Jurisdictional conflict for lifting precautionary seizure maintained in criminal proceedings: competence of the first-instance criminal court versus civil court based on value and domicile

Şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2026

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, la data de 08 septembrie 2025, sub nr. x/2025, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu Siseşti" Bucureşti şi A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, să se dispună ridicarea măsurii asiguratorii instituite prin Ordonanţa din data de 10 octombrie 2012 a D.N.A Iaşi în dosarul penal nr. x/2012, menţinute prin sentinţa penală nr. 18 din 24 martie 2017 a Curţii de Apel Suceava, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2811 din 31 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 957 din C. proc. civ. şi art. 249 din C. proc. pen.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 705 C. proc. civ., art. 260 - 262, art. 215, 220 Codul de procedură fiscală.

2. Hotărârea Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă

Prin încheierea din Camera de consiliu nr. 48 din 18 noiembrie 2025, Curtea de Apel Suceava a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, în speţă, competenţa de ridicare a măsurilor asiguratorii revine instanţei civile care ar fi fost competentă să judece cererea creditorului (partea civilă în procesul penal) de obligare a debitorilor (inculpaţii din procesul penal) la plata despăgubirilor cuvenite pentru fapta ilicită imputată, în temeiul normelor răspunderii civile delictuale, aplicate de instanţa penală pentru soluţionarea laturii civile a procesului penal.

A mai apreciat că această soluţie are în vedere şi faptul că potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., judecătoriile judecă în primă instanţă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti.

Prin urmare, raportat la valoarea despăgubirilor stabilite de instanţa penală, pentru plata cărora s-au menţinut măsurile asigurătorii asupra bunurilor imobile ale reclamantului din prezenta cauză, în sumă de 191.213,90 RON, rezultă că judecătoriei îi revine competenţa materială de soluţionare a cererii reclamantului.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Pârâta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Siseşti", în favoarea căreia s-au stabilit despăgubirile menţionate, are sediul în municipiul Bucureşti în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 1, prin urmare acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 13168 din 18 decembrie 2025, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, instanţa a considerat incidente cauzei, dispoziţiile art. 957 şi 954 alin. (1) din C. proc. civ. şi a concluzionat în sensul că procesul penal, în cadrul căruia a fost luată şi menţinută măsura sechestrului asigurător, a fost soluţionat în primă instanţă de către Curtea de Apel Suceava.

A mai arătat că, întrucât C. proc. pen. nu cuprinde dispoziţii de executare a măsurilor asiguratorii ce ţin de latura civilă ulterior dezînvestirii instanţei penale, în cauză devine incident art. 2 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia normele procesuale civile se aplică şi în alte materii în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare.

A concluzionat că, în aplicarea prevederilor art. 954 alin. (1) C. proc. civ., secţia civilă a Curţii de Apel Suceava este competentă material să soluţioneze cererea, ca instanţă civilă egală în grad cu cea care a soluţionat în primă instanţă cauza penală.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Constată că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ., ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Curtea de Apel Suceava şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Prima instanţă a fost învestită cu cererea reclamantului A. prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu Siseşti" Bucureşti şi A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, să se dispună ridicarea măsurii asiguratorii instituite prin Ordonanţa din data de 10 octombrie 2012 a D.N.A Iaşi în dosarul penal nr. x/2012, menţinute prin sentinţa penală nr. 18 din 24 martie 2017 a Curţii de Apel Suceava, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2811 din 31 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 957 din C. proc. civ. şi art. 249 din C. proc. pen.

Curtea de Apel Suceava şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-au declinat, reciproc, competenţa de soluţionare a cauzei, prima dintre instanţe făcând aplicarea dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., precum şi a art. 107 alin. (1) din acelaşi act normativ, iar cea de-a doua, a considerat incidente dispoziţiile art. 957 şi 954 alin. (1) din C. proc. civ.

Competenţa de soluţionare a cererilor în materia sechestrului asigurător este reglementată de dispoziţiile art. 954 alin. (1) din C. proc. civ., care stabilesc că "Cererea de sechestru asigurător se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în primă instanţă."

Drept urmare, regula în materie civilă este că instituirea sechestrului asigurator revine instanţei competente să analizeze, în primă instanţă, cererea prin care se tinde la obţinerea titlului executoriu.

De asemenea, incidente cauzei sunt şi dispoziţiile art. 956 -957 din C. proc. civ. în conformitate cu care, "Dacă debitorul va da, în toate cazurile, o garanţie îndestulătoare, instanţa va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurător. Cererea se soluţionează în camera de consiliu, de urgenţă şi cu citarea în termen scurt a părţilor, prin încheiere supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunţare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul se judecă de urgenţă şi cu precădere. Dispoziţiile art. 954 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. (2) De asemenea, în cazul în care cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviinţată măsura asigurătorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre definitivă ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanţa care a încuviinţat-o. Asupra cererii instanţa se pronunţă prin încheiere definitivă, dată fără citarea părţilor. Dispoziţiile art. 955 se aplică în mod corespunzător."

Întrucât instanţa competentă material şi teritorial să judece în primă instanţă pricina a fost Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, care prin sentinţa penală nr. 18 din 24 martie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2013* a menţinut sechestrul asigurător şi popririle asigurătorii asupra tuturor bunurilor imobile aparţinând inculpatului A., măsură instituită prin ordonanţa din 10 octombrie 2012 a DNA în dosarul penal nr. x/2012, rezultă că secţia I civilă a Curţii de Apel Suceava este competentă material, teritorial şi funcţional să soluţioneze cauza pendinte.

Înalta Curte reţine că, în aplicarea principiului simetriei formelor juridice, instanţa competentă să judece procesul în primă instanţă -Curtea de Apel Suceava- este şi cea competentă să soluţioneze cererea de ridicare a măsurii asigurătorii a sechestrului. A fost avut în vedere şi argumentul că cererea este una într-o materie specifică (a măsurilor asigurătorii), iar competenţa în ridicarea măsurii, respectiv constatarea încetării de drept a acesteia, aparţine, pentru raţiuni de identitate (mutatis mutandis) instanţei care a instituit sau menţinut măsura.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă material să soluţioneze cererea de ridicare a sechestrului asigurător, este Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 ianuarie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.