Appeal annulled for noncompliant cassation grounds; contract-nullity claim left time-barred

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia I civilă la 16 decembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B., C., S.C. D. prin lichidator S.C. E. Oradea, F. S.A. Arad prin AVAS Bucureşti, G. Arad, H. S.A. fostă I. S.A., Direcţia Naţională Anticorupţie Bucureşti, Primăria oraşului Pecica, DGRFP Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, J. şi K. a solicitat:

- constatarea nulităţii absolute parţiale a contractelor de vânzare-cumpărare nr. x/2002 dintre pârâta S.C. F. şi pârâtul J., nr. 3282/2002 dintre pârâţii J., K. şi B. şi C., nr. 3456/2002 dintre B., C. şi S.C. G. S.R.L. şi radierea dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 14.315 mp, care constituie proprietatea reclamantului;

- rectificarea CF nedefinitive nr. 9678 Pecica, cu nr. top. x, în sensul radierii dreptului de proprietate privind suprafaţa de 14.315 mp din totalul de 16.965 mp, suprafaţă ce este proprietatea tabulară a reclamantului, fiind înscrisă în CF nr. x şi 9433 Pecica, nr. top. x şi 2025-2026/2;

- radierea contractului de ipotecă autentificat sub nr. x/2003 şi a interdicţiei de înstrăinare şi grevare de sub B7 din CF x nedefmitivă Pecica, înscrisă în favoarea Băncii de Credit şi Dezvoltare "I." S.A. Târgu Mureş - Sucursala Timişoara pentru suprafaţa de 14.315 mp, teren proprietatea reclamantului;

- radierea Ordonanţei din dosarul nr. x/2003 a DNA de sub B10, din CF nr. x nedefmitiv Pecica, prin care s-a notat sechestrul asigurător pentru suprafaţa de 14.315 mp, proprietatea reclamantului;

- radierea de sub CI din CF x nedefinitiv Pecica a ipotecii autentificate la notar public sub nr. x/2003 pentru suma de 15.210.000.000 RON + dobânzile şi cheltuielile de executare silită în favoarea Băncii de Credit şi Dezvoltare I. S.A. Târgu Mureş - Sucursala Timişoara pentru suprafaţa de 14.315 mp, teren proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C2 din CF x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. x/2008 din dosarul execuţional nr. x/2005 şi a dreptului de ipotecă pentru suma de 98.748 RON în favoarea Primăriei oraşului Pecica pentru suprafaţa de 14.315 mp, teren proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C3 din CF x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal nr. x din 17.10.2008 dosar executare silită nr. x din 24.11.2006 DGFP Arad şi a dreptului de ipotecă legală cu titlu de sechestru pentru suma de 2.665.413 RON, în favoarea DGFP Arad, în prezent DGRFP Timişoara - AFP Arad, pentru suprafaţa de 14.315 mp, teren proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C4 din CF x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal de identificare bunuri imobile nr. x din 18.12.2008 din dosarul execuţional nr. x/2003 şi a ipotecii legale pentru suma de 2.409.057,08 RON în favoarea Primăriei Municipiului Arad, pentru suprafaţa de 14.315 mp, teren proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C6 din CF x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal nr. x/2009 şi a dreptului de ipotecă pentru suma de 1.044.515 RON în favoarea DGFP Arad, în prezent DGRFP Timişoara - AFP Arad, pentru suprafaţa de 14.315 mp, teren proprietatea reclamantului.

La 8 ianuarie 2015, reclamantul A. a depus precizare de acţiune, prin care a chemat în judecată pe pârâţii S.C. D. Oradea - numele nou şi sediu al S.C. G. S.R.L. şi S.C. E. Oradea.

La 27 ianuarie 2015, reclamantul A. a depus precizare, solicitând introducerea în cauză şi a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statutului, în calitate de succesor legal al S.C. F., persoană juridică care ulterior a fost lichidată şi radiată din Registrul comerţului.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Arad

Prin sentinţa nr. 381 din 30 mai 2016, Tribunalul Arad a admis în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamantul A.; a constatat o suprapunere de proprietate, de 5.593 mp, şi nulitatea absolută parţială a contractelor de vânzare-cumpărare pentru suprafaţa de 5.593 mp, după cum urmează:

i. contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 2002 încheiat între fosta S.C. F. şi J.;

ii. contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 2002 încheiat între J. şi K., precum şi B. şi C.;

iii. contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 2002 încheiat între B., C. şi S.C. G. S.R.L., în prezent S.C. D..

A dispus următoarele:

- diminuarea din aceste contracte a suprafeţei de 5.593 mp., urmând ca actualul proprietar tabular, S.C. D. să deţină o suprafaţă de 11.372 mp;

- rectificarea CF nr. x nedefinitiv Pecica, cu nr. top. x, proprietatea pârâtei S.C. D., prin radierea dreptului de proprietate a suprafeţei de 5.593 mp, suprafaţă ce este proprietatea tabulară a reclamantului;

- rectificarea CF vechi nr. x Pecica, la suprafaţa de 8.001 mp de la suprafaţa de 9.710 mp;

- radierea contractului de ipotecă autentificat sub nr. x/2003 şi a interdicţiei de înstrăinare şi grevare de sub B7 din CF x nedefinitivă Pecica, înscrisă în favoarea I. S.A. Târgu Mureş - Sucursala Timişoara pentru suprafaţa de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului;

- radierea Ordonanţei din dosarul nr. x/2003 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie Bucureşti de sub B10, din CF nr. x nedefinitiv Pecica, prin care s-a notat sechestrul asigurător pentru suprafaţa de 5.593 mp, care revine în proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C1 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a ipotecii autentificate la notar public sub nr. x/2003 pentru suma de 15.210.000.000 RON + dobânzile şi cheltuielile de executare silită în favoarea Băncii de Credit şi Dezvoltare I. S.A. Târgu Mureş - Sucursala Timişoara pentru suprafaţa de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C2 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. x/2008 din dosarul execuţional nr. x/2005 şi a dreptului de ipotecă pentru suma de 98.748 RON în favoarea Primăriei oraşului Pecica pentru suprafaţa de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C3 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal nr. x din 17.10.2008 dosar executare silită nr. x din 24.11.2006 DGFP Arad şi a dreptului de ipotecă legală cu titlul de sechestru pentru suma de 2.665.413 RON, în favoarea DGFP Arad, în prezent DGRFP Timişoara - AFP Arad, pentru suprafaţa de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C4 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal de identificare bunuri imobile nr. x din 18.12.2008 din dosarul execuţional nr. x/2003 şi a ipotecii legale pentru suma de 2.409.057,08 RON în favoarea Primăriei Municipiului Arad, pentru suprafaţa de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C6 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal nr. x/2009 şi a dreptului de ipotecă pentru suma de 1.044.515 RON în favoarea DGFP Arad în prezent DGRFP Timişoara - AFP Arad pentru suprafaţa de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului.

3. Deciziile Curţii de Apel Timişoara din primul ciclu procesual

Prin decizia nr. 180 din 8 noiembrie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis apelurile declarate de reclamantul A., respectiv de pârâţii B. şi C., Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - AAAS Bucureşti şi DGRFP Timiş - AJFP Arad împotriva sentinţei civile nr. 381/30.05.2016 a Tribunalului Arad, a anulat în întregime sentinţa apelată şi a dispus rejudecarea cauzei în fond.

Prin decizia nr. 241 din 21 noiembrie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor S.C. F. S.A. Arad prin AVAS Bucureşti, DGRFP - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad şi Direcţia Naţională Anticorupţie Bucureşti.

A admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., S.C. D. prin lichidator S.C. E. Oradea, S.C. F. S.A. Arad prin AVAS Bucureşti, S.C. G. Arad, S.C. H. S.A. (fostă S.C. I.), Direcţia Naţională Anticorupţie Bucureşti, Primăria oraşului Pecica, DGRFP - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, J. şi K., şi în consecinţă:

A constatat o suprapunere de proprietate de 5.593 mp şi nulitatea absolută parţială a contractelor de vânzare-cumpărare pentru suprafaţa de 5.593 mp, după cum urmează:

1. contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 2002 încheiat între fosta S.C. F. şi J.;

2. contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 2002 încheiat între J. şi K. precum şi B. şi C.;

3. contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 2002 încheiat între B., C. şi S.C. G. S.R.L., în prezent S.C. D.;

A dispus următoarele:

- diminuarea din aceste contracte a suprafeţei de 5.593 mp, urmând ca actualul proprietar tabular, S.C. D., să deţină o suprafaţă de 11.372 mp;

- rectificarea CF nr. x nedefinitiv Pecica, cu nr. top. x, proprietatea pârâtei S.C. D., prin radierea dreptului de proprietate a suprafeţei de 5.593 mp, suprafaţă ce este proprietatea tabulară a reclamantului;

- rectificarea CF vechi nr. x Pecica, la suprafaţa de 8.001 mp de la suprafaţa de 9.710 mp;

- radierea contractului de ipotecă autentificat sub nr. x/2003 şi a interdicţiei de înstrăinare şi grevare de sub B7 din CF x nedefinitivă Pecica, înscrisă în favoarea Băncii de Credit şi Dezvoltare "I." S.A. Târgu Mureş - Sucursala Timişoara pentru suprafaţa de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului;

- radierea Ordonanţei din dosarul nr. x/2003 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie Bucureşti de sub B10, din CF nr. x nedefinitiv Pecica, prin care s-a notat sechestrul asigurător pentru suprafaţa de 5.593 mp, care revine în proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C1 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a ipotecii autentificate la notar public sub nr. x/2003 pentru suma de 15.210.000.000 RON + dobânzile şi cheltuielile de executare silită în favoarea Băncii de Credit şi Dezvoltare I. S.A. Târgu Mureş - Sucursala Timişoara pentru suprafaţa de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C2 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. x/2008 din dosarul execuţional nr. x/2005 şi a dreptului de ipotecă pentru suma de 98.748 RON in favoarea Primăriei oraşului Pecica pentru suprafaţa de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C3 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal nr. x din 17.10.2008 din dosarul de executare silită nr. x din 24.11.2006 DGFP Arad şi a dreptului de ipotecă legală cu titlul de sechestru pentru suma de 2.665.413 RON, în favoarea DGFP Arad (în prezent DGRFP Timişoara - AFP Arad), pentru suprafaţa de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C4 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal de identificare bunuri imobile nr. x din 18.12.2008 din dosarul execuţional nr. x/2003 şi a ipotecii legale pentru suma de 2.409.057,08 RON în favoarea Primăriei Municipiului Arad, pentru suprafaţa de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C6 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal nr. x/2009 şi a dreptului de ipotecă pentru suma de 1.044.515 RON în favoarea DGFP Arad (în prezent DGRFP Timişoara - AFP Arad) pentru suprafaţa de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului.

A respins în rest acţiunea şi i-a obligat pe pârâţii B., C. la plata către reclamantul A. a sumei de 5.206,80 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă.

4. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din primul ciclu procesual

Prin decizia nr. 2287 din 28 octombrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursurile formulate de reclamantul A. şi de pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, B. şi C., Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi L. S.A. împotriva deciziei civile nr. 241 din 21 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, pe care a casat-o, şi a trimis cauza, spre rejudecare, instanţei de apel.

5. Decizia Curţii de Apel Timişoara din cel de-al doilea ciclu procesual

Prin decizia nr. 84 din 7 aprilie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei AAAS Bucureşti şi a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie Bucureşti şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta AAAS Bucureşti şi cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie Bucureşti, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A constatat calitatea procesuală pasivă a pârâtei DGRFP Timişoara - AJFP Arad pentru capetele de cerere având ca obiect radierea din cartea funciară nedefinitivă nr. 9678 Pecica a procesului-verbal nr. x/17.10.2008 dosare executare silită nr. x/24.11.2006 şi a dreptului de ipotecă legală cu titlu de sechestru pentru suma de 2.665.413 RON precum şi radierea din cartea funciară nedefinitivă nr. 9678 Pecica a procesului-verbal nr. x/2009 şi a dreptului de ipotecă pentru suma de 1.044.515 RON, ambele asupra suprafeţei de 14.315 mp teren.

A respins, în rest, cererea de chemare în judecată a reclamantului A. în contradictoriu cu pârâta DGRFP Timişoara - AJFP Arad, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., S.C. D. prin lichidator S.C. E. Oradea, F. S.A. Arad, G. Arad, L. S.A. (fostă H. S.A., fostă I.), Primăria Oraşului Pecica, DGRFP - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, J. şi K. şi, în consecinţă, a constatat nulitatea absolută parţială a contractelor de vânzare-cumpărare pentru suprafaţa de 5.593 mp, după cum urmează:

1. contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 2002 încheiat între fosta S.C. F. şi J.;

2. contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 2002 încheiat între J. şi K. precum şi B. si C.;

3. contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 2002 încheiat între B., C. şi S.C. G. S.R.L., în prezent S.C. D.. Totodată.

A dispus diminuarea din aceste contracte a suprafeţei de 5.593 mp, urmând ca actualul proprietar tabular, S.C. D., să deţină o suprafaţă de 11.372 mp, a dispus rectificarea CF nr. x nedefinitiv Pecica, cu nr. top. x, proprietatea pârâtei S.C. D., prin radierea dreptului de proprietate a suprafeţei de 5.593 mp, suprafaţă ce este proprietatea tabulară a reclamantului; a dispus radierea contractului de ipotecă autentificat sub nr. x/2003 şi a interdicţiei de înstrăinare şi grevare de sub B7 din CF x nedefinitivă Pecica, înscrisă în favoarea Băncii de Credit şi Dezvoltare "I." S.A.

Târgu Mureş - Sucursala Timişoara pentru suprafaţa de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului, a dispus radierea Ordonanţei din dosarul nr. x/2003 a DNA de sub B10, din CF nr. x nedefinitiv Pecica prin care s-a notat sechestrul asigurător pentru suprafaţa de 5.593 mp, care revine în proprietatea reclamantului, a dispus radierea de sub C1 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a ipotecii autentificate la notar public sub nr. x/2003 pentru suma de 15.210.000.000 RON + dobânzile şi cheltuielile de executare silită în favoarea Băncii de Credit şi Dezvoltare I.

S.A. Târgu Mureş - Sucursala Timişoara pentru suprafaţa de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului; a dispus radierea de sub C2 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. x/2008 din dosarul execuţional nr. x/2005 şi a dreptului de ipotecă pentru suma de 98.748 RON în favoarea Primăriei oraşului Pecica pentru suprafaţa de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului; a dispus radierea de sub C3 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal nr. x din 17.10.2008 din dosarul de executare silită nr. x din 24.11.2006 DGFP Arad şi a dreptului de ipotecă legală, cu titlul de sechestru, pentru suma de 2.665.413 RON, în favoarea DGFP Arad (în prezent DGRFP Timişoara - AFP Arad), pentru suprafaţa de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului; a dispus radierea de sub C4 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal de identificare bunuri imobile nr. x din 18.12.2008 din dosarul execuţional nr. x/2003 şi a ipotecii legale pentru suma de 2.409.057,08 RON în favoarea Primăriei Municipiului Arad, pentru suprafaţa de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului; a dispus radierea de sub C6 din CF x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal nr. x/2009 şi a dreptului de ipotecă pentru suma de 1.044.515 RON în favoarea DGRFP Arad (în prezent DGRFP Timişoara - AFP Arad) pentru suprafaţa de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului.

A respins în rest acţiunea şi i-a obligat pe pârâţii B. şi C. la plata către reclamantul A. a sumei de 6.540,14 RON, cu titlu de cheltuielilor de judecată în primă instanţă şi în rejudecare apel.

6. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din cel de-al doilea ciclu procesual

Prin decizia nr. 2561 din 12 decembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursurile declarate de reclamantul A., de pârâţii C. şi B., de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad şi de pârâta L. S.A. împotriva deciziei nr. 84 din 7 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, pe care a casat-o, şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.

7. Decizia Curţii de Apel Timişoara din cel de-al treilea ciclu procesual

Prin decizia nr. 20 din 30 ianuarie 2025, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei AAAS Bucureşti şi a pârâtului Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie Bucureşti şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamant în contradictoriu cu pârâta AAAS Bucureşti şi cu pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie Bucureşti ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A constatat calitatea procesuală pasivă a pârâtei DGRFP Timişoara-AJFP Arad pentru capetele de cerere având ca obiect radierea din cartea funciară nedefinitivă nr. 9678 Pecica a procesului-verbal nr. x/17.10.2008 dosar executare silită nr. x/24.11.2006 şi a dreptului de ipotecă legală cu titlu de sechestru pentru suma de 2.665.413 RON, precum şi radierea din cartea funciară nedefinitivă nr. 9678 Pecica a procesului-verbal nr. x/2009 şi a dreptului de ipotecă pentru suma de 1.044.515 RON, ambele asupra suprafeţei de 14.315 mp teren.

A respins în rest cererea de chemare în judecată a reclamantului A. în contradictoriu cu pârâta DGRFP Timişoara - AJFP Arad, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi, în consecinţă, a respins, ca prescrisă, acţiunea formulată şi precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., S.C. D. prin lichidator S.C. E. Oradea, G. Arad, L. S.A. (fostă H. S.A., fostă I.), Primăria Oraşului Pecica, DGRFP - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, S.C. M. S.R.L., J. şi K..

8. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 20 din 30 ianuarie 2025 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul A..

- Printr-o primă critică, recurentul-reclamant susţine că în mod greşit a admis instanţa de rejudecare excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi a respins acţiunea formulată şi precizată faţă de aceasta.

Arată că AVAS Bucureşti este succesoarea în drepturi a S.C. F., care a înstrăinat fără drept către J. şi K. suprafaţa de 14.315 mp, teren care nu-i aparţinea, deşi cunoştea această împrejurare deoarece, prin sentinţa civilă nr. 554/27.01.2003, rămasă irevocabilă, Curtea de Apel Timişoara a anulat în parte Certificatul de atestare pentru suprafaţa de 14.315 mp.

Relevând situaţia de fapt, precizează că a înştiinţat S.C. F. încă din data de 27.09.1999 că este proprietar asupra suprafeţei de 14.315 mp teren, sens în care a comunicat şi extrasul CF din care rezulta calitatea sa de proprietar, însă S.C. F. a înstrăinat această suprafaţă de teren, dând dovadă de rea-credinţă.

Menţionează, aşadar, că AVAS Bucureşti are calitate procersuală pasivă, potrivit art. 36 C. proc. civ., în calitate de succesoare în drepturi a S.C. F..

- Printr-o altă critică, recurentul-reclamant invocă încălcarea, de către instanţa de apel, a dispoziţiilor art. 430-435 C. proc. civ., cu referire la autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 54/27.01.2003 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, prin care s-a dispus anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x

Prin această hotărâre s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat că terenul primit de către S.C. F., prin acel certificat, nu este de 16.965 mp, ci cu 14.315 mp mai puţin, adică de 2.650 mp.

În prezenta cauză este vorba despre acelaşi teren, iar prin decizia civilă atacată se stabileşte că S.C. D. deţine si suprafaţa de 14.315 mp înscrisă în CF pe numele reclamantului, deşi anterior tot Curtea de Apel Timişoara stabilise, cu autoritate de lucru judecat, prin hotărâre rămasă definitivă, că vânzătoarea S.C. F. deţinea doar 2.650 mp.

Precizează că instanţa de apel a încălcat art. 430-435 C. proc. civ. atunci când l-a deposedat de suprafaţa de 14.315 mp, înscrisă în CF nr. x Pecica (7.265 mp) şi în CF nr. x Pecica (7.050 mp).

Arată că aceste suprafeţe de teren au fost înscrise în CF în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive, respectiv decizia civilă nr. 37/1998 a Tribunalului Arad şi sentinţa civilă nr. 5030/2003 a Judecătoriei Arad.

- Subsumat, de asemenea, unicului motiv de casare invocat, recurentul-reclamant afirmă că instanţa anterioară a încălcat şi art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la nulitatea actelor juridice, precum şi art. 1.250 si 1.254 alin. (1) şi (2) C. civ.

Anularea, de către Curtea de Apel Timişoara, a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x pentru societatea F. Arad în ceea ce priveşte suprafaţa de 14.315 mp atrage nulitatea, respectiv desfiinţarea actelor subsecvente încheiate în baza lui, respectiv actele de înstrăinare încheiate între F. şi J., actele încheiate între J. si B., C., precum şi între aceştia şi G. S.R.L., precum şi toate contractele de ipotecă încheiate ulterior pentru terenul în suprafaţa de 14.315 mp.

- Printr-o altă critică, recurentul-reclamant susţine că în mod greşit s-a dispus, de către instanţa de apel, admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune.

Arată că în urma reanalizării probelor de la dosar, ca urmare a indicaţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de apel a considerat că în cauză se aplică dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 7/1996, care preved că, sub rezerva prescripţiei dreptului la acţiunea în fond, acţiunea în rectificare este imprescriptibilă doar atunci când este promovată împotriva dobânditorului nemijlocit, precum şi a terţului de rea-credinţă.

De asemenea, curtea de apel a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada relei-credinţe a succesorilor imobilului în litigiu şi că terţii dobânditori au avut cunoştinţă că terenul care a făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare succesive este suprapus cu terenul aflat în proprietatea reclamantului.

Precizează, în primul rând, că, fiind vorba de nulitate absolută, nu trebuia să dovedească buna sau reaua credinţă a cumpărătorilor succesivi ai imobilului pentru anularea contractelor, deoarece, conform principiului quod nullum est, nullum producit effectum, în cazul contractelor lovite de nulitate absolută, toate celelalte acte subsecvente sunt, de asemenea, anulabile potrivit art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la nulitatea actelor juridice, precum şi a art. 1.250 şi art. 1.254 alin. (1) şi (2) C. civ.

Conform acestor dispoziţii legale, contractul lovit de nulitate absolută sau anulat este considerat a nu fi fost niciodată încheiat.

Potrivit art. 1.249 C. civ., nulitatea absolută poate fi invocată oricând.

Această dispoziţie coroborată cu dispoziţiile art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la nulitatea actelor juridice, precum şi a art. 1.254 alin. (1) şi (2) C. civ. duc la concluzia că nu contează buna sau reaua credinţă a dobânditorilor subsecvenţi.

Consideră că aceste dispoziţii legale au prioritate faţă de art. 37 şi art. 38 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare.

În al doilea rând, arată că, analizând buna sau reaua credinţă a cumpărătorilor subsecvenţi, conform indicaţiilor Înaltei Curţi, se despinde concluzia că aceştia au fost de rea-credinţă şi că au fost încheiate contracte de vânzare-cumpărare tip suveică, într-un timp foarte scurt, la preţuri total diferite, având ca scop prejudicierea reclamantului.

Relevând cadrul factual, se referă la faptul că, la data de 22.04.2002, F. a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu J. şi K. având ca obiect suprafaţa de 16.965 mp (cu toate că reclamantul adusese la cunoştinţa S.C. F. că este proprietar asupra suprafeţei de 14.315 mp teren încă din 1999), în schimbul unui preţ de 134.453.782 RON + TVA, aproximativ 5.000 USD cu TVA inclus.

La data de 5.08.2002, J. şi K. au încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu privire la acelaşi imobil pentru preţul de 741.577.000 RON (22.500 USD), adică de 4 ori şi jumătate preţul plătit lui B. şi C..

La data de 13.08.2002, B. şi C. a vândut acest teren către S.C. G. S.R.L., cu preţul de 2.645.920.000 RON, respectiv 80.000 USD, indicând, totodată, că asociat al S.C. G. S.R.L. era tot B..

La data de 13.02.2013, S.C. G. S.R.L. a încheiat un contract de ipotecă (garanţie reală imobiliară), prin care a garantat cu imobilul de mai sus pentru un împrumut de 15.210.000.000 RON, terenul fiind evaluat de către un evaluator autorizat la suma de 755.700 USD, contravaloarea în RON fiind de 24.938.062.000 RON.

La data de 14.05.2014, S.C. G. S.R.L. şi-a schimbat denumirea în D., societate a cărui asociat este domnul B., împreună cu N..

Precizează că din aceste contracte de vânzare-cumpărare succesive se observă că B. a cumpărat, prin intermediarul J., terenul respectiv la un preţ derizoriu de la F., pentru ca ulterior să îi plătească lui J. un preţ de 4 ori şi jumătate mai mult decât a fost iniţial, iar apoi să-1 vândă societăţii sale, S.C. G. S.R.L., deci practic proprietar să fie tot domnul B..

Consideră că este evidentă reaua-credinţă a tuturor cumpărătorilor, prin contractele successive pe care le-au încheiat la intervale scurte de timp, la preţuri total diferite, pentru a mima o aparenţă de bună-credinţă.

Arată că de la intabularea în cartea funciară, respectiv anul 1998, a plătit toate impozitele către stat şi comuna Pecica pentru suprafaţa de 14.315 mp.

Pârâţii B. şi C. nu au plătit niciodată impozit pentru acest teren şi, deşi nu aveau nici un drept asupra acestei suprafeţe, au dispus de aceasta înscriind diferite ipoteci şi sarcini asupra terenului în cartea funciară.

De asemenea, consideră că s-au încălcat şi dispoziţiile art. 44 din Constituţie, deoarece nu i s-a respectat dreptul de proprietate.

Arată că instanţa de apel l-a deposedat de o suprafaţă de teren de 14.315 mp, cu care este înscris în cartea funciară, în favoarea unei societăţi (al cărei acţionar este domnul B.), care a ajuns proprietar în mod fraudulos, cu toate că o instanţă de judecată a stabilit definitiv că suprafaţa de teren de 14.315 mp este proprietatea reclamantului şi nu a F., care a înstrăinat acest teren, deşi cunoştea că nu îi aparţine.

9. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă L. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca netemeinic, a recursului reclamantului, precum şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata-pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - AAAS a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-pârât B. a formulat note scrise, prin care a solicitat anularea recursului în ceea ce priveşte susţinerile de la pct. I-III din cuprinsul acestuia, respectiv respingerea, ca nefondate, a susţinerilor de la pct. IV-V din cadrul memoriului de recurs.

Intimata-pârâtă AAAS a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimata L. S.A., solicitând respingerea recursului, ca nefondat, fiind reluate susţinerile formulate prin întâmpinarea la cererea de recurs.

Intimata-pârâtă L. S.A. a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimata AAAS, prin care a menţionat ca fiind întemeiate apărările formulate de L. S.A., reluând, totodată, susţinerile formulate prin întâmpinarea la cererea de recurs.

Recurentul-reclamant A. a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimata AAAS, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate şi admiterea recursului, arătând că îşi menţine argumentele arătate în cuprinsul memoriului de recurs, în sensul că aceasta are calitate procesuală pasivă, fiind succesoarea în drepturi a S.C. F.. Precizează că, din moment ce intimata susţine că nu avea un drept de proprietate asupra bunurilor, ci doar asupra acţiunilor, cu atât este mai evident faptul că antecesoarea sa, S.C. F., nu avea dreptul de dispoziţie asupra terenului şi că a săvârşit un abuz prin vânzarea acestuia.

10. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin rezoluţie a fost stabilit termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părţi, la 26 noiembrie 2025.

În data de 31 iulie 2025, recurentul-reclamant A. a formulat punct de vedere cu privire la raport, prin care a indicat că susţinerile formulate prin memoriul de recurs sunt subsumabile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât vizează aplicarea greşită a normelor de drept material şi procedural şi sunt formulate cu indicarea concretă a acestora.

În data de 1 august 2025, intimata-pârâtă Autoritatea Pentru Administrarea Activelor Statului a formulat punct de vedere cu privire la raport, prin care a solicitat anularea recursului pentru neîncadrarea criticilor în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

- Astfel, deşi, printr-o primă critică, recurentul critică soluţia de admitere, de către instanţa de rejudecare, a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - AAAS Bucureşti, susţinerile formulate nu opun veritabile aspecte de nelegalitate deciziei recurate.

În acest sens, fără a construi o argumentaţie juridică grefată pe considerentele actului jurisdicţional atacat, ci limitându-se la a susţine în mod formal că "AVAS Bucureşti are calitate procesuală pasivă, în calitate de succesoare în drepturi a S.C. F. SA", recurentul lasă în afara analizei raţionamentul instanţei de apel, care a reţinut, în mod expres, că "pârâta AAAS Bucureşti nu are calitatea de continuator în drepturi al pârâtei S.C. F. în ceea ce priveşte administrarea patrimoniului acesteia", respectiv că pârâta AAAS Bucureşti "nu are calitatea de reprezentant al acestei pârâte, atribuţiile conferite de către O.U.G. nr. 88/1997 aprobată prin Legea nr. 99/1999 Titlul I şi O.U.G. nr. 23/2004 fiind acelea de a vinde acţiunile deţinute de către stat la aceste societăţi comerciale, având calitatea de acţionar în numele statului la aceste societăţi".

Or, această manieră de formulare a criticii, care omite a indica punctual nelegalitatea săvârşită de către instanţa de rejudecare, nu permite controlul în casaţie.

Complementar, susţinerea formulată ignoră, totodată, şi faptul că, prin decizia nr. 2287 din 28 octombrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a stabilit că statuările curţii de apel din primul ciclu procesual, "care s-a limitat la a arăta că AVAS este continuatoare pârâtei S.C. F., în calitate de succesor legal", fără a lua în considerare tocmai apărările părţii, formulate în justificarea excepţiei invocate, "legate de dispoziţiile O.U.G. nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 99/1999, şi O.U.G. nr. 23/2004", "nu satisfac cerinţele impuse de art. 425 C. proc. civ..", dispunând casarea deciziei nr. 241 din 21 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă inclusiv pentru acest motiv.

În consecinţă, se constată că susţinerea se situează în afara exigenţelor legale de motivare a recursului, nededucând aspecte de nelegalitate şi nesocotind, totodată, reţinerile obligatorii ale instanţei de recurs din cel dintâi ciclu procesual.

- Doar sub aparenţa unor critici de nelegalitate se înscriu şi afirmaţiile recurentului privitoare la încălcarea, de către instanţa de rejudecare, a autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 54/27.01.2003 a Curţii de Apel Timişoara, prin care s-a dispus anularea în parte a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/21.05.1999 emis societăţii F..

Aceasta întrucât judecata din etapa procesuală anterioară s-a limitat la cercetarea unor excepţii procesuale (a inadmisibilităţii acţiunii, a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor AAAS Bucureşti, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Direcţia Naţională Anticorupţie, DGRFP Timişoara - AJFP Arad şi a prescripţiei dreptului material la acţiune), fără a antama aspecte referitoare la fondul raportului juridic litigios dedus judecăţii, precum cele invocate de parte în susţinerea criticii formulate.

Astfel, constatând intervenită prescripţia dreptului material la acţiunea în rectificare (ca efect al reţinerii incidenţei prevederilor art. 38 coroborate cu art. 36 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, dată fiind lipsa unor elemente care să răstoarne prezumţia de bună-credinţă a terţilor subdobânditori) şi, ca urmare a acestui aspect, a reţinerii inclusiv a intervenirii prescripţiei acţiunii în anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate succesiv formulată de reclamant, în speţă a operat efectul peremptoriu al acestui incident procedural, cererea fiind respinsă fără a mai fi necesară cercetarea temeiniciei dreptului afirmat.

Ca atare, susţinerile reclamantului, care se rezumă la a afirma o pretinsă identitate de chestiune litigioasă, în sensul că "S.C. F. deţine doar o suprafaţă de 2.650 mp, iar nu de 16.965 mp", sunt unele străine de judecata înfăptuită în apel.

Tot astfel, fără a se fundamenta pe conţinutul hotărârii atacate (care a conferit dezlegare jurisdicţională, conform celor arătate în precedent, doar unor incidente procedurale), recurentul s-a rezumat la a susţine şi încălcarea, de către instanţa de apel, a prevederilor art. 430-435 C. proc. civ., ca efect al "deposedării de suprafaţa de 14.315 mp teren, înscrisă în CF nr. x Pecica (7.265 mp) şi CF nr. x Pecica (7.050 mp) în baza deciziei civile nr. 37/1998 a Tribunalului Arad şi a sentinţei civile nr. 5030/2003 a Judecătoriei Arad".

În acest sens, fără a evidenţia legătura dintre cele două litigii şi cum judecata unuia dintre acestea, în speţă cel finalizat prin decizia civilă nr. 37/1998 a Tribunalului Arad, are a influenţa judecata celui pendinte, recurentul se limitează la a indica doar generic încălcarea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor anterior menţionate.

Or, procedând în această manieră, improprie judecăţii din prezenta cale extraordinară de atac, partea nu relevă chestiuni de nelegalitate îndreptate împotriva deciziei atacate, care să poată fi analizate de către instanţa de recurs, ci doar chestiuni străine de judecata înfăptuită în precedenta etapă procesuală, în care s-a reţinut ca fiind intervenită prescripţia dreptului material la acţiune, iar nu şi aspecte corelabile cu cele tranşate prin hotărârile judecătoreşti indicate de recurent.

- În acelaşi registru se înscriu şi afirmaţiile referitoare la încălcarea art. 1.250 şi art. 1.254 alin. (1) şi (2) C. civ., din moment ce inclusiv acestea constituie, în realitate, doar chestiuni lipsite de corespondent în analiza jurisdicţională a instanţei de rejudecare.

Astfel, invocând formal că "anularea, de către Curtea de Apel Timişoara, a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x, pentru societatea F. Arad, în ceea ce priveşte suprafaţa de 14.315 mp, atrage nulitatea, respectiv desfiinţarea actelor subsecvente încheiate în baza lui", recurentul omite, şi de această dată, a combate silogismul juridic al instanţei de apel, ce a vizat elemente distincte de cele invocate de parte, conform celor arătate în precedent.

Or, simpla afirmare a unei greşite aplicări a legii, în condiţiile în care normele de drept de care se prevalează recurentul vizează fondul raportului juridic litigios - ce nu a mai putut fi antamat ca efect al reţinerii prescripţiei dreptului material la acţiune -, conturează mai degrabă dezacordul părţii faţă de soluţia pronunţată, iar nu un motiv subsumabil prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, susţinerile formulate apar ca fiind formale şi deopotrivă în afara cadrului judecăţii realizate în apel, câtă vreme nu se întemeiază pe conţinutul hotărârii recurate, care s-a limitat la aplicarea sancţiunii prescripţiei extinctive, iar nu la devoluarea cauzelor de nulitate invocate, conform celor expuse în precedent.

- Nici criticile referitoare la greşita admitere a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune nu opun veritabile aspecte de nelegalitate actului jurisdicţional atacat.

Astfel, sub un prim aspect, se observă că recurentul aduce în discuţie inadecvat procedural aspecte litigioase care au fost dezlegate definitiv în ciclul procesual anterior, de către instanţa de casare, ce au caracter obligatoriu în raport cu prevederile art. 501 alin. (1) C. proc. civ.

În acest sens, recurentul arată că "nu trebuia să dovedească buna sau reaua credinţă a cumpărătorilor succesivi ai imobilului, deoarece, conform principiului quod nullum est, nullum producit effectum, în cazul contractelor lovite de nulitate absolută, toate celelalte acte subsecvente sunt de asemenea anulabile, potrivit art. 2 din Decretul nr. 167/1958 şi art. 1.250 şi art. 1.254 C. civ..", pentru ca ulterior să arate că "aceste dispoziţii legale au prioritate faţă de dispoziţiile art. 37-38 din Legea nr. 7/1996", deşi prin decizia de casare s-a reţinut contrariul, respectiv că "instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 37-38 din Legea nr. 7/1996, fără a analiza îndeplinirea condiţiilor legale privind situaţia juridică a terţilor subdobânditori, în scopul de a stabili care dintre ipotezele reglementate de textele de lege anterior menţionate este incidentă în cauză", constatând, totodată, că "pentru că acţiunea în rectificare a fost promovată în raport cu terţii subdobânditori cu titlu oneros, imprescriptibilitatea este condiţionată de reaua-credinţă a acestora."

Prin urmare, se constată că susţinerile recurentului nu supun, spre examinare, o veritabilă critică de nelegalitate a deciziei atacate, fiind mai degrabă formale, din moment ce antamează doar probleme de drept câştigate cauzei, ce nu mai pot fi contrazise în prezenta etapă procesuală.

De altfel, simpla afirmare a încălcării unei norme de drept nu este suficientă, prin ea însăşi, a declanşa controlul instanţei de recurs, fiind în sarcina părţii recurente obligaţia de a indica, în concret, maniera în care ar fi fost nesocotite prevederile invocate în raport cu elementele de ansamblu ale cauzei.

Neprocedând, astfel, ci referindu-se doar formal la principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial, pentru a indica generic faptul că "nu contează buna sau reaua credinţă a dobânditorilor subsecvenţi" (contrar dezlegărilor instanţei de casare, cum s-a arătat anterior), recurentul înţelege mai degrabă să îşi expună nemulţumirea în raport cu soluţia pronunţată, fără, însă, a învesti legal instanţa de recurs cu judecata unor critici propriu-zise de nelegalitate îndreptate împotriva modului de soluţionare a respectivului incident procedural.

- În aceeaşi manieră deficitară, care omite a opune critici de nelegalitate hotărârii atacate, recurentul înţelege să indice aspecte ce se repercutează pe planul temeiniciei hotărârii atunci când pretinde reaua-credinţă a cumpărătorilor subsecvenţi.

Ca atare, rezumându-se, în esenţă, la a reitera susţinerile formulate în cadrul notelor de şedinţă depuse în 09.12.2024 în faţa curţii de apel, prin care invoca aceleaşi aspecte, recurentul urmăreşte, inadecvat procedural, doar reanalizarea mijloacelor de probă administrate (anexate respectivelor concluzii scrise) şi reevaluarea situaţiei de fapt, ce a fost stabilită în mod definitiv de către instanţa de rejudecare, ceea ce nu este permis în prezenta cale extraordinară de atac.

Astfel, se observă că, în dezvoltarea susţinerilor formulate, partea expune doar stări de fapt, ce nu pot face obiectul analizei în recurs, atunci când afirmă că "reaua-credinţă a tuturor cumpărătorilor este evidentă, date fiind contractele succesive pe care le-au încheiat la distanţe scurte de timp, la preţuri total diferite, pentru a mima o aparenţă de bună-credinţă".

Or, analizând tocmai aceste circumstanţe factuale, instanţa devolutivă de control judiciar a înlăturat afirmaţiile formulate, reţinând că "împrejurarea că toate aceste operaţiuni juridice au fost efectuate într-un timp foarte scurt şi la preţuri total diferite nu este de natură a dovedi reaua-credinţă a părţilor, iar menţiunea că J. a fost un interpus al B. nu a fost dovedită, aşa cum reclamă art. 249 C. proc. civ.."

De asemenea, instanţa de rejudecare a stabilit şi că "împrejurarea că imediat după achiziţie, pârâtul B. a vândut imobilul uneia dintre firmele sale nu este de natură a răsturna buna-credinţă raportat la dispoziţiile exprese ale art. 34 alin. (2) din Legea nr. 7/1996", constatând, totodată, că, "la 27.09.1999, data înştiinţării S.C. F., prin adresa emisă de reclamant, nu era pronunţată nicio hotărâre judecătorească de anulare parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 14.315 mp", motiv pentru care a concluzionat în sensul că nu poate fi reţinută nici reaua-credinţă a societăţii înstrăinătoare.

Ca atare, curtea de apel a stabilit că "reclamantul nu a făcut dovada relei-credinţe a succesorilor imobilului în litigiu, respectiv nu a făcut dovada că la momentul încheierii tranzacţiilor succesive era înscrisă în cartea funciară vreo acţiune care să conteste cuprinsul ei, dar nici că vreunul dintre subdobânditori a avut cunoştinţă despre inexactitatea cuprinsului cărţii funciare, respectiv că terţii dobânditori au avut cunoştinţă că terenul care a făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare succesive este suprapus cu terenul proprietatea reclamantului."

Or, afirmaţiile recurentului (reprezentând simple reiterări ale susţinerilor formulate în calea de atac precedentă, cum s-a arătat anterior) nu reflectă o situaţie dintre cele reglementate de motivul de casare invocat, ci relevă, în realitate, o solicitare de reanalizare a probatoriului administrat în cauză, ceea ce excedează verificărilor instanţei de recurs (limitate strict la examinarea legalităţii hotărârii, prin raportare la cadrul factual care a fost constatat deja, deoarece modul în care instanţa devolutivă de control judiciar a interpretat probele administrate şi a stabilit, pe baza acestora, o anumită situaţie de fapt nu constituie motiv de recurs în reglementarea art. 488 C. proc. civ.).

Drept urmare, având în vedere că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi un al treilea grad devolutiv, aceste susţineri sunt formal invocate, recurentul urmărind doar o nouă verificare şi interpretare a aspectelor de temeinicie ale cauzei.

Nici simpla indicare a încălcării art. 44 din Constituţie nu permite extragerea unui element de nelegalitate a deciziei atacate, dată fiind lipsa, şi de această dată, a unei demonstraţii juridice a greşitei aplicări a respectivei norme din legea fundamentală raportat la considerentele actului jurisdicţional atacat (care au determinat reţinerea prescripţiei dreptului material la acţiune).

Se constată, aşadar, că modalitatea de formulare a susţinerilor din cuprinsul memoriului de recurs nu permite verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, dată fiind lipsa unor critici subsumabile prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ. cu privire la argumentele instanţei de apel, conform celor expuse anterior, motiv pentru care devine incidentă sancţiunea nulităţii, potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Cât priveşte solicitarea intimatei-pârâte L. S.A., de obligare a recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, se constată că, deşi a formulat respectiva cerere în cuprinsul întâmpinării, cuantumul acestora nu a fost precizat, iar la dosarul cauzei nu se regăseşte vreo dovadă în acest sens, astfel încât cererea va fi respinsă, nefiind îndeplinite cerinţele prevederilor art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 20 din data de 30 ianuarie 2025 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Respinge cererea intimatei-pârâte L. S.A., de acordare a cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2025.