Nullity of extraordinary appeal for lacking specific cassation grounds and mootness following definitive substantive dismissal

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2025

Deliberând asupra recursurilor civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea civilă înregistrată la 17 mai 2022 pe rolul Tribunalului Mureş sub nr. x/2022, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor şi Balneoclimaterica S.R.L., au solicitat să se constate că prin efectul art. 20 din Legea nr. 15/1990, construcţia vilă, denumită C., înscrisă în CF nr. x Sovata, provenită din CF x Sovata, nr. top x, a devenit proprietatea pârâtei Balneoclimaterica S.A. şi în consecinţă, să fie validat contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 30.09.2008, încheiat între pârâta Balneoclimaterica S.A. şi autorul reclamanţilor, decedat la 06 octombrie 2016 şi să se pronunţe o hotărâre judecătorească care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. De asemenea, reclamanţii au solicitat instanţei să dispună înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară şi obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată, în situaţia în care aceştia se opun acţiunii.

2. Hotărârea pronunţată de către Tribunalul Mureş

Prin sentinţa civilă nr. 1248 din 25.10.2022, Tribunalul Mureş a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocate de pârâtul Statul român prin Ministerul Finanţelor, şi a respins, ca nefondată, acţiunea reclamanţilor.

3. Hotărârea pronunţată de către Curtea de Apel Târgu Mureş

Prin decizia civilă nr. 491/A din 21 septembrie 2023, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de către reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1248/25.10.2022, pronunţată de Tribunalul Mureş.

4. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei civile nr. 491/A din 21 septembrie 2023 a Curţii de Apel Târgu Mureş

Prin decizia nr. 2302 din 29 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 491/A din 21 septembrie 2023 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

A admis recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş împotriva deciziei civile nr. 148/A din 22 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

A casat decizia recurată şi a trimis cauza, spre rejudecarea cererii de completare a deciziei civile nr. 491/A din 21 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, formulată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, aceleiaşi curţi de apel.

5. Hotărârea de completare, pronunţată de către Curtea de Apel Târgu Mureş

Prin decizia civilă nr. 148/A din 20 februarie 2025, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a admis cererea de completare formulată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş.

A dispus completarea deciziei civile nr. 491/A din 21.09.2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. x/2022 în sensul că:

A respins apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, împotriva sentinţei civile nr. 1248 din 25.10.2022, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2022.

6. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 148/A din 20 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a declarat recurs recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs, recurentul-pârât precizează că critică în parte decizia anterior menţionată, doar cu privire la măsura prin care s-a respins apelul său împotriva sentinţei civile nr. 1248/25.10.2022 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2022.

Întrucât reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 35 C. proc. civ., art. 1669 C. civ. şi art. 195 C. proc. civ., potrivit alin. (2) al art. 1669 C. civ., dreptul la acţiunea se prescrie în termen de 6 luni de la data la care contractul trebuia încheiat, iar contractul de vânzare-cumpărare, a cărui validare o solicită reclamanţii, a fost încheiat la data de 30.09.2008, astfel că dreptul acestora la acţiune era prescris. De asemenea, efectele translative de proprietate asupra imobilului ce face obiectul prezentei cauze se produc de la data încheierii contractului în formă autentică, respectiv de la data rămânerii definitive a hotărârii care ţine loc de contract, potrivit art. 1674 şi 1244 C. civ.

Prin urmare, apreciază că reclamanţii nu au calitate procesuală activă, respectiv calitatea de a promova prezenta acţiune, având în vedere şi faptul că, potrivit certificatului de moştenitor x/2017 emis de SPN Suceava din Tg. Mureş, Vila nr. 77 - C. nu este cuprinsă în masa succesorală a defunctului B. sen. şi, prin urmare, acesta din urmă nu putea să transmită ce nu avea, în acord cu principiul nemo dat quod non habet, aspect faţă de care invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor.

Pe de altă parte, reclamanţii au mai arătat că, în baza Legii nr. 10/2001, antecesorul acestora, dl. B. sen. a depus notificare pentru restituirea în natură a imobilului, notificarea privind restituirea terenului s-a realizat în baza dispoziţiei 1002/2007 a primarului oraşului Sovata, însă în ceea ce priveşte construcţia, notificarea a fost înaintată spre competentă soluţionare către AAAS.

Conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ce reprezintă legea specială în materie:

"(1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condiţiile prezentei legi."

Iar, potrivit art. 2 din legea amintită:

"(1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege: a) imobilele naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naţionalizarea unor imobile, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi, precum şi prin alte acte normative de naţionalizare;"

Deşi reclamanţii au arătat că în ceea ce priveşte construcţia, notificarea a fost înaintată spre competentă soluţionare către AAAS, aceştia nu au dezvăluit şi modalitatea în care a fost soluţionată notificarea. Acest aspect nu rezultă nici din înscrisurile ataşate în susţinerea acţiunii.

Certificatului de moştenitor x/2017, emis de SPN Suceava din Tg. Mureş, în masa succesorală a defunctului B. sen. nu se regăseşte evidenţiat niciun drept legat de imobilul vizat prin acţiunea reclamanţilor.

Întrucât pentru realizarea dreptului său asupra imobilului teren şi construcţie -C. -Sovata, defunctul B. sen. a ales calea procedurii de restituire reglementată de Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ce reprezintă legea specială în materie, apreciază recurentul-pârât că prezenta acţiune, prin care reclamanţii urmăresc aceeaşi finalitate care a fost urmărită de antecesorul acestora, la momentul depunerii notificării în baza Legii nr. 10/2001, este inadmisibilă, drept urmare, solicită admiterea recursului formulat.

7. Apărări formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aspectul încadrării criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3), iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Rezultă, aşadar, din conţinutul acestor prevederi, că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar şi ca motivele formulate să fie subsumabile cazurilor de casare expres şi limitativ reglementate de lege.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Înalta Curte reţine că argumentele recurentului nu reprezintă critici de nelegalitate propriu-zise şi nu pot face obiect concret de analiză pentru instanţa de recurs, întrucât, în realitate, recurentul-pârât a reluat ad litteram criticile expuse în cadrul motivelor de apel, care au primit deja dezlegare jurisdicţională din partea instanţei de apel.

Astfel, se observă, de plano, că întreaga motivare din memoriul de recurs reprezintă simple reiterări ale criticilor expuse în cadrul motivelor de apel, care au fost, deja, analizate şi dezlegate de instanţa devolutivă de control judiciar.

În realitate, prin memoriul de recurs, în conţinutul căruia se fac referiri la mai multe texte de lege, recurentul-pârât doreşte o nouă dezlegare a apărărilor şi excepţiilor invocate de acesta în etapele procesuale anterioare şi care au fost respinse de instanţa de apel, respectiv o nouă judecată pe fondul cauzei, prin reevaluarea situaţiei de fapt şi a probelor administrate, aspect nepermis în etapa procesuală a recursului.

Astfel, într-o primă critică, recurentul-pârât susţine că dreptul la acţiune al reclamanţilor A. şi B. era prescris, potrivit art. 1669 alin. (2) C. civ., care prevede un termen de prescripţie de 6 luni de la data la care contractul trebuia încheiat. În condiţiile în care, în cauză, contractul a fost încheiat la data de 30.09.2008, respingerea acestei excepţii este una nelegală, în opinia recurentului.

O altă critică a recurentului-pârât vizează soluţia instanţei de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor A. şi B., critică construită pe aceleaşi argumente de netemeinicie care au fost susţinute de pârât în mod identic şi în faţa instanţei de apel şi care au fost respinse de către aceasta.

Cu privire la critica privind respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, critică ce a fost susţinută în mod identic, de către pârât şi în faţa instanţei de apel, aceasta a reţinut următoarele: " La data la care autorul reclamanţilor a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a construcţiei, în anul 2008, erau în vigoare dispoziţiile vechiul C. civ., iar potrivit dispoziţiilor art. 651 şi 653 ale vechiul cod succesiunea se deschide prin moarte, descendenţii şi ascendenţii având un drept de posesiune asupra succesiunii de la momentul morţii defunctului. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 26 din Decretul Lege nr. 115/1938, aplicabil în cazul proprietăţilor din judeţul Mureş, drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară din cauză de moarte, însă titularul nu va putea însă dispune de ele prin carte funciară, decât după ce s-a făcut înscrierea. Aşadar, în cazul imobilului din litigiu, reclamanţii pot invoca un drept asupra acestuia, încă de la data deschiderii succesiunii, indiferent dacă dreptul de proprietate a fost sau nu înscris în cartea funciară şi indiferent dacă a fost menţionat în certificatul de moştenitor. De altfel, obiectul acţiunii îl reprezintă chiar cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, înscriere care nu a avut loc pentru că, la rândul său, pârâta S.C. Balneoclimaterica S.A. nu şi-a înscris dreptul de proprietate dobândit ope legis de la Statul român. În concluzie, analizând dacă există o identitate între cei care au solicitat înscrierea autorului lor ca proprietar în cartea funciară şi subiectul raportului juridic, această identitate există şi justifică calitatea procesuală activă a reclamanţilor.", observându-se astfel că instanţa de apel a răspuns şi a analizat în mod concret criticile pârâtului, prin raportare la textele de lege aplicabile în cauză, nefiind astfel identificat vreun motiv de casare a acestei soluţii prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamanţilor, instanţa de apel, în mod corect a analizat dispoziţiile legale incidente în cauză prin raportare la criticile punctuale formulate de pârât prin intermediul apelului şi a respins această excepţie motivat de faptul că " În primul rând, pârâtul nu a fost chemat în judecată de reclamanţi pentru a încheia un contract de vânzare-cumpărare, pentru a suplini obligaţia asumată printr-un antecontract de vânzare-cumpărare, premisă reglementată de art. 1669 din noul C. civ.. Aşa cum se arată în acţiune şi se reţine de instanţa de fond, reclamanţii au susţinut că imobilul din litigiu a fost transmis prin lege de la statul român către S.C. Balneoclimaterica S.A. şi apoi vândut de această societate autorului reclamanţilor. Ceea ce au solicitat reclamanţii este ca instanţa să constate aceste transferuri ale dreptului de proprietate şi să dispună înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară. În al doilea rând, aşa cum s-a arătat deja, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile noului C. civ., ci ale Decretului 167/1958 care reglementa prescripţia extinctivă, precum şi dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Titlul X din Legea nr. 274/2005, astfel că temeiul de drept al excepţie nu este incident în cauză În concluzie, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune nu poate fi reţinută în cauză.".

Ultima critică a recurentului-pârât din memoriul de recurs şi care are un conţinut identic cu apelul formulat de această parte vizează soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii reclamanţilor, excepţie respinsă de către instanţa de apel pentru următoarele motive: " Într-adevăr, în apel, Curtea a constatat că imobilul din litigiu a făcut obiectul unor notificări întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, însă, în acelaşi timp, s-a constatat că deţinătorul imobilului, aşa cum este definit prin Legea nr. 10/2001, pârâta S.C. Balneoclimaterica S.A. a vândut autorului reclamanţilor imobilul În aceste condiţii, reclamanţii nu a revendicat imobilul şi nu a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru a opune inadmisibilitatea din perspectiva procedurilor stabilite prin Legea nr. 10/2001, ci doar a solicitat o înscriere a dreptului de proprietate dobândit ca efect al încheierii contractului de vânzare-cumpărare.".

Or, din memoriul de recurs formulat, recurentul nu tinde, prin critici punctuale, la infirmarea considerentelor regăsite în hotărârea atacată, astfel că simplele susţineri formulate prin cererea de apel şi reiterate, ca atare, integral, prin memoriul de recurs, nu pot fi deduse spre examinare instanţei de recurs, ca fiind veritabile critici de nelegalitate.

Deşi recurentul-pârât a susţinut incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., această invocare este una pur formală, în condiţiile în care partea nu a dezvoltat critici concrete de nelegalitate care să vizeze raţionamentul instanţei de apel şi în raport de care să poată fi susţinută teza nelegalităţii hotărârii atacate pentru nemotivare, motivare contradictorie sau străină de natura cauzei ori pentru greşita aplicare ori încălcare a normelor de drept material.

Prin urmare, în raport cu scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia în această etapă procesuală se verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, se constată că, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel, astfel cum au fost menţionate în decizia atacată şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii extraordinare de atac a recursului.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În calea extraordinară de atac a recursului, ceea ce constituie obiect al judecăţii este exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel, prin prisma respectării regulilor de drept, iar în lipsa dezvoltării unor argumente care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanţa de recurs nu este posibilă.

În alţi termeni, întinderea controlului judiciar al instanţei de recurs este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, astfel încât nemulţumirea părţii cu privire la soluţia pronunţată nu poate constitui obiectul analizei instanţei de recurs.

Prin urmare, se constată că recurentul nu a indicat, în mod efectiv, în ce constau greşelile de judecată în aplicarea regulilor de drept incidente, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., şi nici nu au fost identificate motive de casare de ordine publică, astfel încât nu este posibilă verificarea legalităţii deciziei recurate, motiv pentru care se impune a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din acelaşi cod.

În plus, recursul formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş apare ca fiind şi lipsit de interes.

Art. 32 alin. (1) C. proc. civ. reglementează condiţiile de exercitare a acţiunii civile, printre acestea regăsindu-se, la lit. d), justificarea unui interes. Conform art. 33 teza I C. proc. civ.: "Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual."

Interesul procesual este o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, în timp ce apelul şi/sau recursul sunt forme de manifestare a acţiunii civile ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de căile de atac şi se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege, prin care se urmăreşte protecţia unui drept subiectiv ori a unui interes legitim şi pentru a căror realizare recurgerea la instanţă este obligatorie.

Existenţa interesului se impune a fi examinată pe tot parcursul procesului, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanţă, ci şi în căile de atac, prin raportare la finalitatea urmărită de către titularul acesteia. Ca atare, interesul procesual determinat, legitim, personal, născut şi actual este o condiţie de exerciţiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, aşadar, şi în recurs.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 458 C. proc. civ., potrivit cărora căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes.

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acţiunii civile sau a unei căi de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii cererii formulate.

Verificând condiţia vizând interesul exercitării prezentului recurs, Înalta Curte constată că, prin sentinţa civilă nr. 1248/25.10.2022, Tribunalul Mureş a respins nu numai apărările formulate de către pârât, respectiv excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a prescripţiei dreptului material la acţiune şi a calităţii procesuale active a reclamanţilor ci, pe fond, şi acţiunea reclamanţilor a fost respinsă în integralitate, reţinându-se astfel: "În condiţiile în care, după cum mai sus s-a arătat, nu s-a dovedit că imobilul construcţie C. a reprezentat aport al statului la constituirea capitalului social şi că a fost astfel evidenţiat în patrimoniul societăţii (...) instanţa va respinge petitul 1 al cererii, şi pe cale de consecinţă, câtă vreme nu a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin efectul legii de către S.C. Balneoclimaterica S.A., va respinge implicit cerere de validare a contractului de vânzare-cumpărare.".

Această sentinţă a dobândit caracter definitiv prin decizia nr. 2302/29.10.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în aceeaşi cauză, în primul ciclu procesual, potrivit căreia a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 491/2023 a Curţii de Apel Târgu Mureş care respinsese apelul acestora ca nefondat.

Drept urmare, în cauză, acţiunea reclamanţilor A. şi B. a fost soluţionată în mod definitiv, prin respingerea acesteia în totalitate pe fondul său, astfel că, nu mai este posibil ca în calea de atac a recursului exercitat de cealaltă parte - pârâtul să se ajungă la schimbarea soluţiei definitive obţinute asupra fondului cauzei, în prima etapă procesuală.

Ca urmare a acestei soluţii de respingere în mod definitiv şi în mod complet a acţiunii reclamanţilor, apare ca fiind lipsită de interes nemulţumirea pârâtului asupra soluţiilor de respingere a apărărilor (excepţiilor) formulate de acesta în cauză, în condiţiile în care, pe fond, soluţia pronunţată, în primul ciclu procesual îi este favorabilă recurentului-pârât.

De asemenea, recursul pârâtului este lipsit şi de finalitate deoarece indiferent de modalitatea de soluţionare a recursului acestuia, respectiv o soluţie de admitere sau respingere a recursului formulat nu poate influenţa în niciun mod soluţia definitivă pronunţată (deja) pe fondul cauzei privind respingerea acţiunii reclamanţilor, pârâtul nefiind parte căzută în pretenţii, astfel încât nu există o finalitate practică care să poată fi justificată din punct de vedere juridic de către acesta în susţinerea recursului formulat în cauză. Aceasta pentru simplul motiv că o acţiune nu poate fi soluţionată în cursul unuia şi aceluiaşi litigiu decât o singură dată şi într-un singur mod, lipsind interesul de a se demonstra că acţiunea reclamanţilor, deja soluţionată definitiv la acest moment prin respingerea sa pe fond, ar mai trebui, eventual, respinsă şi prin reţinerea excepţiilor invocate de pârâtul chemat în judecată, ca apărări împotriva acesteia, excepţii a căror dezlegare a înţeles să o critice în calea de atac a apelului şi apoi în actualul recurs.

Pentru toate aceste considerente, văzând dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş împotriva deciziei civile nr. 148/A din 20 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş împotriva deciziei civile nr. 148/A din 20 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 decembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.