Scope of annulment appeal: substantive re-weighing of evidence barred under Article 503 CPC

Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2025

Deliberând asupra contestaţiei în anulare deduse judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Prin decizia nr. 137 din 21 ianuarie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a anulat recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 1368 din 25 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

2. Contestaţia în anulare

Prin contestaţia în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 23 aprilie 2025, contestatorul A. a solicitat anularea deciziei nr. 137 din 21 ianuarie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, susţinând că instanţa de recurs a omis să cerceteze un motiv de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care a susţinut încălcarea dreptului la un proces echitabil.

În acest sens, învederează că a susţinut prin acest motiv de recurs că instanţa de apel nu a analizat apărările pârâtului-reclamant cu privire la nerespectarea de către reclamantă a autorizaţiilor de construire şi imposibilitatea încheierii, în mod legal, a contractelor de vânzare-cumpărare cu cota TVA de 5%, în condiţiile strict limitative ale art. 291 alin. (3) din Codul fiscal.

În cadrul aceluiaşi motiv de recurs a susţinut încălcarea regulilor de procedură prin omisiunea instanţei de apel de a supune dezbaterii părţilor şi de a analiza toate cererile, inclusiv pe cea privind propunerea probelor, ceea ce constituie încălcarea dreptului la un proces echitabil prin nerespectarea principiului contradictorialităţii.

3. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca nefondată, învederând că instanţa de recurs a cercetat toate motivele de recurs invocate.

4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin rezoluţie a fost stabilit termen de judecată la data de 20 noiembrie 2025 pentru soluţionarea contestaţiei în anulare.

La termenul stabilit, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra contestaţiei în anulare formulate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, a cărei exercitare este supusă unor condiţii limitativ stabilite de lege, respectiv cele reglementate prin dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când (...) instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen."

Acest motiv de contestaţie în anulare, invocat în speţă de contestator, nu poate avea în vedere decât situaţia în care instanţa de recurs nu a efectuat niciun fel de analiză asupra unui motiv de casare, iar nu şi aceea în care examinează criticile subsumate acestuia şi constată că nu pot fi încadrate în motivele de casare prev. de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât acest ultim aspect ţine de esenţa judecăţii.

Concluzia contrară ar presupune că, prin contestaţia în anulare, s-ar putea corecta şi greşeli de judecată, iar nu doar erori legate de aspectele formale ale judecării recursului, ceea ce nu poate fi admis. În acest context, având în vedere contestaţia dedusă judecăţii, una întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., trebuie menţionat că această cale de atac extraordinară de retractare poate fi admisă doar în ipoteza absenţei totale a unui răspuns cu privire la un motiv de recurs invocat de parte, ipoteză care, în principiu, este rezultatul unei omisiuni involuntare, iar această omisiune trebuie să reiasă ca atare chiar din considerentele deciziei ce face obiectul contestaţiei, hotărâre ce nu poate fi supusă unui control judiciar în vederea identificării unor greşeli de judecată.

Înalta Curte notează că, prin decizia atacată, instanţa de recurs a constatat că, deşi recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., recurentul nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, contrar susţinerilor contestatorului, instanţa de recurs a procedat la examinarea tuturor criticilor formulate, însă din perspectiva posibilităţii de încadrare a acestora în motivele de casare prevăzute de lege, şi a reţinut că aceste critici depăşesc sfera de analiză specifică ipotezelor de nelegalitate.

În acest sens, prin decizia atacată s-a constatat că susţinerile recurentului reprezintă critici de netemeinicie întrucât vizează elementele de fapt ale cauzei şi modul de interpretare al probatoriului administrat. Privitor la acest aspect, instanţa de recurs a arătat că "(…) nemulţumirile recurentului cu privire la soluţia instanţei de apel reprezintă în fapt, veritabile critici de netemeinicie, acesta făcând referire la elementele de fapt ale cauzei, reluând argumentele expuse şi în etape procesuale anterioare, potrivit cărora rezoluţiunea antecontractelor de vânzare ar fi trebuit să fi fost dispusă ca efect al refuzului reclamantei-pârâte de a încheia contractele de vânzare-cumpărare în condiţiile agreate prin antecontractele de vânzare-cumpărare, în lipsa cărora nu se poate constata decât un refuz nejustificat al acesteia, cu toate consecinţele care decurg din această situaţie juridică.

Pentru a conduce instanţa de recurs la această concluzie, recurentul a procedat la expunerea amplă a situaţiei de fapt, a clauzelor contractuale - atât din antecontractele semnate, cât şi din proiectele contractelor de vânzare ale celor trei apartamente, evocând probatoriul administrat şi interpretarea pe care acesta o propune, contrară dezlegărilor instanţei de apel."

În privinţa susţinerilor recurentului privind încălcarea principiilor disponibilităţii, al rolului activ al judecătorului şi al dreptului la un proces echitabil, instanţa de recurs a apreciat că "din maniera de expunere a criticilor rezultă că acestea au doar un caracter generic, fără să se indice în concret cum anume instanţa de apel a încălcat sau aplicat în mod greşit aceste principii de drept procesual la cauza dedusă judecăţii (altfel decât cu trimitere la probe, la evaluările elementelor ce fac parte din situaţia de fapt a cauzei ori la calificările date aspectelor de temeinicie de către instanţa de apel), astfel că ele nu reprezintă o critică de nelegalitate în concordanţă cu cerinţele impuse de art. 488 C. proc. civ.. De asemenea, împrejurarea că motivarea instanţei de apel nu cuprinde concluziile propuse de una dintre părţi nu reprezintă, în sine, o critică de nelegalitate."

Reţinând, aşadar, că alegaţiile contestatorului nu pot susţine constatarea unei omisiuni a instanţei de recurs de a se pronunţa asupra unui motiv de casare invocat în cauză, Înalta Curte, în temeiul art. 508 C. proc. civ., va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 137 din 21 ianuarie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată, astăzi, 20 noiembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.