Contestation in annulment perempted due to lapse of proceedings for failure to appear

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în 15 ianuarie 2025, sub nr. x/2025, contestatoarea A. a arătat că înţelege să formuleze contestaţie în anulare, în temeiul art. 503 alin. (1) C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 1673 din 18 iunie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, menţionând că instanţa a soluţionat respectiva cauză în lipsa contestatoarei, fără citarea acesteia.

În data de 19 februarie 2025, contestatoarea a depus motive suplimentare, întemeiate pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ.

2. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 1673 din 18 iunie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererile de completare a dispozitivului şi de îndreptare a erorii materiale strecurate în decizia civilă nr. 394 din 13 februarie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2022, formulată de petenta A. în contradictoriu cu intimata B. Galaţi.

3. Apărări formulate în cauză

Intimata nu a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate excepţia perimării recursului, invocată din oficiu, în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1673 din 18 iunie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a fost înregistrată pe rolul instanţei supreme în 15 ianuarie 2025, fiind acordat termen pentru soluţionarea cauzei la 5 martie 2025, cu citarea părţilor.

Prin încheierea din 5 martie 2025, judecata cauzei a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că, deşi legal citate, niciuna dintre părţi nu s-a înfăţişat la strigarea cauzei şi nici nu a cerut, în scris, judecarea cauzei în lipsă.

În 29 septembrie 2025, contestatoarea A. a solicitat repunerea cauzei pe rol, fără a solicita judecarea cauzei în lipsă, în cauză fiind stabilit, prin rezoluţie, termen de judecată la 12 noiembrie 2025 în vederea discutării respectivei cereri.

Prin încheierea din 12 noiembrie 2025, Înalta Curte a respins cererea de repunere pe rol şi, în consecinţă, a menţinut măsura suspendării judecării contestaţiei în anulare, dispusă în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea din data de 5 martie 2025, fiind acordat termen de judecată la 26 noiembrie 2025, în vederea citării părţilor cu menţiunea discutării perimării contestaţiei în anulare.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

Reiese, în sensul prevederilor legale anterior redate, că, în cazul nerespectării cerinţei de a exista continuitate între actele de procedură, intervine perimarea, care are o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează în ipoteza nerespectării termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie simplă de desistare tacită, dedusă din aspectul nestăruinţei îndelungate în judecată.

Mecanismul juridic incident într-o atare ipoteză este reprezentat de excepţia de perimare, peremptorie, dat fiind că urmarea admiterii acesteia constă în stingerea litigiului în etapa în care acesta se află, şi absolută, fiind reglementată de norme imperative, nu doar în interesul părţilor, cât mai ales în cel al unei bune administrării a actului de justiţie.

Fiind un termen procedural stabilit pe luni, termenul de perimare se calculează potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., conform cărora acesta se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.

Raportând aceste consideraţii de ordin teoretic la datele din prezenta cauză, se constată că, în speţă, termenul de perimare, de şase luni, a început să curgă de la 5 martie 2025, dată la care Înalta Curte a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nefiind întrerupt sau suspendat.

Astfel, deşi contestatoarea a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, aceasta nu a avut ca efect întreruperea termenului de perimare, în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 417 C. proc. civ., potrivit cu care perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Aceasta întrucât cererea de repunere pe rol a fost formulată la data de 29 septembrie 2025 (data poştei electronice, conform înscrisului de la dosar), ulterior împlinirii termenului de perimare (5 septembrie 2025), nefiind, totodată, un act făcut în vederea judecării procesului, în sensul art. 417 C. proc. civ., câtă vreme partea nu s-a prezentat la judecată şi nici nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Prin urmare, termenul de perimare s-a împlinit, neexistând cauze de întrerupere sau de suspendare a acestuia, în cauză neimpunându-se nici necesitatea efectuării unui act de procedură din oficiu, în condiţiile prevăzute de art. 416 alin. (3) C. proc. civ.

În consecinţă, având în vedere că, din actele şi lucrările dosarului, se constată a fi îndeplinite cumulativ cerinţele perimării, pricina rămânând în nelucrare din vina părţilor pe întreaga perioadă prevăzută de lege, calculată de la data suspendării judecării acesteia, Înalta Curte constată că a operat sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1673 din 18 iunie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă fiind perimată de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1673 din 18 iunie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată astăzi, 26 noiembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.