Suspensive condition in insolvency schedule precludes automatic suspension of tort claims under Article 75(1) of Law No. 85/2014

Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei deduse judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin încheierea din 3 decembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins cererea de introducere în cauză a PHG Media Invest S.R.L., formulată de apelantul-reclamant, ca neîntemeiată; în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a constatat suspendarea de drept a cauzei privind apelul formulat de apelantul-reclamant A. şi de apelanta-intervenientă B. S.A. împotriva sentinţei nr. 1308 din 6 decembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 3 decembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, au formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ., reclamantul A. şi intervenienta B. S.A..

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenţii susţin încălcarea dispoziţiilor art. 494 C. proc. civ. referitoare la aplicabilitatea regulilor de procedură în faţa primei instanţe şi în apel, prin raportare la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ, relativ la neindicarea susţinerilor părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, precum şi motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia.

Menţionează că, în cuprinsul notelor scrise depuse în faţa instanţei de apel, s-a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 3530 din 31 iulie 2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2023 vizând procedura de insolvenţă a societăţii C. S.R.L., instanţa a dispus înscrierea creanţei contestatorului, cu titlu provizoriu, în tabelul obligaţiilor debitoarei, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, soluţie care a rămas definitivă prin respingerea apelului formulat de partea adversă.

Arată că, în acest caz, intervine efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al sentinţei menţionate, în sensul în care instanţa a reţinut că plenitudinea de competenţă în soluţionarea aspectului legat de angajarea răspunderii civile delictuale pentru denigrarea imaginii publice a reclamantului aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, instanţă învestită să soluţioneze cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2021

Învederează că, în cuprinsul încheierii de şedinţă recurate, curtea de apel nu a făcut referire la motivele dezvoltate de recurenţi cu privire la respingerea cererii de suspendare, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, fiind încălcat dreptul la apărare al părţii şi art. 6 din Convenţie care conferă părţilor dreptul la un proces echitabil. Afirmă că instanţa are datoria de a oferi părţilor posibilitatea de a formula apărări, dar şi obligaţia de a le analiza şi de a menţiona motivele pentru care se impune admiterea sau respingerea acestora.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenţii afirmă că instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 3530 din 31 iulie 2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2023, reluând argumentele expuse anterior sub acest aspect.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii susţin că instanţa de apel a dat o interpretare eronată dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în sensul în care toate cauzele care vizează aspecte patrimoniale urmează a fi suspendate până la momentul la care se soluţionează, definitiv, dosarul având ca obiect insolvenţă. Afirmă că o astfel de interpretare este greşită, întrucât, în cauză, nu este vorba despre un titlu de creanţă care să fie atestat printr-un înscris, creanţele rezultate din angajarea răspunderii civile delictuale ca urmare a unor fapte ilicite reprezentate de afirmaţii denigratoare care aduc atingere valorilor personal nepatrimoniale ale fiinţei umane fiind lăsate de lege în competenţa exclusivă a instanţelor de drept comun.

Susţin că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 41/2013 s-a statuat că obiectul judecăţii cererilor în procedura de insolvenţă este constituit de creanţele care tind la îndestularea creditorilor, nu şi pe cele prin care se urmăreşte recunoaşterea unui drept de creanţă.

Arată că în condiţiile menţinerii soluţiei dispuse de instanţa de apel, reclamantul nu are nicio posibilitate de a supune analizei unei instanţe competente temeinicia cererii sale întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, întrucât Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, nu e competent, în dosarul având ca obiect insolvenţă, să analizeze elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale.

Referitor la soluţia instanţei de apel privind solicitarea reclamantului de a disjunge capetele de cerere nepatrimoniale şi a celor care prevăd obligarea persoanelor fizice pârâte la repararea, în solidar, a prejudiciilor aduse valorilor morale nepatrimoniale ale reclamantului, recurenţii arată că disjungerea nu impietează asupra caracterului unicităţii căii de atac şi nici asupra caracterului unitar al soluţiei ce se va pronunţa în cauză, de vreme ce curtea de apel ar fi procedat doar la analizarea angajării răspunderii civile delictuale faţă de faptele reclamate, fără a interfera cu soluţia ce s-ar putea pronunţa în dosarul nr. x/2023.

3. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata C. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Învederează că apărările formulate prin notele scrise au fost depuse ulterior închiderii dezbaterilor. Cu toate acestea, instanţa de apel a analizat susţinerile formulate prin concluziile scrise, cu referire la incidenţa dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, neputând fi reţinută, în cauză, încălcarea unei norme de procedură care să atragă sancţiunea nulităţii.

Susţine că nu poate fi reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. întrucât nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.

Totodată, dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 au fost corect interpretate în cauză, în acelaşi sens fiind şi considerentele sentinţei nr. 3530 din 31 iulie 2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2023.

4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Prin rezoluţie a fost fixat termen de judecată la data de 25 septembrie 2025, când cauza a fost amânată la data de 20 noiembrie 2025, în vederea efectuării procedurii de citare cu intimata-pârâtă C. S.R.L., prin administrator judiciar D. şi Asociaţii SPRL.

La termenul stabilit, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra recursului declarat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin critica încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii susţin că instanţa de apel a dat o interpretare eronată dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în sensul în care toate cauzele care vizează aspecte patrimoniale urmează a fi suspendate până la momentul la care se soluţionează, definitiv, dosarul având ca obiect insolvenţă. Afirmă că o astfel de interpretare este greşită, întrucât, în cauză, nu este vorba despre un titlu de creanţă care să fie atestat printr-un înscris, creanţele rezultate din angajarea răspunderii civile delictuale ca urmare a unor fapte ilicite reprezentate de afirmaţii denigratoare care aduc atingere valorilor personal nepatrimoniale ale fiinţei umane, fiind lăsate de lege în competenţa exclusivă a instanţelor de drept comun.

Înalta Curte constată că, deşi nelegalitatea deciziei a fost susţinută din această perspectivă pe temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., critica menţionată se circumscrie şi va fi astfel analizată pe tărâmul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"), deoarece pune în discuţie încălcarea de către instanţa de apel a unei reguli de procedură a cărei nerespectare atrage nulitatea hotărârii, respectiv suspendarea judecării cauzei în condiţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Instanţa de recurs reţine astfel că, prin demersul judiciar declanşat în cauza înregistrată sub dosar nr. x/2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamantul A. urmăreşte atragerea răspunderii civile delictuale a pârâţilor E., F., G. şi C. S.R.L., apreciind că prin materialele difuzate în cadrul emisiunilor TV moderate de pârâţii persoane fizice i-a fost afectat dreptul la imagine, reputaţie şi dreptul la viaţă privată.

Prin încheierea din 3 decembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a constatat suspendarea de drept a cauzei privind apelul formulat de apelantul-reclamant A. şi de apelanta-intervenientă B. S.A. împotriva sentinţei nr. 1308 din 6 decembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Instanţa de recurs mai reţine că prin sentinţa nr. 3530 din 27 iunie 2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a dispus înscrierea contestatorului, reclamantul din prezenta cauză, în tabelul obligaţiilor debitoarei C. S.R.L., cu creanţa reprezentând contravaloarea daunelor morale născute din fapte ilicite ale pârâţilor din prezenta cauză, sub condiţie suspensivă, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

Potrivit reglementării cuprinse în art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului, iar valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor.

Înalta Curte notează că, din interpretarea coroborată, sistematică a dispoziţiilor legale menţionate cu prevederile art. 114 din Legea nr. 85/2014, rezultă că toate creanţele împotriva averii debitorului supus unei proceduri de insolvenţă trebuie valorificate în această procedură judiciară specială, ulterior închiderii acesteia nemaiputând forma obiectul unor alte acţiuni judiciare; în caz contrar, s-ar lipsi de utilitate practică procedura specială a insolvenţei, din moment ce creanţele nevalorificate sau valorificate doar parţial în această procedură ar putea face ulterior obiectul unor acţiuni de drept comun.

În privinţa creanţelor sub condiţie suspensivă înscrise în tabelul obligaţiilor debitoarei, acestea trebuie provizionate în cuprinsul planului de reorganizare cu sumele necesare achitării lor, însă aceste sume vor fi distribuite doar după îndeplinirea condiţiei.

În cauză, astfel cum s-a reţinut anterior, creanţa reprezentând despăgubiri morale pentru prejudicii create contestatorului ca urmare a afectării dreptului la imagine, reputaţie şi a dreptului la viaţă intimă şi privată a fost înscrisă sub condiţia suspensivă a soluţionării definitive a dosarului civil nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, prin raportare la caracterul litigios şi incert al dreptului pretins de contestator, dat fiind faptul că izvorăşte dintr-un raport juridic în răspundere civilă delictuală a cărui existenţă şi întindere se stabileşte în faţa instanţei de drept comun.

Astfel, în condiţiile în care instanţa de apel a fost învestită cu soluţionarea căii de atac promovate de creditor împotriva debitorului aflat în insolvenţă, în care urmează a se stabili certitudinea, respectiv cuantumul creanţei înscrise sub condiţie suspensivă în cadrul procedurii insolvenţei, se reţine greşita aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Având în vedere argumentele expuse, pentru a înlătura vătămarea produsă recurenţilor sub aspectul imposibilităţii valorificării dreptului de creanţă pretins în procedura insolvenţei, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza pentru continuarea judecăţii, la aceeaşi instanţă de apel.

În raport de efectul produs prin admiterea criticii de nelegalitate mai sus analizată, încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea celorlalte critici formulate de către recurenţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. şi de intervenienta B. S.A. împotriva încheierii din 3 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată, astăzi, 20 noiembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.