Tax authority's appeal annulled as void for res judicata; €696,447.59 tax liability and interest upheld against three debtors

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă la 5 aprilie 2017, sub nr. x/2017* (ulterior declinării succesive a competenţei de la Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi apoi la Tribunalul Bihor, secţia I civilă), reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A., B. şi C., obligarea acestora, în solidar, la repararea prejudiciului produs bugetului de stat, în cuantum de 1.072.597 RON şi a obligaţiilor accesorii calculate în temeiul Codului de procedură fiscală.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 27 şi 28 C. proc. pen., art. 1.349 şi urm. C. civ. şi art. 173 şi urm. Codul de procedură fiscală.

2. Sentinţa Tribunalului Bihor

Prin sentinţa nr. 54/C din 23 aprilie 2018, Tribunalul Bihor, secţia I civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Direcţia Finanţelor Publice, în contradictoriu cu pârâţii A., B. şi C..

3. Decizia Curţii de Apel Oradea din primul ciclu procesual

Prin decizia nr. 1068/Ap din 9 octombrie 2018, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, împotriva sentinţei nr. 54/C din data de 23 aprilie 2018 a Tribunalului Bihor.

4. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din primul ciclu procesual

Prin decizia nr. 743 din 12 martie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul reclamantei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru Statul Român, împotriva deciziei nr. 1068/Ap din 9 octombrie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă; a casat decizia recurată şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi curte de apel.

5. Decizia Curţii de Apel Oradea din cel de-al doilea ciclu procesual

Prin decizia nr. 410 A din 21 martie 2023, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a admis apelul reclamantei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor împotriva sentinţei nr. 54/C din data de 23 aprilie 2018 a Tribunalului Bihor, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă; i-a obligat pe pârâţii A., B. şi C. la plata, în solidar, faţă de reclamantă a contravalorii prejudiciului produs, în sumă totală de 696.447,59 RON, debit principal, la care se adaugă accesorii fiscale, conform raportului de expertiză fiscală judiciară nr. 76/23.06.2022 efectuat de expertul fiscal D. în etapa apelului, ce face parte integrantă din hotărâre, după cum urmează: suma de 659.486,51 RON, reprezentând taxă pe valoare adăugată, la care se adaugă accesorii fiscale în valoare de 2.065.228 RON, dobânzi de întârziere şi 446.677 RON, penalităţi de întârziere, calculate până la 24.06.2022; suma de 33.625,41 RON, reprezentând impozit pe venituri microîntreprinderi, la care se adaugă accesorii fiscale, în valoare de 117.596 RON, dobânzi de întârziere şi 25.423 RON, penalităţi de întârziere, calculate până la 24.06.2022; suma de 3.335,67 RON, reprezentând impozit pe profit, la care se adaugă accesorii fiscale în sumă de 11.467 RON, dobânzi de întârziere şi 2.467 RON, penalităţi de întârziere, calculate până la 24.06.2022; a respins restul pretenţiilor; i-a obligat pe pârâţi la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 17.362 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu expert.

6. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din cel de-al doilea ciclu procesual

Prin decizia nr. 911 din 28 martie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru Statul Român şi în nume propriu, împotriva deciziei nr. 410/A din 21 martie 2023 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, pe care a casat-o în parte şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, în privinţa accesoriilor obligaţiilor fiscale; a respins, ca nefondat, recursul pârâtului C. împotriva aceleiaşi decizii.

7. Decizia Curţii de Apel Oradea din cel de-al treilea ciclu procesual

Prin decizia nr. 5 din 13 ianuarie 2025, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a admis apelul reclamantei împotriva sentinţei nr. 54/C din data de 23 aprilie 2018 a Tribunalului Bihor, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru Statul Român, în contradictoriu cu pârâţii A., B. şi C.; i-a obligat pe părâţii A., B. şi C. la plata în solidar faţă de reclamantă a contravalorii prejudiciului produs, în sumă totală de 696.447,59 RON debit principal, la care se adaugă accesorii fiscale, conform raportului de expertiză fiscală judiciară nr. 76/23.06.2022 efectuat de expert fiscal D. în etapa apelului, ce face parte integrantă din hotărâre, după cum urmează:

- suma de 659.486,51 RON, reprezentând taxă pe valoare adăugată, la care se adaugă accesorii fiscale reprezentând 2.065.228 RON dobânzi de întârziere şi 446.677 RON penalităţi de întârziere aferente, calculate până la data de 24.06.2022 şi în continuare dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente până la data stingerii sumei datorate;

- suma de 33.625,41 RON, reprezentând impozit pe venituri microîntreprinderi la care se adaugă accesorii fiscale reprezentând 117.596 RON dobânzi de întârziere şi 25.423 RON penalităţi de întârziere aferente, calculate până la data de 24.06.2022 şi în continuare dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente până la data stingerii sumei datorate;

- suma de 3.335,67 RON, reprezentând impozit pe profit la care se adaugă accesorii fiscale reprezentând 11.467 RON dobânzi de întârziere şi 2.467 RON penalităţi de întârziere aferente, calculate până la data de 24.06.2022 şi în continuare dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente până la data stingerii sumei datorate.

A respins restul pretenţiilor şi i-a obligat pe pârâţii-intimaţi la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 17.362 RON, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu expert.

8. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 5 din 13 ianuarie 2025 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru Statul Român şi în nume propriu.

În dezvoltarea unicului motiv de recurs invocat, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru Statul Român şi în nume propriu, a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 1.357 şi urm. C. civ. (art. 998 şi urm. C. civ. de la 1864).

A învederat că instanţa de apel, în mod eronat, a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, apreciind că suma de 49.416,36 RON nu face parte din prejudiciul cauzat bugetului de stat, deşi facturile fiscale emise de societatea E. S.R.L. nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii şi nici fondul special pentru produse petroliere nu a fost evidenţiat în contabilitate, cu încălcarea dispoziţiilor art. 5 din O.U.G. nr. 249/2000.

A arătat că prin raportul de inspecţie fiscală nr. x din 28 februarie 2005 întocmit de Direcţia Finanţelor Publice Bihor s-au stabilit obligaţiile fiscale aferente perioadei septembrie 2002 - ianuarie 2003, în sumă de 1.072.597 RON (745.864 RON debit principal şi 326.733 RON accesorii, calculate până la 31.01.2003), pentru facturi ce nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă.

Ulterior evidenţierii cadrului factual, referitor la facturile fiscale emise de societatea E. S.R.L., neînregistrate în evidenţa contabilă a acesteia, a indicat faptul că prejudiciul în suma de 49.416,36 RON se datorează bugetului de stat.

9. Apărări formulate în cauză

În cauză nu au fost formulate întâmpinări.

10. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, care nu au formulat puncte de vedere, iar prin rezoluţie a fost stabilit termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părţi, la 26 noiembrie 2025.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul dat fiind faptul că nu sunt relevate eventuale greşeli săvârşite de instanţa de apel cu ocazia aplicării regulilor de drept incidente, ci sunt aduse în discuţie, inadecvat procedural, aspecte litigioase care au fost dezlegate definitiv în ciclul procesual anterior, conform art. 501 alin. (1) C. proc. civ.

În acest sens, reluând întocmai [contrar exigenţelor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ..] afirmaţiile formulate prin recursul declarat în precedentul ciclu procesual împotriva deciziei nr. 410/A din 21 martie 2023 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, în sensul contestării eliminării sumei de 49.416,36 RON, reprezentând contribuţia la Fondul special pentru produse petroliere, din cuantumul total al prejudiciului (ocazie cu care a susţinut că S.C. E. S.R.L. a livrat combustibil pentru care fie nu a emis facturi fiscale, fie nu le-a înregistrat în evidenţa contabilă), recurenta omite faptul că, prin decizia nr. 911 din 28 martie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca nefondată, critica formulată, ocazie cu care dezlegarea jurisdicţională conferită acestui aspect litigios (de către instanţa de apel, prin decizia pronunţată în cel de-al doilea ciclu procesual) s-a definitivat şi a intrat sub efectul autorităţii de lucru judecat.

Astfel, instanţa supremă a statuat, în ceea ce priveşte contribuţia la Fondul special de produse petroliere, că instanţa devolutivă de control judiciar a reţinut că "obligaţia de a calcula şi vira această contribuţie revine producătorilor şi procesatorilor de produse petroliere potrivit art. 1 şi 5 din O.U.G. nr. 249/2000 şi nu comercianţilor, iar sumele sunt considerate costuri şi nu elemente ale cifrei de afaceri, ca atare o astfel de contribuţie nu era datorată."

De asemenea, examinând susţinerile îndreptate împotriva respectivului act jurisdicţional (prin care a fost respinsă pretenţia în discuţie), instanţa de recurs din ciclul procesual anterior a mai stabilit şi că, "prin criticile formulate, recurenta nu a demonstrat în ce constă nelegalitatea interpretării acestui text lege în maniera redată anterior, susţinând doar că suma solicitată cu titlu de prejudiciu a fost constatată în raportul de inspecţie fiscală.

Or, această constatare din actul administrativ de control a fost supusă cenzurii de legalitate în apel şi nu a fost combătută cu argumente contrare în calea de atac a recursului.

Cu alte cuvinte, recurenta nu a dovedit care este temeiul juridic ce o îndreptăţea să pretindă şi acest tip de contribuţie de la societatea evazionistă - comerciant şi nu producător sau procesator de combustibil, a cărei neachitare devenea imputabilă, în cazul în care ea era datorată, persoanelor care, prin manopere concertate, au eludat respectiva obligaţie de plată."

Găsind, în schimb, întemeiat cel de-al doilea motiv de recurs invocat de reclamantă (referitor la nesocotirea dispoziţiilor normei speciale din materia creanţelor fiscale, conform căreia accesoriile debitului principal, respectiv dobânzile şi penalităţile de întârziere, "se calculează până la data stingerii sumei datorate", în raport cu soluţia pronunţată, prin care s-a dispus obligarea pârâţilor la plata de dobânzi şi penalităţi de întârziere doar până la 24 iunie 2022, data înregistrării raportului de expertiză la dosarul instanţei de apel), instanţa supremă a dispus, prin hotărârea anterior menţionată, casarea, în parte, a deciziei nr. 410/A din 21 martie 2023 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, în privinţa accesoriilor obligaţiilor fiscale, menţinând celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Prin urmare, se constată că susţinerile recurentei nu supun spre examinare o veritabilă critică de nelegalitate a deciziei atacate, fiind mai degrabă formale, din moment ce antamează doar chestiuni intrate sub efectul autorităţii de lucru judecat în interiorul aceluiaşi proces şi care se bucură, astfel, de imutabilitate jurisdicţională, nemaiputând fi repuse în dezbaterea părţilor.

Astfel, în speţă, procedând la rejudecarea cauzei în limitele trasate prin decizia de casare, curtea de apel a constatat, prin hotărârea atacată, că pârâţii datorează accesorii fiscale, respectiv dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente debitului principal, calculate de la scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, dispunând obligarea lor în acest sens.

În atare coordonate, dat fiind că judecata finalizată cu decizia recurată a purtat exclusiv asupra întinderii obligaţiei de plată a accesoriilor fiscale, simpla reiterare a unor aspecte tranşate definitiv în cadrul aceluiaşi litigiu nu face posibilă exercitarea controlului în casaţie.

Astfel fiind, criticile recurentei nu îşi găsesc corespondent în motivarea instanţei de apel, în realitate partea tinzând, potrivit celor arătate, la înlăturarea efectelor deciziei de casare din ciclul procesual anterior, conduită nepermisă de lege.

Ca atare, susţinerile recurentei nu pot forma obiect al analizei prezentei instanţe de recurs, care nu poate fi legal învestită decât cu cercetarea unor motive de nelegalitate care să se raporteze în concret la judecata realizată de către instanţa de rejudecare şi la considerentele care au dus la pronunţarea soluţiei date prin decizia atacată.

Prin urmare, deşi formal încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul nu conţine critici care să poată fi subsumate motivelor de casare prevăzute de lege, astfel încât, în cauză, devine incidentă sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Statului Român, prin Ministerul Finanţelor, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva deciziei nr. 5 din data de 13 ianuarie 2025 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2025.