Contestație în anulare inadmisibilă: neaplicabilitatea căilor de atac hotărârilor pronunțate în complet de filtru pentru netimbrare

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în 19 iunie 2025, sub nr. x/2025, contestatoarea A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 893 din 9 aprilie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Prin rezoluţie, s-a acordat termen de judecată la 26 noiembrie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea contestaţiei în anulare, când instanţa a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii căii de atac, respectiv a aspectului netimbrării acesteia, invocate din oficiu.

2. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 893 din 9 aprilie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat, ca netimbrată, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 851 din 16 mai 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

3. Apărări formulate în cauză

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Deliberând cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., asupra admisibilităţii căii de atac, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. - contestaţia în anulare obişnuită - al cărei obiect poate fi o hotărâre definitivă şi art. 503 alin. (2) C. proc. civ. - contestaţia în anulare specială - al cărei obiect poate fi, după caz, o hotărâre a unei instanţe de recurs, respectiv o hotărâre a unei instanţe de apel, care nu poate fi atacată cu recurs.

În speţă, contestatoarea supune contestaţiei în anulare decizia nr. 893 din 9 aprilie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, hotărâre prin care a fost anulată, ca netimbrată, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 851 din 16 mai 2023 a aceleiaşi instanţe.

La rândul său, raportat la prevederile C. proc. civ. în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată (9 noiembrie 2015), decizia nr. 851 din 16 mai 2023 a instanţei supreme a fost pronunţată în complet de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., soluţia dispusă fiind aceea de anulare, ca netimbrat, a recursului revizuentei A. împotriva deciziei nr. 163/R din data de 13 aprilie 2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din acelaşi cod anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" are în vedere atât căile de atac ordinare, cât şi cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincţie între acestea.

În acest sens, prevederile art. 27 C. proc. civ. dispun, la rândul lor, că "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Mai mult, prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., este consacrat principiul legalităţii căii de atac stabilind că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate de lege, în afară de acestea neputându-se folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României prevăzând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele stabilite de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

În aceste coordonate, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Totodată, liberul acces la justiţie nu impune posibilitatea promovării tuturor căilor de atac prevăzute pentru diferite cauze, dacă, pentru anumite tipuri de litigii, legea nu le prevede, în acest sens fiind şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (hotărârea pronunţată în cauza Roseiro Bento împotriva Portugaliei).

În mod similar, raportat la dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora "hotărâre dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", inclusiv decizia nr. 893 din data de 9 aprilie 2025 a instanţei supreme (prin care s-a dispus anularea, ca netimbrată, a cererii de revizuire formulate de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 851 din 16 mai 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă), ce formează obiectul contestaţiei în anulare din litigiul pendinte, a rămas circumscrisă prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nefiind supusă niciunei căi de atac.

De altfel, deşi subordonat analizei jurisdicţionale anterioare şi lipsit, astfel, de aptitudinea efectivă de a determina o altă soluţie asupra admisibilităţii căii de atac formulate, un alt fine de neprimire a acesteia îl constituie neîndeplinirea, de către contestatoare, a cerinţei legale extrinseci stabilite de art. 508 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. şi la art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, referitoare la obligaţia timbrării contestaţiei în anulare.

În acest sens, se constată că, în speţă, prin rezoluţia de primire a dosarului, s-a stabilit, în sarcina contestatoarei, obligaţia de a depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, în raport cu dispoziţiile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării cererii, obligaţie adusă la cunoştinţa contestatoarei la 1 septembrie 2025, prin citaţia stabilită pentru termenul de judecată acordat în cauză, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, la fila x.

Raportat la obligaţia procesuală stabilită în sarcina sa, contestatoarea a formulat, la 5 septembrie 2025, prin intermediul poştei electronice, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform prevederilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, soluţionată prin încheierea din 18 septembrie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, în sensul respingerii acesteia, ca neîntemeiate.

În contextul respingerii cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, prin încheiere definitivă, conform conform art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON subzistă în sarcina contestatoarei care, până la termenul de judecată din 26 noiembrie 2025, nu a fost complinită.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, prin încheierea din 13 noiembrie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025.1, a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de contestatoare împotriva încheierii din 22 octombrie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, prin care a fost respinsă cererea acesteia, de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, aspect adus la cunoştinţă contestatoarei la 18 noiembrie 2025, prin intermediul citaţiei emise la 17 noiembrie 2025, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, la fila x.

Mai mult, relevant, în acest punct al analizei, este, deopotrivă, contextul de ansamblu al cauzei, având în vedere că prezenta cale extraordinară de atac a fost formulată împotriva unei decizii fără cale de atac, prin care s-a dispus anularea, ca netimbrată, a unei cereri de revizuire îndreptate împotriva unei decizii fără cale de atac, prin care s-a dispus anularea, ca netimbrat, a recursului aceleiaşi părţi împotriva unei hotărâri (decizia nr. 163/R din data de 13 aprilie 2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2021), prin care a fost constată perimarea cererii de revizuire formulate de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 207/R din data de 25 iunie 2020 şi încheierilor Curţii de Apel Braşov, deciziei nr. 1121/Ap din data de 5 iulie 2019 şi încheierilor Tribunalului Braşov, sentinţei nr. 5407 din data de 30 mai 2018 a Judecătoriei Braşov, toate pronunţate în dosarul nr. x/2015, şi împotriva deciziei nr. 633/R din data de 14 decembrie 2020 pronunţate în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Braşov, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de aceasta împotriva deciziei nr. 207/R din data de 25 iunie 2019 a Curţii de Apel Braşov şi a încheierii de şedinţă din data de 18 iunie 2020, pronunţate în acelaşi dosar.

Or, faţă de istoricul litigiilor în care au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti pe care partea le-a contestat prin căile extraordinare de atac succesive exercitate, rezultă că demersurile judiciare repetitive ale contestatoarei, care a înţeles să solicite retractarea unor hotărâri judecătoreşti lipsite de cale de atac (solicitând, totodată, prin numeroase cereri incidentale, acordarea ajutorului public judiciar şi sesizarea instanţei de contencios constituţional în legătură cu aspecte formale ale judecăţii în aceste pricini, depunând inclusiv căi de atac împotriva soluţiilor astfel pronunţate), demonstrează că aceasta îşi exercită drepturile procesuale cu rea-credinţă, contribuind la încărcarea nejustificată a rolului instanţei şi afectând, astfel, buna administrare a justiţiei, situaţie ce atrage incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., Înalta Curte reţinând că o amendă judiciară în cuantumul maxim prevăzut de lege este una care să dea finalitatea corespunzătoare sancţiunii aplicate acesteia.

Aceasta în condiţiile în care, în opoziţie cu atitudinea procesuală a contestatoarei, persoana interesată are posibilitatea de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale numai în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii.

Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 508 alin. (4) coroborat cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţinând că decizia împotriva căreia a fost promovată prezenta contestaţie în anulare nu este supusă niciunei căi de atac, aspect ce prevalează inclusiv în raport cu lipsurile formale, extrinseci, ale cererii, Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, urmând a aplica, totodată, sancţiunea amenzii judiciare faţă de exercitarea abuzivă, cu rea-credinţă, a drepturilor procesuale ale părţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 893 din data de 9 aprilie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2025.

Fără cale de atac.

În temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. aplică contestatoarei amenda judiciară în cuantum de 1.000 RON.

Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2025.