Paternity disavowal competence conflict resolved: claimant's chosen forum Brezoi prevails over Roșiori de Vede.

Şedinţa publică din data de 19 martie 2025

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la 01.11.2024 pe rolul Judecătoriei Brezoi, sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să constate că nu are calitatea de tată biologic al minorilor C., născută la 18.10.2014, D., născută la 25.08.2016 şi E., născut la 17.09.2020.

Prin sentinţa civilă nr. 100/14.02.2025, Judecătoria Brezoi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Roşiori de Vede.

A reţinut instanţa că acţiunea dedusă judecăţii este una în materie de tutelă şi familie, fiind incidente dispoziţiile art. 114 din C. proc. civ., care reglementează o competenţă teritorială exclusivă, în sensul că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Pentru locuinţa copilului minor, instanţa a avut în vedere că faţă de cei trei minori s-a instituit măsura plasamentului la asistenţi maternali, ce au domiciliul în judeţul Teleorman, în localităţi aflate în circumscripţia Judecătoriei Roşiori de Vede, motiv pentru care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 736/16.07.2025, Judecătoria Roşiori de Vede a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Brezoi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Justiţie şi casaţie cu soluţionarea acestuia.

A reţinut instanţa că în cauză, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată (acţiune în tăgada paternităţii), sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care stabilesc o competenţă teritorială alternativă, în cazul cererilor privitoare la stabilirea filiaţiei, în sensul că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din C. proc. civ., mai este competentă şi instanţa de la domiciliul reclamantului.

Totodată, în cauză sunt incidente şi disoziţiile art. 116 din C. proc. civ., conform cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, dar şi dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai trâziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Întrucât reclamantul a introdus acţiunea la Judecătoria Brezoi, iar pârâta nu a formulat întâmpinare, competenţa aparţine instanţei iniţial investite, potrivit celor arătate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cauzei este reprezentat de demersul judiciar al reclamantului A., care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se constata că nu are calitatea de tată biologic al minorilor C., născută la 18.10.2014, D., născută la 25.08.2016 şi E., născut la 17.09.2020.

Instanţele aflate în conflict şi-au declinat reciproc competenţa reţinând în mod diferit care este instanţa competentă în soluţionarea pricinii, respectiv, Judecătoria Brezoi a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 114 din C. proc. civ. privind competenţa teritorială exclusivă a cererilor referitoare la ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în sensul că acestea se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, iar Judecătoria Roşiori de Vede a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care stabilesc o competenţă teritorială alternativă în cazul cererilor privitoare la stabilirea filiaţiei, în sensul că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din C. proc. civ., mai este competentă şi instanţa de la domiciliul reclamantului, coroborate cu dispoziţiile art. 116 din C. proc. civ., conform cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, dar şi dispoziţiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Conform dispoziţiilor art. 414 din C. civ., paternitatea prezumată a copilului conceput sau născut în timpul căsătoriei poate fi tăgăduită dacă este cu neputinţă ca soţul (fostul soţ) mamei să fie tatăl copilului. De asemenea, răsturnarea prezumţiei de paternitate poate fi realizată numai pe cale de acţiune.

Legiuitorul a reglementat distinct competenţa teritorială în materia cererilor referitoare la filiaţie, prin art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., stabilind că în acest caz, reclamantul se poate adresa fie instanţei de la domiciliul pârâtului, cât şi celei de la domiciliul reclamantului. Intră în această categorie cererile denumite generic în C. civ. "acţiuni privind filiaţia", reglementate de dispoziţiile art. 414-449 C. civ., inclusiv cea privitoare la tăgadă paternităţii.

Pe de altă parte, atât art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cât şi art. 114 din C. proc. civ. se referă la cereri date în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, însă au ipoteze diferite de aplicare. Astfel, cererile privitoare la stabilirea filiaţiei, inclusiv cele privitoare la tăgada paternităţii, nu intră în categoria cererilor privind ocrotirea persoanei fizice, ci interesează starea persoanei.

În cauză, acţiunea pendinte face parte din categoria acţiunilor privind filiaţia, reglementate de C. civ., la Capitolul II Filiaţia, Secţiunea 1 Stabilirea filiaţiei, subsecţiunea 4 Acţiuni privind filiaţia.

Se reţine, aşadar, că faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv tăgadă paternitate, acesteia nu-i sunt incidente dispoziţiile art. 114 din C. proc. civ., care reglementează competenţa soluţionării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice şi care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Astfel, prin art. 113 din C. proc. civ. este stabilită o competenţă teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 1 stipulându-se că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din C. proc. civ., mai este competentă instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei.

Totodată, art. 129 din C. proc. civ. reglementează excepţiile de necompetenţă, pe care le califică ca fiind de ordine publică sau privată, iar la alin. (2) pct. 3 stipulează că necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Astfel, pentru soluţionarea acţiunii având ca obiect tăgadă paternitate, a fost instituită o competenţă teritorială alternativă, în termenii art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., pe lângă instanţa de la domiciliul pârâtului, prevăzută de art. 107 din C. proc. civ., putând fi învestită şi instanţa de la domiciliul reclamantului.

Deşi dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 consacră un drept de opţiune al reclamantului în materia stabilirii filiaţiei, aceste norme rămân imperative, deoarece cererile se adresează, în mod imperativ, exclusiv uneia din cele două instanţe determinate de legiuitor, cea de la domiciliul pârâtului (art. 107) sau cea de la domiciliul reclamantului. Deci, aceste prevederi legale consacră o competenţă teritorială exclusivă, fundamentată pe principiul protecţiei reclamantului, căruia îi este recunoscut un drept de opţiune, întrucât numai reclamantul poate aprecia care aşezare în teritoriu a instanţei serveşte cel mai bine protejării drepturilor şi intereselor sale legitime.

O asemenea concluzie se întemeiază pe dispoziţiile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă".

Rezultă din aceste dispoziţii legale că părţile pot deroga de la normele de competenţă teritorială doar în pricinile privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care pot dispune, ceea ce înseamnă că doar în asemenea situaţii normele de competenţă teritorială sunt de ordine privată. Per a contrario, în celelalte cereri normele de competenţă teritorială sunt de ordine publică, deci imperative.

Prin urmare, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei, reclamantul are un drept de opţiune numai între judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul şi cea în a cărei circumscripţie se află domiciliul pârâtului.

Întrucât reclamantul şi-a manifestat dreptul de opţiune reglementat de lege înţelegând să învestească cu prezenta acţiune instanţa în a cărei rază teritorială domiciliază, şi anume Judecătoria Brezoi, rezultă, prin raportare la prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., că acestei instanţei îi competenţa de soluţionare a acţiunii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Brezoi este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 noiembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.