Employer’s ancillary damages claim against former employee assigned to defendant’s domicile court, not enforcement court

Şedinţa publică din data de 5 februarie 2026

După deliberare, asupra conflictul negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 29 octombrie 2024, sub nr. x/2024, reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia la plata sumei de 3.961 RON (la data introducerii cererii), reprezentând daune-interese moratorii, constând în dobânda legală penalizatoare şi actualizarea cu rata inflaţiei, calculate la plata nedatorată în valoare de 6,633,50 RON, pentru care a fost executată silit în dosarul de executare nr. 126/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc B.; obligarea pârâtului la plata daunelor interese moratorii, constând în dobânda legală penalizatoare şi actualizarea cu rata inflaţiei, calculate la plata nedatorată în sumă de 6,633,50 RON, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, până la data restituirii/plăţii efective a sumei executate silit, precum şi la la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 256 alin. (1), art. 269 alin. (1)-(2) şi ale art. 278 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 cu modificările şi completările ulterioare, prevederile art. 1357, art. 1381, art. 1341, art. 1385, art. 1530, art. 1531 şi ale art. 1535 C. civ., precum şi cele ale O.G. nr. 13/2011.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Tribunalului Bucureşti, susţinând că litigiul nu este unul de muncă, deoarece nu vizează aspecte legate de încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă încheiat cu reclamanta.

2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale

Prin sentinţa civilă nr. 1777 din 17 martie 2025, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale invocate de pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat că pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti este înregistrată contestaţia la executare formulată de reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A., prin care s-a formulat şi cerere de întoarcere a executării.

Instanţa a reţinut că, deşi reclamanta a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 1349 şi 1535 alin. (1) C. civ., precum şi pe cele ale art. 256 alin. (1), art. 269 alin. (1)-(2) şi art. 278 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, dobânzile penalizatoare sunt asociate plăţii cu întârziere a obligaţiei de restituire a sumelor executare silit, determinate de întoarcerea executării.

În aceste condiţii, a apreciat că elementele acţiunii reflectă inechivoc că cererea de chemare în judecată este circumscrisă instituţiei întoarcerii executării, instituţie care încorporează toate pretenţiile formulate de debitorul iniţial pentru repararea integrală a prejudiciului suferit prin executarea silită desfiinţată.

Tribunalul a constatat că cererea este subsumată dispoziţiilor art. 723-724 C. proc. civ. şi, valorificând ipoteza prevăzută la alin. (3) al celui din urmă articol, a consemnat că natura, obiectul şi cauza plasează acţiunea în categoria cererilor de întoarcere a executării.

Reţinând că instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, pe rolul căreia figurează contestaţia la executare, dedusă judecăţii de către reclamantă în dosarul nr. x/2021, tribunalul a înaintat cauza, spre competentă soluţionare, acestei instanţe.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 9509 din 20 august 2025, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât, prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Pentru a dispune astfel, a reţinut că, potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar, conform art. 22 alin. (6) din acelaşi act normativ, judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

În ceea ce priveşte calificarea obiectului cererii, a notat că, la termenul de judecată din 5 august 2025, reprezentantul convenţional la reclamantei, a precizat că acţiunea de faţă este una de drept comun, care nu se circumscrie dispoziţiilor art. 723 C. proc. civ.

În aceste condiţii, reţinând că regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este prevăzută la art. 107 C. proc. civ., a apreciat că aparţine Judecătoriei Brezoi competenţa de soluţionare a cauzei, aceasta fiind instanţa în a cărei circumscripţie de află domiciliul pârâtului, situat, la data formulării cererii de chemare în judecată, în oraşul Brezoi, str. x, jud. Vâlcea.

4. Hotărârea Judecătoriei Brezoi

Prin sentinţa civilă nr. 449 din 7 noiembrie 2025, Judecătoria Brezoi a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Brezoi a reţinut că, prin încheierea din camera de consiliu din 1 aprilie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti a încuviinţat executarea silită a debitoarei Hidroelectrica S.A., la solicitarea creditorului A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 628 din 3 aprilie 2012 a Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, executare care formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

De asemenea, a constatat că, în cadrul dosarului nr. x/2021 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, petenta Hidroelectrica S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestaţie la executarea efectuată în dosarul de executare nr. 126/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc B., solicitând desfiinţarea executării silite, ca rămase fără obiect şi întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare.

Instanţa a mai reţinut că, în dosarul nr. x/2021 (conexat la dosarul nr. x/2021), înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, petenta Hidroelectrica S.A. a formulat contestaţie la executarea desfăşurată împotriva sa, în cadrul dosarului nr. x/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc B., la cererea creditorului A., solicitând, ca în precedent, desfiinţarea executării silite, ca rămase fără obiect şi întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare.

Raportând aceste elemente la obiectul cauzei de faţă, Judecătoria Brezoi a remarcat că acesta vizează plata dobânzii legale penalizatoare şi actualizarea cu rata inflaţiei, pretenţii pecuniare ce au fost raportate la suma de 6.633,50 RON, cu care reclamanta a fost executată silit în dosarul nr. x/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc.

În aceste condiţii, a reţinut incidenţa prevederilor art. 651 alin. (3) şi art. 724 C. proc. civ., precum şi a deciziei nr. 5 din 12 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţate în recurs în interesul legii, notând că întoarcerea executării şi restabilirea situaţiei anterioare se dispune de instanţa de executare, fiind astfel instituit un caz de competenţă teritorială specială şi exclusivă, pe care părţile nu o pot înlătura.

Evocând dispoziţiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Brezoi a stabilit că, faţă de încheierea pronunţată în dosarul nr. x/2020 şi de obiectul dosarelor nr. x/2021 şi nr. y/2021, instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Totodată, reţinând dispoziţiile art. 22 alin. (4) C. proc. civ. şi analizând posibila incidenţă a deciziei nr. 15 din 20 iulie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, precum şi temeiurile juridice ale cererii de chemare în judecată, instanţa a constatat că, faţă de angajatorul Hidroelectrica S.A., a fost demarată executarea silită, în prezenta cauză aceasta solicitând întoarcerea executării, prin acordarea accesoriilor sumei executate, inclusiv cu privire la cheltuielile de executare, aspecte de natură să atragă competenţa teritorială a instanţei de executare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că aparţine Judecătoriei Brezoi competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului în privinţa căruia a survenit conflictul negativ de competenţă constă în cererea reclamantei Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A., formulată în contradictoriu cu pârâtul A., prin care a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 3.961 RON, reprezentând daune-interese moratorii, constând în dobânda legală penalizatoare şi actualizarea cu rata inflaţiei, accesorii calculate la plata nedatorată, în valoare de 6,633,50 RON, pentru care a fost executată silit în dosarul de executare nr. 126/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc B.. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor interese moratorii, constând în dobânda legală penalizatoare şi actualizarea cu rata inflaţiei, calculate la valoarea plăţii nedatorate (6,633,50 RON), de la data introducerii cererii de chemare în judecată, până la data restituirii/plăţii efective a sumei pentru care a fost executată silit.

Conflictul negativ de competenţă a fost generat de interpretarea diferită a obiectului litigiului, precum şi a normelor legale incidente, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti reţinând că acesta vizează o acţiune în pretenţii, întemeiată pe prevederile dreptului comun, căreia, din punctul de vedere al competenţei teritoriale îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., iar Judecătoria Brezoi apreciind că acesta se circumscrie materiei executării silite, competenţa teritorială urmând a fi stabilită prin raportare la art. 651 alin. (3) şi art. 724 C. proc. civ., în favoarea instanţei de executare.

Potrivit motivelor expuse în susţinerea demersului judiciar, reclamanta a fost executată silit pentru suma totală de 6.633,50 RON, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 628 din 3 aprilie 2012 a Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, executarea formând obiectul dosarului nr. x/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc B., fiind declanşată la solicitarea pârâtului A..

Ca urmare a somaţiei emise de organul de executare şi pentru evitarea blocării conturilor bancare, reclamanta a arătat că a achitat, la 11 iunie 2021, suma de 6.633,50 RON, în contul indicat de executorul judecătoresc.

Reclamanta a precizat că, încă din anul 2013, achitase voluntar pârâtului suma menţionată, motiv pentru care, împotriva executării silite derulate în dosarul nr. x/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc B., a promovat contestaţie la executare, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti (care, prin încheierea pronunţată în dosarul nr. x/2020, a încuviinţat executarea silită), astfel înregistrându-se dosarul nr. x/2021 (la care a fost conexat dosarul nr. x/2021), contestaţia fiind pendinte şi vizând, printre altele, desfiinţarea executării silite şi întoarcerea executării.

Înalta Curte constată că elementele acţiunii, anterior sintetizate, reflectă faptul că pretenţiile deduse judecăţii în prezentul dosar nu au format obiectul executării silite în dosarul de executare nr. 126/2020, ci reprezintă accesorii ale sumei de 6.633,50 RON, achitate de reclamantă în contul indicat de executorul judecătoresc, ca efect al somaţiei emise la 11 iunie 2021, pe care înţelege să le recupereze separat de contestaţia la executare introdusă pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, printr-o acţiune întemeiată pe normele dreptului comun din materia răspunderii civile delictuale şi a plăţii nedatorate.

Întemeindu-şi acţiunea pe dispoziţiile art. 1357, art. 1381, art. 1341, art. 1385, art. 1530, art. 1531 şi ale art. 1535 C. civ., precum şi cele ale O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, dar şi pe dispoziţii din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), reclamanta a fixat cadrul procesual al litigiului, prin prezenta acţiune civilă neînvestind instanţa cu soluţionarea unei cereri întemeiate pe art. 723 C. proc. civ., care ar fi intrat în competenţa de soluţionare a instanţei de executare, ci cu o acţiune de drept comun în cadrul căreia tinde să obţină un titlu executoriu pentru sumele ce reprezintă dobânda legală penalizatoare şi actualizarea cu indicele de inflaţie, solicitate cu titlu de daune interese moratorii prin raportare la suma de 6.633,50, pentru care a fost executată silit.

În aceste circumstanţe, competenţa de soluţionare a cererii se determină potrivit regulii generale prevăzute de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Constatând că domiciliul pârâtului este în oraşul Brezoi, str. x, jud. Vâlcea, pentru considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 februarie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.