Domestic violence protection order jurisdiction: negative conflict of jurisdiction resolved in favor of court where provisional order issued

Şedinţa publică din data de 5 februarie 2026

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeş la 12 decembrie 2025, sub nr. x/2025, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş a solicitat emiterea unui ordin de protecţie faţă de agresorul A., în vederea protejării victimei B..

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1661 din 15 decembrie 2025, Judecătoria Caransebeş a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Caransebeş a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reşedinţa victimei.

Apreciind că norma de competenţă instituită prin aceste prevederi legale este de ordine publică şi constatând că victima domiciliază în jud. Sibiu, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sibiu, a apreciat că această din urmă instanţă este competentă, din punct de vedere teritorial, să soluţioneze cererea de emitere a ordinului de protecţie.

3. Hotărârea Judecătoriei Sibiu

Prin sentinţa civilă nr. 6795 din 29 decembrie 2025, Judecătoria Sibiu a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat, în favoarea Judecătoriei Caransebeş, competenţa de soluţionare a cererii privind emiterea unui ordin de protecţie faţă de agresorul A. în vederea protejării victimei B.. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia. A atras atenţia părţilor că, potrivit art. 34 alin. (7) din Legea nr. 217/2003, durata iniţială pentru care a fost dispusă emiterea ordinului de protecţie provizoriu nr. x/11.12.2025 se prelungeşte, de drept, cu durata necesară îndeplinirii procedurii judiciare de emitere a ordinului de protecţie, respectiv până la soluţionarea dosarului nr. x/2025

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sibiu a reţinut că, la stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, respectiv nu este competentă să soluţioneze pricina instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul victima, fiind aplicabile prevederile art. 34 alin. (6) din aceeaşi lege, competentă din punct de vedere teritorial fiind instanţa în a cărei rază teritorială a fost emis ordinul de protecţie provizoriu.

Judecătoria Sibiu a remarcat că prin Legea nr. 217/2003 a fost reglementat ordinul de protecţie provizoriu emis de poliţiştii care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au constatat că există un risc iminent ca viaţa, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violenţă domestică, în scopul diminuării acestui risc, precum şi ordinul de protecţie prevăzut de art. 38 şi următ., acesta din urmă fiind emis direct de instanţă, la cererea persoanei a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertatea este pusă în pericol.

În ceea ce priveşte procedura reglementată de art. 40 din Legea nr. 217/2003 (care a stat la baza soluţiei de declinare a primei instanţe învestite), a reţinut că are în vedere situaţia în care cererea de emitere a ordinului de protecţie a fost adresată instanţei de victimă sau în numele acesteia, de către persoanele abilitate de lege, în lipsa unui ordin de protecţie provizoriu emis anterior.

Pentru această din urmă ipoteză, a apreciat că sunt relevante dispoziţiile art. 34 alin. (1), (4) şi 6 din Legea nr. 217/2003, care sunt incidente în cauză, având în vedere că Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş a solicitat emiterea unui ordin de protecţie în favoarea victimei B., iar în susţinerea cererii a anexat ordinul de protecţie provizoriu nr. x/11 decembrie 2025, confirmat de un procuror din cadrul aceleiaşi unităţi de Parchet.

În raport de această împrejurare, Judecătoria Sibiu a apreciat că Judecătoriei Caransebeş îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoriei Caransebeş îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeş, petentul Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş a solicitat emiterea unui ordin de protecţie faţă de agresorul A., în vederea protejării victimei B., pentru o faptă săvârşită pe raza teritorială a comunei C., jud. Caraş-Severin.

Anexat cererii, petentul a depus ordinul de protecţie provizoriu nr. x/11 decembrie 2025, emis de un agent din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Caraş-Severin, ca urmare a intervenţiei efectuate la sesizarea numitei B., în vederea protejării acesteia de faptele agresorului A..

Înalta Curte constată că, prin dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, Capitolul IV (Ordinul de protecţie provizoriu), Secţiunea 1 (Competenţă şi condiţii de fond pentru emitere), a fost reglementată procedura privind emiterea ordinului de protecţie provizoriu, de către poliţiştii care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, constată că există un risc iminent ca viaţa, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violenţă domestică", prin ordinul de protecţie provizoriu dispunându-se "pentru o perioadă de 5 zile, una ori mai multe măsuri de protecţie, apte să contribuie la diminuarea riscului iminent constatat (...)", conform art. 31 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 34 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, "Ordinul de protecţie provizoriu se înaintează de către unitatea de poliţie din care face parte poliţistul care l-a emis, pentru confirmare, parchetului de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la data emiterii." (alin. (4) "Procurorul confirmă necesitatea menţinerii măsurilor de protecţie dispuse de organul de poliţie prin ordinul de protecţie provizoriu, aplicând o rezoluţie cu caracter administrativ pe exemplarul original al acestuia." (alin. (6) "Imediat după confirmarea prevăzută la alin. (4), procurorul înaintează ordinul de protecţie provizoriu, însoţit de documentele care au stat la baza emiterii şi confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoţit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecţie, întocmită potrivit prevederilor art. 40 alin. (3) lit. a) şi art. 41 (alin. (7) "În situaţia înaintării ordinului de protecţie provizoriu potrivit prevederilor alin. (6), durata iniţială pentru care a fost dispus se prelungeşte, de drept, până la soluţionarea în primă instanţă a cererii pentru emiterea ordinului de protecţie. Procurorul comunică acest lucru de îndată unităţii de poliţie care a înaintat ordinul de protecţie provizoriu, care ia măsuri pentru informarea imediată a persoanelor ce făceau obiectul acestuia."

Totodată, la art. 38 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 a fost reglementată procedura privind emiterea ordinului de protecţie, în situaţia punerii în pericol a vieţii, integrităţii fizice sau psihice a unei persoane de către un membru de familie, cererea fiind de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima şi putând introdusă personal de aceasta sau prin reprezentant legal ori de către alte persoane abilitate de lege (procuror, reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor violenţei domestice, reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice, acreditaţi conform legii, cu acordul victimei, potrivit alin. (3) lit. a), b) şi c) ale aceluiaşi articol), conform art. 40 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Procedura instituită prin art. 40 din Legea nr. 217/2003 are în vedere situaţia în care cererea de emitere a ordinului de protecţie este adresată în mod direct instanţei de către victimă, personal, prin reprezentant sau prin intermediul altor persoane abilitate de lege în acest sens, fără ca, anterior formulării cererii, să fi fost emis un ordin de protecţie provizoriu, potrivit art. 34 din lege.

Înalta Curte constată că, pentru aceste situaţii distinct reglementate, legiuitorul a instituit norme de competenţă teritorială diferite, stabilirea instanţei competente depinzând de particularitatea emiterii anterioare a unui ordin de protecţie provizoriu.

În cauza de faţă, pentru protejarea victimei B., la 11 decembrie 2025, un agent din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Caraş-Severin a emis un ordin de protecţie provizoriu, care a fost confirmat de procurorul competent.

Conform prerogativei acordate prin reglementarea de la art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003, petentul Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş a învestit Judecătoria Caransebeş cu soluţionarea cererii privind emiterea ordinului de protecţie în favoarea victimei.

În aceste condiţii, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003, competenţa de soluţionare a cererii privind emiterea ordinului de protecţie revenind Judecătoriei Caransebeş, care este instanţa în circumscripţia căreia a fost emis ordinul de protecţie provizoriu.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeş.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 februarie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.