Divorce jurisdiction conflict resolved: express party agreement validates local court competence over default central jurisdiction

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte, secţia civilă la 25 martie 2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instantei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună desfacerea căsătoriei părţilor din culpa exclusivă a pârâtului, precum şi revenirea, de către reclamantă, la numele avut anterior căsătoriei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 373 lit. b), art. 379, art. 383 pct. 3 C. civ. şi art. 914-934 C. proc. civ.

Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, potrivit art. 201 alin. (1) C. proc. civ.

În şedinţa publică din data de 27 mai 2025, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Vălenii de Munte.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 749 din 27 mai 2025, Judecătoria Vălenii de Munte, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

A reţinut instanţa incidenţa prevederilor art. 915 alin. (2) teza finală C. proc. civ., dat fiind că, din coroborarea susţinerilor reclamantei cu înscrisurile aflate la fila x, ambele părţi au locuinţa efectivă în străinătate.

Drept urmare, în lipsa acordului expres al părţilor dat în condiţiile art. 915 alin. (2) teza întâi C. proc. civ., a admis excepţia invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5.

2.2. Prin sentinţa nr. 8909 din 3 noiembrie 2025, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul, pentru soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că părţile şi-au stabilit reşedinţa obişnuită în Italia, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, însă, potrivit acordului părţilor din prezenta cauză, exprimat expres, acestea au convenit ca cererea de divorţ să fie judecată de către Judecătoria Vălenii de Munte.

Raportându-se la Decizia nr. 20/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, instanţa a reţinut că acordul exprimat de părţi respectă condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească convenţia acestora cu privire la alegerea instanţei care ar urma să soluţioneze acţiunea de divorţ, fiind formulat în scris şi expres, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul declinat.

Pe cale de consecinţă, a reţinut că revine Judecătoriei Vălenii de Munte competenţa de soluţionare a pricinii.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte, pentru considerentele expuse în continuare:

Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a cerinţei vizând exprimarea, în mod expres, a acordului părţilor în ceea ce priveşte alegerea judecătoriei care să soluţioneze cererea de divorţ pentru ipoteza în care nici reclamantul şi nici pârâtul nu au domiciliul în România, dat fiind că ambele părţi au reşedinţa în străinătate, astfel cum rezultă din actele dosarului.

În speţă, se constată că, potrivit înscrisului existent la dosarul instanţei sesizate iniţial, atât reclamanta, cât şi pârâtul au reşedinţa în Italia, Viale F.lli Rosselli nr. 50/A, int. 27, 59021, Vaiano (PO), împrejurare necontestată, de altfel, în proces.

Astfel fiind, în cauză devin incidente prevederile art. 915 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni expres să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti."

Reiese, aşadar, că manifestarea voinţei trebuie să fie una neechivocă, clară şi exteriorizată.

Aceasta este şi situaţia în litigiul pendinte, având în vedere că părţile şi-au exprimat, fiecare, acordul în vederea soluţionării pricinii de către Judecătoria Vălenii de Munte, potrivit legii.

Astfel, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "acord divorţ", din 26 februarie 2024 (aflat la dosarul instanţei iniţial sesizate), reclamanta a menţionat că îşi exprimă acordul ca "Judecătoria Vălenii de Munte să fie instanţa care să dispună desfacerea căsătoriei".

De asemenea, prin "declaraţia" din aceeaşi dată, 26 februarie 2024, pârâtul, arătând că are reşedinţa în com. Vaiano, Italia, a indicat, similar reclamantei, că îşi exprimă acordul ca "Judecătoria Vălenii de Munte să fie instanţa care să dispună desfacerea căsătoriei".

Prin urmare, părţile şi-au exprimat voinţa, în sensul desemnării instanţei competente a soluţiona acţiunea de divorţ, potrivit dispoziţiilor art. 915 alin. (2) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 noiembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.