Jurisdictional conflict over compulsory compensation decisions: applicability of strict connection rule and territorial competence based on property location under reparative legislation

Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secţia civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Casa de Cultură a Sindicatelor din municipiul Sfântu-Gheorghe, Municipiul Sfântu-Gheorghe, prin Primar, Instituţia Prefectului şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând obligarea unităţii deţinătoare la emiterea deciziei sau, după caz, a dispoziţiei de stabilire a despăgubirilor prin echivalent, pentru imobilul teren în suprafaţă de 1976 m.p. şi construcţia demolată casă din piatră, având nr. top x şi nr. 299/2, CF x Sfântu Gheorghe, imobil situat administrativ în municipiul Sfântu Gheorghe, judeţ Covasna, conform notificării înregistrate la executorul judecătoresc sub nr. x/12.11.2001, adresată Primăriei municipiului Sfântu Gheorghe; obligarea Instituţiei Primarului municipiului Sfântu Gheorghe şi a Instituţiei Prefectului judeţului Covasna, după caz, să întocmească şi să înainteze Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilului întreagă documentaţie pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent, în beneficiul petentului B., în conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005, respectiv Capitolul III, art. 16 şi 21 din Legea nr. 165/2013; obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor să emită pe numele petiţionarului B. decizia reprezentând titlul de despăgubire care să cuprindă măsurile compensatorii sub formă de puncte pentru imobilul solicitat prin notificare.

Prin încheierea din 21 septembrie 2017, Tribunalul Covasna, secţia civilă, a dispus disjungerea petitului privind obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor să emită pe numele petiţionarului B. decizia reprezentând titlul de despăgubire care să cuprindă măsurile compensatorii sub formă de puncte pentru imobilul solicitat prin notificare, fiind format dosarul nr. x/2017.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Covasna, secţia civilă

Prin sentinţa nr. 804 din 28 septembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Covasna, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată de intimată, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a apreciat, în raport cu dispoziţiile art. 30 alin. (3) şi ale art. 99 alin. (1) C. proc. civ., că cererea formulată este un capăt principal al cererii iniţiale din care a fost disjunsă, având ca obiect obligarea părţii pârâte la emiterea deciziei de compensare prin puncte, în temeiul legilor reparatorii în materia proprietăţii.

Totodată, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 şi, având în vedere obiectul cererii formulate, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, constatând că pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor are sediul în municipiul Bucureşti.

3. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a pronunţat sentinţa nr. 830 din 23 iunie 2025, prin care a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Covasna, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut că, în cauza înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, petitul trei nu se circumscrie dispoziţiilor art. 99 alin. (1) C. proc. civ., ci dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din acelaşi act normativ, potrivit cărora "În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt."

Astfel, cauza unică a cererii cu toate cele trei petite este formularea notificării de către persoanele îndreptăţite la despăgubiri, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 165/2013 şi lipsa soluţionării acesteia în termenele prevăzute de Legea nr. 165/2013, iar obligaţiile prevăzute de legiuitor în sarcina pârâtei sunt subsecvente celor necesar a fi aduse la îndeplinire de entitatea învestită de lege pentru soluţionarea notificării.

În acord cu dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., întrucât niciunul dintre petite nu atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt, ci tot a tribunalului, conform dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, a apreciat că toate cele trei capete de cerere urmează a fi soluţionate de Tribunalul Covasna.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului ce a generat desesizarea celor două instanţe şi ivirea conflictului negativ de competenţă îl constituie capătul de cerere, disjuns, formulat de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, având ca obiect obligarea acesteia să emită pe numele petiţionarului B. decizia reprezentând titlul de despăgubire care să cuprindă măsurile compensatorii sub formă de puncte pentru terenul în suprafaţă de 1976 m.p. şi construcţia demolată casă din piatră, având nr. top x şi nr. 299/2, CF x Sfântu Gheorghe, imobil situat administrativ în municipiul Sfântu Gheorghe, judeţ Covasna.

Înalta Curte reţine că acest capăt de cerere a fost disjuns din cererea de chemare în judecată prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa de Cultură a Sindicatelor din municipiul Sfântu-Gheorghe, Municipiul Sfântu-Gheorghe, prin Primar, Instituţia Prefectului şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat obligarea unităţii deţinătoare la emiterea deciziei sau, după caz, a dispoziţiei de stabilire a despăgubirilor prin echivalent, pentru imobilul teren în suprafaţă de 1976 m.p. şi construcţia demolată casă din piatră, având nr. top x şi nr. 299/2, CF x Sfântu Gheorghe, situat administrativ în municipiul Sfântu Gheorghe, judeţ Covasna, conform notificării înregistrate la executorul judecătoresc sub nr. x/12.11.2001, adresată Primăriei municipiului Sfântu Gheorghe; obligarea Instituţiei Primarului municipiului Sfântu Gheorghe şi a Instituţiei Prefectului judeţului Covasna, după caz, să întocmească şi să înainteze Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilului întreagă documentaţie pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent, în beneficiul petentului B., în conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005, respectiv Capitolul III, art. 16 şi 21 din Legea nr. 165/2013; obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor să emită pe numele petiţionarului B. decizia reprezentând titlul de despăgubire care să cuprindă măsurile compensatorii sub formă de puncte pentru imobilul solicitat prin notificare.

Problema care a generat desesizarea celor două instanţe aflate în conflict o constituie interpretarea diferită a obiectului acţiunii deduse judecăţii, respectiv calificarea diferită dată de instanţe petitelor acţiunii.

Astfel, Tribunalul Covasna a stabilit instanţa competentă în raport cu sediul pârâtei, conform dispoziţiilor art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, apreciind că, prin cererea de chemare în judecată din care a fost disjuns petitul ce face obiectul prezentului dosar, reclamantul a formulat mai multe petite întemeiate pe cauze diferite, fiind incidente dispoziţiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce a doua instanţă a apreciat că formularea notificării de către persoanele îndreptăţite la despăgubiri, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 165/2013, şi lipsa soluţionării acesteia în termenele prevăzute de Legea nr. 165/2013 este cauza unică a cererii de chemare în judecată cu toate cele trei petite, fiind aplicabile dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., Tribunalul Covasna fiind instanţa competentă să soluţioneze cauza, în raport cu dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Potrivit art. 99 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:

"(1) Când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa. (2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt".

Prin urmare, în situaţia în care cererea de chemare în judecată are mai multe capete principale de cerere, potrivit art. 99 C. proc. civ., instanţa trebuie să-şi verifice competenţa de soluţionare cu privire la fiecare capăt de cerere în parte, în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori cu obiectul fiecărei pretenţii.

În acelaşi timp, pentru determinarea competenţei, trebuie stabilit dacă există cel puţin o legătură strânsă între pretenţiile care formează obiectul capetelor de cerere principale, iar, în contextul existenţei unei atare legături, instanţa competentă să le soluţioneze se determină în raport de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

Or, în speţă, legătura dintre cele trei capete principale ale cererii de chemare în judecată este evidentă, în condiţiile în care izvorul tuturor pretenţiilor deduse judecăţii îl constituie nesoluţionarea notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, obligaţiile ce îi incumbă pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor fiind subsecvente celor ale entităţii învestite prin lege cu soluţionarea notificării menţionate.

Ca atare, având în vedere strânsa legătură a capetelor principale ale cererii cu care reclamantul a învestit instanţa de judecată, Înalta Curte reţine incidenţa prevederilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ., şi, faţă de împrejurarea că litigiul priveşte o cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013, constată că, în speţă, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului, potrivit dispoziţiilor art. 35 din acest act normativ.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, Înalta Curte constată că, potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, cum este cazul în speţă, competenţa de soluţionare a cererii aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie se află situat imobilul.

Prin urmare, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Covasna, în raport dispoziţiile legale anterior enunţate şi de împrejurarea că imobilul vizat de notificarea a cărei soluţionare se solicită este situat în municipiul Sfântu-Gheorghe, localitate aflată în circumscripţia Tribunalului Covasna.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Covasna.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată, astăzi, 20 noiembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.