Finality of compensation commission appeals under Law 165/2013: inadmissibility of cassation against appellate decisions on pre-communist property restitution

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2025

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la 07.09.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, anularea Deciziei de validare parţială nr. 21392/30.07.2018 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii, pentru cota de 3/4 din suprafaţa totală de teren ce face obiectul dosarului de fond funciar, respectiv pentru suprafaţa totală de 45.900 mp teren, situat în intravilanul municipiului Bistriţa, înscris în CF nr. x Bistriţa, pe următoarele numere topografice: x, cu acordarea de despăgubiri băneşti în cuantum de 9.114.627 RON, potrivit prevederilor art. 21 pct. 6) din Legea nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, conform Grilei notarilor publici valabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 21, art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 2920/16.12.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis în parte acţiunea. A anulat decizia nr. 21392/30.07.2018 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să emită, în favoarea reclamantului, decizie cu un nr. de 823.772 puncte în compensare pentru suprafaţa totală de 45.900 mp, teren înscris la poziţia nr. 75/318 din anexa 39 a Comisiei Locale Bistriţa, aprobată prin Hotărârea nr. 108/08.09.2001 emisă de Comisia judeţeană Bistriţa Năsăud. A obligat pârâta la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către reclamant, proporţional admiterii cererii de chemare în judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 1315/A/25.10.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul reclamantului împotriva sentinţei civile nr. 2920/16.12.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă. A admis apelul pârâtei împotriva aceleiaşi sentinţe. A schimbat în parte sentinţa civilă apelată în sensul că a anulat decizia de validare parţială nr. 21392/30.07.2018 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să emită în favoarea reclamantului decizie de validare parţială pentru un număr de 3.668.428 puncte pentru suprafaţa totală de 22.854 mp teren înscris la poziţia nr. 75/318 din anexa 39 a Comisiei Locale Bistriţa, aprobată prin Hotărârea nr. 108/08.09.2001 emisă de Comisia Judeţeană Bistriţa Năsăud. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate. A obligat apelanta-pârâtă la plata, către apelantul-reclamant, a sumei de 9500 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1315/A/25.10.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs reclamantul A..

Recurentul-reclamant a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ. privind nelegalitatea hotărârii recurate atunci când nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ori când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei, cât şi pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7) din C. proc. civ., privind încălcarea autorităţii de lucru judecat şi a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată.

Subsumat motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că, înjumătăţind suprafaţa ce trebuia despăgubită de la 45.708 mp, la 22.854 mp, instanţa de apel nu a ţinut cont de întreaga probaţiune administrată, respectiv nu a avut în vedere declaraţia de renunţare din 19.11.2002 din partea moştenitorului B. în favoarea recurentului-reclamant (frate vitreg), pentru cota ce i-ar fi revenit din averea tatălui lor C., prin care cota de moştenire cuvenită lui A. s-a stabilit la 3/4.

Recurentul învederează că, la 06.12.2010, B. revine la declaraţia de renunţare dată la 19.11.2002 în favoarea fratelui său vitreg şi completează declaraţia de renunţare cu o altă declaraţie în sensul renunţării şi la partea de moştenire după mama sa, D., în favoarea fratelui său vitreg, A., conform completării la declaraţia de renunţare, autentificată în dosarul nr. x/2010/M de notar E..

Această a doua declaraţie este actul care a fost pus în discuţie pentru întregirea cotei de 1/1, dar nicidecum nu pot fi puse în discuţie certificatul de moştenitor şi declaraţia de renunţare din 09.11.2002, acte care în fapt certifică cota cuvenită recurentului.

Prin urmare, considerentele reţinute cu privire la cota de moştenire ce revine recurentului sunt greşite, dreptul de acrescământ la care s-a raportat instanţa de apel poate, eventual, excede cotei de moştenire legală stabilită prin certificatele de moştenitor, prin declaraţia de renunţarea a numitului B., în favoarea fratelui său vitreg, A., cât şi prin hotărârile judecătoreşti rămase definitive si irevocabile.

Subsumat motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7) din C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că prin decizia civilă nr. 882/20.10.2017 pronunţată în dosar nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că "...instanţele au stabilit cu putere de lucru judecat dreptul contestatorului la măsuri reparatorii doar în limita cotei de 1 % din imobilele construcţii înscrise în CF x Bistriţa, nr. topo x şi imobilele terenuri înscrise în CF x nr. topo x...", iar dispoziţia nr. x/25.11.2011 emisă de Primarul Municipiului Bistriţa dată în completarea şi modificarea dispoziţiei nr. 2852/21.11.2005, menţine aceleaşi drepturi doar în limita cotei de 1% respectând astfel puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti având ca obiect imobilele din litigiu. Mai arată că prin sentinţa civilă nr. 119/F/29.02.2008 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud a fost admisă acţiunea reclamantului A. în sensul că a fost modificat art. 1 din dispoziţia nr. x/21.11.2005, constatând calitatea de persoană îndreptăţită a petentului asupra cotei de 1/1 din imobilele înscrise în CF x Bistriţa şi CF x Bistriţa. Prin decizia civilă nr. 284/A/2008, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă a admis apelul pârâţilor, a schimbat în parte sentinţa şi a respins în întregime plângerea extinsă formulată de către reclamantul A. împotriva dispoziţiei nr. 2852/21.11.2005 emisă de Primarul Municipiului Bistriţa. În considerentele acestei decizii s-a reţinut că reclamantul, respectiv contestatorul, nu are calitatea de moştenitor după D., a doua soţie a tatălui său, astfel încât nu poate pretinde cota de 1/1 din cele două cărţi funciare, fiind îndreptăţit doar la cota de 3/4 astfel cum s-a reţinut prin dipozitia nr. 2852/21.11.2005. Această decizie a fost modificată doar în parte prin decizia nr. 7087/30.06.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, referitor doar la natura măsurilor reparatorii, celelalte dispoziţii intrând în puterea lucrului judecat.

Recurentul a reiterat aspectele relevante expuse în cadrul apelului privind parcursul procedurii administrative speciale şi a arătat că prin decizia de validare parţială nr. 21392/30.07.2018 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor s-a decis validarea parţială a suprafeţei de teren înscrise la poziţia nr. 75/318 din anexa 39 a Comisiei Locale Bistriţa, aprobată prin Hotărârea nr. 108/08.05.2001, emisă de Comisia Judeţeană Bistriţa-Năsăud pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pentru întinderea de 2,2950 ha şi acordarea de despăgubiri în cuantum de 344.250 puncte.

Recurentul învederează că faptic, a fost evaluat în mod greşit, subevaluată, o suprafaţă de teren ce nu se identifica în metri pătraţi de teren propuşi pentru a se despăgubi, cu suprafaţa de teren ce face obiectul dosarului ANRP nr. x/FFCC.

Suprafaţa de teren în privinţa căreia există autoritate de lucru judecat este de 6,12 ha (4,59 ha, reprezentând cota de % părti din terenul în suprafaţă de 6,12 ha ce a aparţinut F.), teren situat în intravilanul municipiului Bistriţa înscris în CF nr. x Bistriţa pe numerele topo x.

Recurentul apreciază că imobilul teren în suprafaţă de 45.900 mp este suprafaţa corectă ce face obiectul prezentului dosar, iar în ce priveşte valoarea propusă cu titlu de despăgubire de 344.250 mp puncte, pârâta a amplasat terenul într-o localitate componentă a Municipiului Bistriţa, respectiv în Cartierul Slătiniţa, foarte departe de amplasamentul propriu-zis al terenului, în scopul evident al subevaluării.

În ce priveşte situaţia juridică a imobilului, în mod special aspectul încadrării în zona şi categoria de folosinţă, expertizele topografice efectuate în cauză demonstrează că acesta este situat în intravilanul municipiului Bistriţa, strada x, zona - Centru, zona II B.

Prin urmare coroborând actele existente la dosarul ANRP, sentinţa civilă nr. 6509/2010, pronunţată de către Judecătoria Bistriţa în dosarul nr. x/2010, Dispoziţia Primarului Municipiului Bistriţa nr. 2852/2005, Hotărârea nr. 108/2001 a Comisiei Judeţene, actele depuse de recurent la solicitarea ANRP, adresele şi răspunsurile celorlalte instituţii ale statului, precum şi precizările recurentului privind proprietarul tabular şi cotele corecte de moştenire, calitatea de persoană îndreptăţită a recurentului A. este probată în cota de 3/4 părti pentru întreaga suprafaţă ce face obiectul prezentului dosar de despăgubire, cu titlu de autoritate de lucru judecat.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la 11.06.2025, intimata-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a invocat excepţia de inadmisibilitate a recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Referitor la excepţia de inadmisibilitate, a arătat că cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, text legal potrivit căruia hotărârile judecătoreşti pronunţate în litigiile în care sunt contestate deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 din lege sunt supuse numai apelului.

Pe fondul recursului, a arătat că propunerea de validare parţială este motivată de faptul că reclamantul este îndreptăţit doar la cota de 3/8 din întreaga suprafaţă deţinută de autorul G., iar autoritatea de lucru judecat la care face referire instanţa de fond operează pentru dosarul de despăgubire constituit în baza Legii nr. 10/2001 care a fost soluţionat prin emiterea deciziei de validare parţială.

În cauză, nu se poate aplica dreptul de acrescământ, întrucât există Certificatul de moştenitor nr. 3/A425/72 conform căruia după autorul G. au calitate de moştenitori ai acestuia A. (fiul din prima căsătorie şi persoană îndreptăţită din dosarul de despăgubiri) în cotă de 3/8; D. (a două soţie a autorului) în cotă de %; B. (fiul din a doua căsătorie a autorului) în cotă de 3/8 .

Întrucât doar reclamantul a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. x/11.03.2000 şi având în vedere certificatul de moştenitor menţionat, rezultă că acesta este îndreptăţit doar la cota de 3/8 din masa succesorală a autorului.

6. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisbilităţii în principiu a recursului.

Prin raport, s-a reţinut, în ceea ce priveşte calea de atac îndreptată împotriva deciziei civile nr. 1315/A din 25 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, că este exercitată împotriva unei decizii date în apel, definitivă, nesusceptibilă de recurs.

Completul de filtru nr. 10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea, către părţi, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare de la dosar, raportul a fost comunicat părţilor la 15.09.2025 şi 17.09.2025.

Recurentul a formulat punct de vedere la raport, prin care a solicitat respingerea excepţiei de inadmisibilitate şi admiterea recursului, astfel cum a fost motivat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul, în raport de excepţia inadmisibilităţii invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Din verificarea actelor de învestire ale instanţei de fond, rezultă neechivoc faptul că reclamantul urmăreşte, prin prezentul demers judiciar, în contradictoriu cu intimata, anularea deciziei de validare parţială emisă de Comisa Naţională pentru Compensarea Imobilelor nr. 21392/30.07.2018, prin care s-a decis validarea parţială a suprafeţei de teren înscrise la poziţia nr. 75/318 din anexa 39 a Comisiei locale Bistriţa, aprobată prin Hotărârea nr. 108/08.05.2001, emisă de Comisia Judeţeană Bistriţa-Năsăud pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor pentru întinderea de 2,2950 ha şi acordarea de despăgubiri în cuantum de 344.250 puncte.

Totodată, este de observat că cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 stipulează următoarele:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Acest text de lege instituie regula esenţială a legalităţii căii de atac, conform căruia calea de atac, termenul şi condiţiile de exercitare sunt determinate doar de lege, indiferent de menţiunile cuprinse în hotărârea ce urmează a fi atacată.

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului, iar art. 634 alin. (1) pct. 4) teza I din C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Astfel, prin această dispoziţie legală legiuitorul a înţeles să confere caracter definitiv hotărârilor pronunţate în apel, în cauzele care au ca obiect deciziile emise de către entităţile învestite de lege cu obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit legilor reparatorii, în condiţiile art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013 sau refuzul emiterii acestora.

În cauza pendinte, reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei de validare parţială nr. 21392/30.07.2018 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii, pentru cota de 3/4 din suprafaţa totală de teren ce face obiectul dosarului de fond funciar, respectiv pentru suprafaţa totală de 45.900 mp teren, situat în intravilanul municipiului Bistriţa, înscris în CF nr. x Bistriţa, pe următoarele numere topografice: x, acordarea de despăgubiri băneşti în cuantum de 9.114.627 RON, conform prevederilor art. 21 pct. 6) din Legea nr. 165/2013, cu luarea în considerare a Grilei notarilor publici valabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Temeiul de drept al acţiunii a fost indicat de către recurentul-reclamant ca fiind reprezentat de dispoziţiile art. 21, art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Astfel, se constată că pretenţia dedusă judecăţii a fost soluţionată de către instanţele de fond în baza Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Din coroborarea dispoziţiilor enunţate, respectiv art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, art. 483 alin. (2) teza finală şi art. 634 alin. (1) pct. 4) din C. proc. civ., rezultă că decizia recurată nu este susceptibilă de recurs, fiind o hotărâre definitivă.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1315/A din 25 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1315/A din 25 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 noiembrie 2025.