura în care acţiunea penală nu mai poate fi pusă în mişcare ori nu mai poate continua - ar putea cerceta falsul, însă aceste împrejurări nu sunt incidente speţei în lipsa unei sesizări penale, iar acţiunea de faţă este una în nulitatea unui act, trebuind a fi purtată în contradictoriu cu emitentul sau cu persoana sub autoritatea căreia fost emis actul.

Prin urmare, circumstanţele litigiului nu validează calitatea procesuală pasivă a pârâtului Sectorul 1 Bucureşti în capătul de cerere privind nulitatea absolută a documentaţiei cadastrale întocmită de expertul D., a planurilor de amplasament şi delimitare scara 1/10.000 şi scara 1/1000, întocmite de acelaşi expert şi a inventarului de coordonate puncte radiante întocmite şi înregistrate de acelaşi expert, privind proprietatea reclamanţilor.

A doua critică de nelegalitate va fi la rândul ei înlăturată. Recurenţii apreciază că nu li se poate închide accesul la acţiunea în rectificarea cărţii funciare doar pe motiv că aceasta implică în mod necesar o acţiune reală care să o preceadă, în cadrul căreia să se tranşeze chestiunile de fond legate de întinderea dreptului de proprietate şi de titularul acestuia, câtă vreme, în speţă, recurenţilor le-a fost refuzat accesul şi la acţiunea în revendicare.

Obiecţia este nefondată, întrucât împrejurarea că recurenţii sunt decăzuţi din posibilitatea de a revendica bunul de la adjudecatarul său într-o procedură de executare silită, în urma faptului că nu au acţionat anterior adjudecării, nu poate schimba natura cererii de rectificare a cărţii funciare, ce poate fi făcută, potrivit art. 907 C. civ., doar atunci când înscrierea din cartea funciară nu corespunde cu situaţia juridică reală, iar situaţia juridică reală trebuie să rezulte fie din recunoaşterea titularului înscrierii a cărei rectificare se cere, fie dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunţată împotriva acestuia într-o acţiune pe fondul dreptului, situaţie care nu se regăseşte în speţă.

În fine, nici ultima critică de nelegalitate nu este fondată, soluţia de respingere a capătului de cerere în revendicare ca inadmisibil şi cea de respingere a apelului declarat împotriva acesteia fiind unele corecte.

Într-adevăr, în speţă, acţiunea în revendicare declanşată de reclamanţii care se pretind proprietari - prin care cer obligarea pârâtei S.C. C. S.R.L să le lase proprietatea şi liniştita şi paşnica posesie a terenului în suprafaţa de 3852 mp, situat în Pădurea, Băneasa, Tarlaua 389, parcela x, str. x sector 1, Bucureşti, conform Titlului de Proprietate nr. x/30.09.2002 şi a Procesului Verbul de punere în posesie nr. 20 din 26.10.2001, teren pe care pârâta îl deţine în baza propriului ei titlu, constând în actul de adjudecare nr. 201/21.12.2015 - nu poate fi primită, în condiţiile în care, potrivit art. 860 alin. (1) C. proc. civ. "orice cerere de evicţiune, totală sau parţială, privind imobilul adjudecat este definitiv stinsă", iar potrivit art. 715 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., "dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în tot cursul executării silite, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului. Neintroducerea contestaţiei în termenul prevăzut la alin. (4) nu îl împiedică pe cel de-al treilea să îşi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condiţiile legii, sub rezerva drepturilor definitiv dobândite de către terţii adjudecatari în cadrul vânzării silite a bunurilor urmărite."

Dispoziţiile legale sunt neechivoce, pârâta deţinând imobilul în virtutea unui act de adjudecare în urma unei licitaţii într-o procedură de executare silită şi fiind protejată de acestea.

Recurenţii au evocat din nou, ca argument în recurs, dovedirea şirului de "ilegalităţi" săvârşite de pârâtul Sectorul 1 în legătură cu documentaţia şi titlul lor de proprietate - chestiuni de fond ce nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac -, precum şi faptul că norma de excepţie de la art. 860 alin. (1) C. proc. civ., ce le-a fost opusă, le încalcă grav dreptul de proprietate, fiind preluată fără analiză dintr-un sistem de drept străin, necorelat cu alte principii de drept civil şi de procedură, ducând la încălcarea principiilor fundamentale - obiecţii care nu pot fi acceptate câtă vreme norma prin care legiuitorul a ales să ofere o protecţie sporită adjudecatarului se află în vigoare şi produce efecte, neexistând niciun temei de înlăturare a sa.

Totodată, un alt argument al recurenţilor - potrivit cu care prevederile art. 862 C. proc. civ., ce consacră acţiunea în regres a adjudecatarului evins, confirmă posibilitatea evingerii adjudecatarului, ceea ce contrazice interpretarea dată de instanţa de apel prevederilor art. 860 C. proc. civ. - este de asemenea nefondat, întrucât această acţiune în regres se deschide pentru acele ipoteze în care adjudecatarul poate fi evins, spre exemplu în situaţia prevăzută de art. 860 alin. (2) (neincident în speţă), potrivit cu care, în cazul imobilelor înscrise pentru prima dată în cartea funciară, în condiţiile art. 829 alin. (2), cererea de evicţiune se va prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară.

Pe de altă parte, deşi recurenţii afirmă că instanţa de apel încalcă tocmai jurisprudenţa CEDO privind dreptul de acces la instanţă pe care o invocă, nu dezvoltă critici concrete în ce sens anume nu o respectă, mărginindu-se la a relua nemulţumirile lor generice privitoare la încălcarea principiilor dreptului civil şi procesual prin aplicarea textului de lege al art. 860 alin. (1) C. proc. civ., text aflat, totuşi, în vigoare, precum şi aspecte legate de fondul dreptului.

În consecinţă, în urma înlăturării criticilor formulate prin cererea de recurs, aceasta va fi respinsă ca nefondată, în baza art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei nr. 71 A din 28 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 decembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.