Motion for annulment rejected: prior nullification stands as Court bars “recurs la recurs” over standing challenge

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în 16 iunie 2025, sub nr. x/2025, contestatorul A. a arătat că înţelege să formuleze contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 566 din 4 martie 2025, pronunţată de această instanţă în dosarul nr. x/2023, menţionând că dezlegarea dată recursului este, în opinia sa, rezultatul unei erori materiale, conform art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În acest sens, a precizat că eroarea procesuală în baza căreia a fost constatată nulitatea recursului său împotriva deciziei nr. 1452/Ap din 10 octombrie 2024 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă constă în citarea şi comunicarea actelor procedurale Statului Român, prin Ministerul Finanţelor, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna, care a formulat întâmpinare în cauză.

Referindu-se la judecata realizată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2023, aduce în discuţie aspecte ce au constituit obiectul soluţionării la termenele de judecată din faţa respectivei instanţe.

De asemenea, redând considerentele deciziei nr. 1452/Ap din 10 octombrie 2024 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, arată că Statul Român nu poate fi parte potrivnică în acţiunea în răspundere delictuală pe care a promovat-o.

Arată, totodată, că decizia nr. 566 din 4 martie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, împotriva căreia a promovat prezenta contestaţie în anulare, este nelegală, nefondată şi neîntemeiată, raportat la principiul disponibilităţii, al bunei-credinţe şi al rolului activ al judecătorului, consacrate de art. 9, art. 12 şi art. 22 C. proc. civ.

Precizează, totodată, că decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 3.1, art. 6.1 şi art. 7 din Directiva (CEE) nr. 93/13, a dispoziţiilor art. 1.349 C. civ., a prevederilor art. 93 alin. (3) lit. h) şi l) din O.G. nr. 21/1992, pe care arată că este întemeiată acţiunea în răspundere civilă delictuală pe care a formulat-o împotriva B. S.A..

Ulterior referirii la judecata realizată de instanţa de apel în dosarul nr. x/2023 şi a expunerii situaţiei de fapt, contestatorul precizează că solicită, în raport cu încheierile din 22 mai 2024 şi din 11 septembrie 2024 ale Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, anularea deciziei împotriva căreia a promovat prezenta contestaţie în anulare, cu consecinţa judecării în fond a acţiunii în răspundere civilă delictuală formulate, respectiv obligarea B. S.A. la plata prejudiciilor morale şi materiale, precum şi a cheltuielilor de judecată.

2. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 566 din data de 4 martie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat nulitatea recursului reclamantului A. împotriva deciziei nr. 1452/Ap din 10 octombrie 2024 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

3. Apărări formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, indicând lipsa motivelor reglementate de legiuitor pentru promovarea prezentei căi extraordinare de atac.

De asemenea, menţionează că în mod formal a fost întemeiată contestaţia pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că nicio susţinere nu se referă la o eroare materială.

În schimb, contestatorul se referă la împrejurări de fapt, care nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de legiuitor prin art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

În sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., care constituie temeiul de drept al cererii pendinte, noţiunea de eroare materială reprezintă o greşeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale esenţiale, existente la dosar la data pronunţării hotărârii, care determină soluţia respectivă.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, întrucât este vorba de un text de excepţie, noţiunea de greşeală materială nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale nu pot fi valorificate greşeli de judecată, anume, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale, de stabilire a caracterului subsumabil prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ. al criticilor formulate sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin consacrarea acestui motiv de contestaţie în anulare se urmăreşte îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului (cum ar fi: respingerea în mod greşit a recursului ca tardiv declarat, anularea în mod greşit a recursului ca netimbrat ori ca declarat de o persoană fără calitate de reprezentant), pentru a căror verificare nu este necesară reexaminarea fondului raportului juridic litigios, a memoriului de recurs sau a posibilităţii unei părţi de a sta în judecată în raport cu pretenţiile formulate în cauza finalizată prin hotărârea atacată.

Aplicând aceste consideraţii de ordin teoretic în prezenta cauză, în care, prin decizia contestată s-a constatat nulitatea recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1452/Ap din data de 10 octombrie 2024 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, ca efect al reţinerii neîncadrării în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. a criticilor formulate, se observă că, prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac, sunt deduse judecăţii chestiuni care ţin strict de fondul litigiului în care a fost pronunţat actul jurisdicţional atacat.

În acest sens, contestatorul apreciază ca reprezentând o greşeală materială modalitatea de stabilire a cadrului procesual subiectiv în cauza soluţionată prin hotărârea contestată, criticând "citarea şi comunicarea actelor de procedură Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor", despre care afirmă că "nu poate fi parte potrivnică în acţiunea în răspundere civilă delictuală", solicitând, totodată, obligarea unui terţ (B.) la plata de daune materiale şi morale aferente prejudiciului invocat.

Or, susţinerile formulate nu denotă o greşeală materială, în sensul prevederilor legale menţionate, întrucât vizează strict aspecte referitoare la legitimarea procesuală pasivă a intimatului (care a figurat în calitate de parte în tot cursul litigiului finalizat prin pronunţarea deciziei atacate), excluse, ca atare, verificării jurisdicţionale din prezenta cale extraordinară de retractare, ci relevă, mai degrabă, confuzia proprie a părţii în legătură cu aspectele anterior menţionate.

Aceasta cu atât mai mult cu cât prezentul cadru procesual a fost configurat chiar de către contestator, prin acţiunea introductivă de instanţă înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secţia civilă în 27 octombrie 2023, sub nr. x/2023, atunci când a înţeles să cheme în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, solicitând obligarea acestuia, pe temeiul dispoziţiilor art. 268 alin. (1) şi (4) lit. b) şi art. 269 din Legea nr. 303/2022, la plata sumei de 7.020,71 RON, cu titlu de prejudiciu material, a sumei de 3.510,25 RON, cu titlu de daune interese compensatorii, a sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale, şi a sumei de 8.091,17 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în legătură cu pretinse erori de judecată săvârşite prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în litigii anterioare pe care le-a promovat.

Prin urmare, se constată că sunt învederate, de către contestator, doar aspecte de fond ale pricinii, care nu mai pot fi dezbătute în prezenta etapă procesuală, excedând limitelor de analiză specifice acesteia.

Tot astfel, nesubsumabile motivelor de contestaţie în anulare sunt şi simplele reiterări ale motivelor de recurs îndreptate împotriva încheierilor din 22 mai 2024 şi din 25 septembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în dosarul nr. x/2023 (străine de analiză în prezenta contestaţie în anulare), respectiv afirmaţiile referitoare la încălcarea, de către instanţa de recurs, a normelor de drept material enumerate exhaustiv prin calea de atac formulată.

Aceasta întrucât contestaţia în anulare nu poate viza aspecte ce ţin de interpretarea ori de aplicarea greşită a unor dispoziţii legale, obiectul acesteia neputând fi extins, prin analogie, la alte situaţii decât cele prevăzute în mod expres de lege.

Astfel fiind, în realitate, contestatorul nu supune analizei o greşeală materială în accepţiunea art. 503 C. proc. civ., ci presupuse greşeli de judecată, chestiuni ce nu pot fi cenzurate prin intermediul contestaţiei în anulare, deoarece această cale procesuală nu poate fi utilizată în vederea reformării unei hotărâri, ci doar în scopul retractării acesteia, pentru înlăturarea neregularităţilor formale, expres şi limitativ prevăzute de lege, săvârşite de instanţă cu ocazia judecăţii.

Reiese, astfel, că susţinerile contestatorului reprezintă, în realitate, simple nemulţumiri legate de aspecte asupra cărora s-a statuat în mod definitiv prin decizia atacată, atunci când s-a reţinut caracterul nesubsumabil motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. al criticilor formulate prin memoriul de recurs.

Or, contestaţia în anulare nu poate fi convertită într-un "recurs la recurs", astfel cum tinde contestatorul.

În acest sens, în mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluţionat definitiv nu poate determina redeschiderea acestuia numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei, contestaţia în anulare neputând avea semnificaţia unui "recurs deghizat", ci trebuind să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative, neregăsite în speţă, în acord cu cele arătate în precedent.

În egală măsură, nici aspectele invocate prin intermediul notelor scrise depuse la dosar în data de 17 septembrie 2025 nu sunt în măsură a complini lipsurile cererii contestatorului, din moment ce motivarea contestaţiei în anulare poate avea loc doar cu respectarea exigenţelor stabilite de art. 506 alin. (2) C. proc. civ., neîndeplinite în raport cu data la care a avut loc comunicarea către acesta a deciziei atacate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 566 din data de 4 martie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 566 din data de 4 martie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 noiembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.