Inadmissibility of cassation in insurance disputes under the two-instance limitation

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 16 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Fondul de protecţie a victimelor străzii şi B., ca, prin hotărârea care se va pronunţa, să fie obligaţi la plata sumei 250.000 euro, reprezentând despăgubiri materiale şi morale pentru prejudiciul suferit în urma accidentului rutier produs în 29 noiembrie 2018, în timp ce traversa o trecere de pietoni.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 132/2017, Legii nr. 136/1995, Ordinului CSA nr. 14/2011, Ordinului CSA nr. 1/2008, Ordinului CSA nr. 32/2000, Normei ASF nr. 23/2014, art. 1.349, art. 1.357, art. 1.391, art. 2.199, art. 2.208, art. 2.224 C. civ., respectiv art. 2 şi art. 15 din Legea nr. 213/2015.

La data de 14 iunie 2021, reclamantul a depus precizări, prin care a menţionat că daunele materiale solicitate sunt în cuantum de 5.000 euro, iar cele morale sunt în cuantum de 245.000 euro.

Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, menţionând că a preluat, prin O.U.G. nr. 54/2016, întregul patrimoniu al Fondului de protecţie a victimelor străzii.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bacău

Prin sentinţa nr. 48/2024 din 30 ianuarie 2024, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România.

3. Deciziile pronunţate de Curtea de Apel Bacău

Prin decizia nr. 724/2024 din 10 decembrie 2024, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis apelul formulat de reclamant împotriva sentinţei în contradictoriu cu pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România şi cu intimatul-intervenient forţat B.; a schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a admis, în parte, acţiunea şi l-a obligat pe pârât la plata către reclamant a sumei de 28.000 RON, reprezentând daune morale; l-a obligat pe pârât la plata către reclamant a sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli de judecată; a menţinut soluţia de respingere a daunelor materiale.

Prin decizia nr. 64/2025 din 11 februarie 2025, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 724/2024 din 10 decembrie 2024, formulată de reclamantul-apelant.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestor decizii a declarat recurs reclamantul.

- Printr-o primă susţinere, recurentul a menţionat că hotărârile atacate au fost pronunţate cu încălcarea Ordinului comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 1/2293/2022, prin care a fost stabilit un punctaj traumatologie pentru persoanele accidentate.

Arată că avocatul său nu a depus la dosar dovezile medicale şi nici chitanţele datorate investigaţiilor medicale, pe care înţelege să le depună personal în recurs.

- Printr-o altă critică, arată că în mod greşit şi cu ignorarea investigaţiilor medicale pertinente, s-a reţinut, prin decizia de respingere a cererii sale de completare dispozitiv, că doreşte o îmbogăţire fără justă temei.

Menţionează, în acest sens, şi că era exceptat de la plata taxei judiciare de timbru, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 387/2015.

- Printr-o altă critică, relevând împrejurări de fapt, precizează, referitor la punctajul traumatologie existent la data judecăţii cauzei, că doar pentru disecţia de aortă abdominală suferită erau incidente 20 de puncte, conform Ordinului nr. 1/2293/2022, iar, având în vedere şi restul traumelor suferite (care includ fractura cominutivă şi hernii de disc lombare şi cervicale), ar fi trebuit să i se acorde despăgubiri de cel puţin 810.000 RON, corespunzătoare unui punctaj de 100 de puncte.

Mai arată şi că instanţa de apel nu a luat în considerare, în stabilirea punctajului, nici suferinţa resimţită în cele 40 zile de îngrijiri medicale şi nici infirmitatea sa cauzată de accidentul rutier în care a fost implicat.

5. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, fiind redate, sub forma citării, considerentele deciziilor atacate.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatului-pârât.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, cu prioritate asupra admisibilităţii căii de atac, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizat ulterior, este reprezentat de solicitarea reclamantului A. privind obligarea pârâtului Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (în calitate de continuator al pârâtului iniţial Fondul de protecţie a victimelor străzii) la plata sumei de 5.000 euro, reprezentând daune materiale, respectiv a sumei de 245.000 euro, reprezentând daune morale aferente prejudiciului suferit în urma accidentului rutier produs în 29 noiembrie 2018 de către intervenientul forţat B..

În acest sens, prin motivele cererii, reclamantul a susţinut că în accidentul de circulaţie, soldat cu vătămarea integrităţii sale fizice, a fost produs prin acroşarea sa, pe trecerea de pietoni de pe Bulevardul x din Bacău, de autoturismul, condus de către intervenientul forţat, acţiunea fiind întemeiată inclusiv pe prevederile Legii nr. 132/2017, ale Legii nr. 136/1995, ale Ordinului CSA nr. 14/2011, ale Ordinului CSA nr. 1/2008, ale Ordinului CSA nr. 32/2000, ale Normei ASF nr. 23/2014, respectiv ale art. 2.199, art. 2.208, art. 2.224 C. civ., respectiv ale art. 2 şi art. 15 din Legea nr. 213/2015, referitoare la asigurări.

Astfel fiind, raportat la pretenţiile exhibate prin cererea introductivă de instanţă şi la normele invocate în susţinerea acesteia, instanţa de apel a reţinut, prin încheierea din 23 septembrie 2024 (nerecurată în cauză), că litigiul pendinte se circumscrie materiei asigurărilor, pretenţiile fiind formulate faţă de intimatul-pârât Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, în baza Legii nr. 132/2017.

În esenţă, procedând la devoluţiunea deplină a cauzei, instanţa anterioară a reţinut că, în speţă, răspunderea intimatului-pârât este configurată de prevederile art. 33 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 132/2017 (în calitate de organism de plată a despăgubirilor), dată fiind nedovedirea, în litigiul pendinte, a înmatriculării în Spania a autoturismului care a provocat accidentul.

Or, potrivit art. 483 alin. (2) Cod procedură, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul primei instanţe, respectiv 16 noiembrie 2020, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Astfel fiind, conform dispoziţiilor legale enunţate, hotărârile judecătoreşti pronunţate în materia asigurărilor nu sunt supuse recursului, urmare a modificării legislative introduse prin Legea nr. 310/2018, act normativ care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018.

În consecinţă, începând cu această dată, în materiile prevăzute expres la alin. (2) al art. 483 C. proc. civ., deci, inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului a fost eliminată, noile reguli de procedură aplicându-se cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, situaţie regăsită şi în litigiul pendinte.

Relevante, în acest context, sunt şi prevederile art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", astfel încât, în mod firesc, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul (art. 27 C. proc. civ.).

Coroborând normele legale enunţate, rezultă că, pentru litigiile având ca obiect cereri formulate în materia asigurărilor, promovate după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, au fost instituite numai două grade de jurisdicţie, respectiv fond şi apel.

Ca atare, în cauza de faţă (demarată la 16 noiembrie 2020, astfel cum s-a arătat în precedent), litigiul a fost soluţionat în primă instanţă, de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 48/2024 din 30 ianuarie 2024, iar apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost soluţionat, de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, prin decizia nr. 724/2024 din 10 decembrie 2024 (fiind respinsă, prin decizia nr. 64/2025 din 11 februarie 2025 a aceleiaşi instanţe, cererea reclamantului, de completare a dispozitivului).

Drept urmare, câtă vreme prezentul proces a început în anul 2020, sub imperiul C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, potrivit art. 483 alin. (2) din acelaşi act normativ, decizia nr. 724/2024 din 10 decembrie 2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă şi, corelativ, decizia nr. 64/2025 din 11 februarie 2025 a aceleiaşi instanţe, fiind pronunţate într-o pricină în materia asigurărilor, nu sunt supuse recursului, fiind definitive, potrivit prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

Or, părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, în conformitate cu principiului legalităţii căilor de atac, consacrat la art. 129 din Constituţia României, respectiv la art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta".

Acelaşi principiu este reglementat şi prin dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, în vigoare la data începerii procesului, conform cărora "Hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale", prevederi care se regăsesc şi în cuprinsul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, în vigoare la data soluţionării prezentei căi de atac.

Pentru aceste considerente, dând eficienţă textelor de lege evocate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 724 din data de 10 decembrie 2024 şi deciziei nr. 64 din data de 11 februarie 2025, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 noiembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.