Cassation annulment for non-payment of judicial stamp duty in property ownership declaration against administrative entities

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 09 iulie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2019, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Bucureşti, prin Primar General, şi Unitatea Administrativ-Teritorială Sector 3 Bucureşti, prin Primar, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să constate că sunt proprietarii imobilului teren situat în Bucureşti, str. x, în suprafaţă de 125 m.p., având numărul cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x Bucureşti.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1607/29.10.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi pe cea a lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâţi, ca neîntemeiate, a admis acţiunea şi a constatat că reclamanţii sunt proprietarii imobilului teren situat în Bucureşti, str. x, în suprafaţă de 125 m.p., având nr. cadastral/topografic x înscris în cartea funciară nr. x, Bucureşti sectorul 3, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în primul ciclu procesual

Prin decizia nr. 1367A din data de 11 octombrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins excepţia lipsei de interes, ca nefondată, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-pârât Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, împotriva sentinţei civile mai sus menţionate, a admis apelul formulat de apelantul-pârât Sectorului 3 al Municipiului Bucureşti, prin Primar împotriva aceleiaşi hotărâri, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Sectorului 3 Bucureşti. A schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea introdusă faţă de acest pârât, ca fiind introdusă faţă de o persoană fără calitate procesuală pasivă şi a menţinut în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, luând act că intimaţii-reclamanţi nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.

4. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în primul ciclu procesual

Prin decizia nr. 1451 din data de 28 septembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţia lipsei de interes, invocată de intimaţii A. şi B. şi a admis recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General împotriva deciziei nr. 1367 A din data de 11 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2019. A casat, în parte, decizia recurată, cu privire la apelul Municipiului Bucureşti şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel, menţinând celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în al doilea ciclu procesual

Prin decizia nr. 1114/A din data de 7 noiembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul formulat de apelantul-pârât Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva sentinţei civile nr. 1607 din 29.10.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A. şi B. şi cu intimatul - pârât Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti şi a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că:

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi a respins cererea formulată împotriva acestuia, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins cererea pârâtului Municipiul Bucureşti prin Primarul General de obligare a intimaţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

6. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1114/A din data de 7 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs recurenţii-reclamanţi A. şi B., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea cererii de recurs recurenţii-reclamanţi consideră că instanţa de apel, cu prilejul rejudecării nu a apreciat cu privire la calitatea procesuală pasivă a unităţii administrativ-teritoriale în conformitate cu normele legale.

Aceştia consideră că în lipsa unei reglementări legale exprese a situaţiei de fapt descrise, aceea în care lichidatorul judiciar omite din raportul întocmit unul dintre bunurile aflate în patrimoniul societăţii supuse dizolvării judiciare urmate de lichidare, în mod corect judecătorul a recurs la analogia legii, considerând că situaţia este asemănătoare celor reglementate şi, pentru identitate de raţiune, se impune ca şi în acest caz să se considere că bunul rămas în patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerţului revine asociatului unic. Pe cale de consecinţă, judecând fondul, este confirmată, în această modalitate, transmiterea valabilă ex lege a dreptului de proprietate imobiliară în patrimoniul asociatului unic, domnul C. iar instanţa de apel a confirmat, în integralitatea ei, această construcţie argumentativă.

Consideră că în această situaţie aparte, doar pe cale contencioasă se poate demonstra fără echivoc, că cele două entităţi care ar fi putut avea vocaţie de a formula pretenţii asupra terenului (ceea ce le-a conferit legitimitatea în acest proces) nu au nicio pretenţie asupra terenului - acestea arătând că nu le aparţine.

Astfel cum a constatat şi tribunalul, reclamanţii nu au la îndemână nicio acţiune în realizare, iar interesul lor este evident în cauză, anume folosul practic constând tocmai în dreptul de proprietate asupra bunului. Hotărârea care să consfinţească dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra terenului în cauza este necesară pentru a-l putea înscrie Cartea Funciară şi a-l face astfel opozabil.

Admisibilitatea unei astfel de acţiuni porneşte tocmai de la reglementările speciale din materia publicităţii imobiliare, întrucât înscrierea în cartea funciară impune existenţa unui înscris autentic sau a unei hotărâri judecătoreşti care să consacre dreptul cu privire la care se face solicitarea.

Totodată, în ceea ce priveşte tipul procedurii, s-a admis, de principiu, că ea poate fi şi necontencioasă, funcţie de specificul fiecărui dosar, însă pe de altă parte, prin formularea unei cereri în procedura necontencioasă reclamanţilor li s-ar putea reproşa că lipsesc instanţa de posibilitatea de a da, eventualilor terţi interesaţi, posibilitatea de a se opune unei astfel de recunoaşteri a drepturilor alegate.

Drept urmare, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

7. Apărările formulate în cauză

În cauză, nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cauza, în raport cu excepţia netimbrării căii de atac, a cărei analiză este prioritară, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Dispoziţiile art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din acelaşi act normativ, "în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 stipulează că taxele judiciare de timbru de plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (3) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Prevederile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. arată că:

"la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii..." Corelativ alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.

În speţă, prin rezoluţia de comunicare a motivelor de recurs s-a stabilit că recurenţii-reclamanţi datorează pentru soluţionarea căii de atac, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3696 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.

Această obligaţie procesuală a fost comunicată recurenţilor-reclamanţi la data de 19 mai 2025 şi la 21 mai 2025 prin adresele depuse la cutia poştală, la domiciliul ales al părţilor, indicat în memoriul de recurs, respectiv la D. din Bucureşti, str. x, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la dosar.

Cu toate acestea, recurenţii-reclamanţi nu au depus, până la termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea recursului, 2 decembrie 2025, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3696 RON datorate în baza dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte, reţinând că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţa legală prevăzută de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (3) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1114/A din 7 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 decembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.