Revision inadmissible: prior appellate adjudication of res judicata exception bars extraordinary challenge to conflicting judgment

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2025

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin sentinţa civilă nr. 3809/17.04.2024 pronunţată în dosar nr. x/2022, Judecătoria Braşov a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâţi prin întâmpinare. A admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B. formulată în contradictoriu cu pârâţii C., D., E., F., G., H.. A dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra imobilelor înscrise în CF nr. x Braşov, cu privire la imobilul cu nr. top. x, în CF nr. x Braşov, cu privire la imobilul cu nr. top. x, în CF nr. x Braşov, cu privire la imobilul cu nr. top. x, în CF nr. x Braşov, cu privire la imobilul cu nr. top. x, în CF nr. x Braşov, cu privire la imobilul cu nr. top. x, în CF nr. x Braşov, cu privire la imobilul cu nr. cadastral x, dobândit prin restituire în natură, prin decizia civilă nr. 1206/Ap/27.06.2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2013, şi prin moştenire de pe urma defunctei I.. A respins, în rest, acţiunea, ca neîntemeiată. A luat act că părţile vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

II. Cererea de revizuire

Împotriva acestei hotărâri au formulat cerere de revizuire C., D., E., F., G., H., solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii atacate pentru încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Revizuenţii au solicitat şi suspendarea executării hotărârii atacate până la soluţionarea definitivă a cererii de revizuire.

În motivare, revizuenţii au arătat că dispoziţiile sentinţei civile nr. 3809/17.04.2024 a Judecătoriei Braşov sunt potrivnice deciziei civile nr. 1206/Ap/27.06.2017 a Curţii de Apel Braşov, respectiv sentinţei civile nr. 6392/01.07.2019 şi sentinţei civile nr. 7234/24.07.2019, ambele ale Judecătoriei Braşov.

Referitor la autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1206/Ap/27.06.2017 a Curţii de Apel Braşov, revizuenţii arată că prin această decizie a fost soluţionată cererea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 în contradictoriu cu pârâţii A., B. şi Municipiul Braşov, prin primar, fiind restituite în natură, către revizuenţi, 6 imobile. În acel dosar, pârâţii nu au avut solicitări proprii, fiind părţi căzute în pretenţii faţă de revizuenţii reclamanţi.

În ce priveşte sentinţele civile nr. 6392/2019şi nr. 7234/2019 ale Judecătoriei Braşov, acestea au soluţionat pe fond dreptul revizuenţilor la înscrierea în cărţile funciare a dreptului de proprietate în favoarea acestora. Sentinţele au dispus întabularea dreptului revizuenţilor de proprietate în două cărţi funciare în baza deciziei civile nr. 1206/Ap/27.07.2017 a Curţii de Apel Braşov şi a deciziei civile nr. 873/16.03.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Sentinţa civilă nr. 6392/2019 a Judecătoriei Braşov a reţinut, cu efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat, că are aplicare în cauză textul art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 care prevede că hotărârea judecătorească prin care se dispune restituirea în natură a imobilului către revizuenţi face dovada proprietăţii şi constituie just titlu în baza căruia să se înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară în favoarea revizuenţilor. A mai reţinut sentinţa că redobândirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 10/2001 reprezintă un mod originar de dobândire a proprietăţii, prin care revizuenţii au dobândit în mod direct şi nominal dreptul de proprietate asupra imobilelor restituite în natură şi că acordarea măsurilor reparatorii nu implică transmiterea dreptului de proprietate de la defuncta I. la Statul Român şi apoi de la Statul Român la reclamanţi în calitate de persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor speciale de reparaţie.

Sentinţa civilă nr. 7234/2019 a reţinut, cu efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat, că dreptul de proprietate asupra imobilelor preluate de Statul Român nu putea fi dobândit prin dezbaterea succesiunii în urma fostei proprietare I., adică pe calea dreptului comun, ci doar pe calea specială şi unică stabilită prin legile speciale de retrocedare a imobilelor preluate de stat în mod abuziv.

Prin sentinţa civilă nr. 3809/2024 s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamanţilor A. şi B. în cele 6 cărţi funciare în care este intabulat dreptul de proprietate în favoarea revizuenţilor; înscrierea dreptului de proprietate al reclamanţilor cu titlu de restituire în natura prin decizia civilă nr. 1206/Ap/27.06.2017 a Curţii de Apel Braşov; înscrierea dreptului de proprietate al reclamanţilor cu titlu de moştenire de pe urma defunctei I.; respingerea capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a celor 6 încheieri de înscriere în cărţile funciare şi radierea înscrierilor dreptului de proprietate în favoarea revizuenţilor.

Dispoziţiile sentinţei au rămas definitive prin respingerea apelurilor prin decizia civilă nr. 500/A/25.04.2025 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă.

În opinia revizuenţilor, dispoziţiile potrivnice sunt date de faptul că judecătoria a rejudecat fondul cererii lor de acordare a măsurilor reparatorii în baza Legii nr. 10/2001.

Judecătoria a fost învestită de reclamanţi cu constatarea nulităţii absolute a încheierilor de înscriere a drepturilor de proprietate în cartea funciară, încheierile de carte funciară date de OCPI Braşov fiind calificate ca fiind acte juridice civile. Sentinţa a respins excepţia inadmisibilităţii şi a prescripţiei acţiunii. Sentinţa a respins cererea de constatare a nulităţii absolute a încheierilor de carte funciară, dar s-a considerat învestită să soluţioneze pe fond existenţa unei dispute juridice având ca obiect reconstituirea drepturilor de proprietate în baza Legii nr. 10/2001.

Judecătoria nu a avut competenţa materială de a soluţiona o cerere de acordare a măsurilor reparatorii şi de a acorda drepturi de proprietate în temeiul Legii nr. 10/2001. Conform dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cererile de restituire în natură sunt de competenţa secţiei civile a tribunalului.

Judecătoria Braşov nu a avut competenţa să lămurească/să completeze/să interpreteze dispozitivul deciziei civile nr. 1206/Ap/27.06.2017 a Curţii de Apel Braşov.

Nu mai există între părţi o dispută juridică privind acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, de vreme ce măsurile reparatorii au fost acordate prin decizia definitivă pronunţată în anul 2017.

Judecătoria Braşov nu a luat în considerare autoritatea lucrului judecat stabilită prin hotărârile judecătoreşti care au dispus înscrierea drepturilor revizuenţilor de proprietate în cărţile funciare.

Dispoziţia cuprinsă în sentinţa atacată, prin care se acordă reclamanţilor A. şi B. dreptul de proprietate cu titlu de restituire în natură este potrivnică în raport cu dispoziţia deciziei curţii de apel care a admis cererea formulată de revizuenţi pentru restituirea în natură în temeiul Legii nr. 10/2001.

Dispoziţia cuprinsă în sentinţa atacată prin care se acordă reclamanţilor dreptul de proprietate cu titlu de moştenire de pe urma defunctei I. este potrivnică în raport cu dispoziţiile hotărârilor, care au stabilit că reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la imobilele preluate abuziv nu se poate obţine, în cauza de faţă, prin moştenire (drept comun), ci numai în temeiul unei cereri formulate conform Legii nr. 10/2001 (lege specială).

III. Apărări formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la 02.06.2025, intimatul Municipiul Braşov, prin primar a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimatul a învederat că, întrucât nu a fost parte în dosarul, în care s-a pronunţat sentinţa a cărei revizuire se solicită, aceasta nu îi este opozabilă şi, prin urmare, faţă de acesta, nu poate opera autoritatea de lucru judecat invocată de către revizuenţi.

A mai arătat intimatul că în baza hotărârilor judecătoreşti reprezentate de sentinţa civilă nr. 1206/Ap/27.06.2017 a Curţii de Apel Braşov, sentinţa civilă nr. 6392/01.07.2019 şi sentinţa civilă nr. 7234/24.07.2019 s-au efectuat înscrieri/menţiuni în cărţile funciare, aşa cum rezultă din extrasele de carte funciară pe care intimatul le-a anexat întâmpinării, iar cartea funciară cu nr. x Braşov este blocată până la 04.06.2025, prin cererea cu nr. 97260/22.05.2025 formulată de BNP J., pentru motive necunoscute intimatului.

Prin notele scrise înregistrate la 10.06.2025, intimaţii A. şi B., au solicitat respingerea cererii de suspendare a hotărârii supusă revizuirii, respingerea, ca nefondată, a cererii de revizuire, şi au arătat că sentinţa civilă nr. 3809/17.04.2024 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosar nr. x/2022, a cărei revizuire se solicită, nu încalcă autoritatea de lucru judecat a niciuneia dintre hotărârile judecătoreşti la care revizuenţii fac referire, respectiv decizia civilă nr. 1206/Ap/27.06.2017 a Curţii de Apel Braşov, sentinţele civile nr. 6392/01.07.2019 şi nr. 7234/24.07.2019 ale Judecătoriei Braşov.

Au mai arătat că prin motivele de apel formulate împotriva sentinţei civile nr. 3809/17.04.2024, revizuenţii au invocat puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti referitor la care se susţine, prin cererea de revizuire, că ar fi fost încălcată autoritatea de lucru judecat, instanţa de apel în acel dosar pronunţându-se asupra acestui aspect în sensul respingerii.

Prin întâmpinarea înregistrată la 10.11.2025, intimaţii A. şi B. au solicitat respingerea cererii de revizuire şi acordarea cheltuielilor de judecată. Intimaţii au expus istoricul litigiului în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită şi au învederat că sentinţa civilă nr. 3809/2024 a Judecătoriei Braşov nu încalcă puterea de lucru judecat a vreunei altei hotărâri judecătoreşti, ci aduce înscrierile din cartea funciară în concordanţă cu realitatea juridică şi cu situaţia drepturilor de proprietate ale părţilor. În cauză, nu este îndeplinită tripla identitate care să atragă incidenţa autorităţii de lucru judecat, iar această excepţie a fost invocată de către revizuenţi prin motivele de apel formulate împotriva sentinţei civile nr. 3809/2024.

Revizuenţii au formulat răspuns la întâmpinarea intimaţilor A. şi B., solicitând înlăturarea apărărilor din actul procedural şi admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cererea de revizuire în raport de dispoziţiile legale incidente şi de motivele de revizuire formulate, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de atac de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate specifice ipotezei de revizuire invocate de partea, care exercită această cale de atac.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., text legal potrivit căruia revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată prin dispoziţiile art. 430 din C. proc. civ. care stabilesc că:

"(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre."

Efectele lucrului judecat sunt reglementate la art. 431 din C. proc. civ., potrivit căruia:

"(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Raţiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., care reprezintă temeiul juridic al prezentei căi extraordinare de atac, o reprezintă necesitatea asigurării efectelor depline ale autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti definitive, în sensul că ceea ce s-a tranşat de către o instanţă anterioară printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazis de o hotărâre ulterioară, care să statueze în sens contrar celor care au fost dezlegate în primul litigiu.

Altfel spus, revizuirea este remediul procedural, care intervine în ipoteza nesocotirii, într-o judecată ulterioară, a autorităţii de lucru judecat ataşate primei hotărâri.

Ca atare, o judecată ulterioară nu poate contrazice ceea ce s-a tranşat definitiv într-un prim proces, care a vizat aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi s-a desfăşurat între aceleaşi părţi [aspectul negativ sau extinctiv al autorităţii lucrului judecat, în reglementarea dată de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ..], cum nu poate contrazice nici modalitatea în care s-a tranşat asupra unei chestiuni litigioase opuse de/între aceleaşi părţi [efectul pozitiv sau normativ al autorităţii de lucru judecat, regăsit la nivelul aşa-numitelor considerente decizorii, recunoscut ca atare prin dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ..].

În litigiul pendinte, prin cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., revizuenţii pretind că sentinţa civilă nr. 3809/17.04.2024 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosar nr. x/2022 (definitivă prin decizia civilă nr. 500/A/25.04.2025 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă) este potrivnică următoarelor hotărâri judecătoreşti: decizia civilă nr. 1206/Ap/27.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă în dosar nr. x/2013 (definitivă prin decizia civilă nr. 873/16.03.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă); sentinţa civilă nr. 6392/01.07.2019 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosar nr. x/2018 (definitivă prin decizia civilă nr. 1709/A/18.11.2019 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă); sentinţa civilă nr. 7234/24.07.2019 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosar nr. x/2018 (definitivă prin decizia civilă nr. 1868/Ap/09.12.2019 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă).

Invocarea motivului de revizuire consacrat de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Cererea de revizuire este admisibilă numai dacă partea nu a avut cunoştinţă de existenţa primei hotărâri, ori dacă, în cel de-al doilea litigiu, invocându-se prima hotărâre, instanţa a omis să se pronunţe asupra obiecţiilor în legătură cu existenţa acelei hotărâri, în sensul de a nu fi soluţionat excepţia autorităţii de lucru judecat. Dacă s-ar admite interpretarea contrară şi s-ar considera că cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă în orice situaţie, ar însemna să se nesocotească puterea de lucru judecat a dezlegărilor date excepţiei autorităţii de lucru judecat rezultând din cea de-a doua hotărâre. Instanţa de revizuire ar fi pusă în situaţia de a se pronunţa cu privire la temeinicia soluţiei date în legătură cu această excepţie, realizând astfel un control judiciar asupra hotărârii, prin care s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, ceea ce nu este admisibil în revizuire.

Este adevărat că art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ. nu reglementează expressis verbis o asemenea condiţie de admisibilitate, însă această condiţionare decurge în mod necesar şi firesc din caracterul extraordinar al căii de atac a revizuirii menită să sancţioneze doar încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, nu şi modalitatea în care cea de-a doua hotărâre, având a analiza excepţia autorităţii de lucru judecat sau efectul pozitiv al lucrului judecat anterior (o chestiune litigioasă ce are legătură sau se răsfrânge, prin efectele sale, asupra noii judecăţi) dă dezlegare acestor aspecte.

Condiţia ca excepţia autorităţii de lucru judecat să nu fi fost invocată şi soluţionată în primul litigiu, deşi nu este expres prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., rezultă neechivoc din interpretarea acestui text prin raportare la regulile, care guvernează autoritatea de lucru judecat, o hotărâre definitivă neputând fi cenzurată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei soluţiei date cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, această soluţie beneficiind la rândul său de autoritate de lucru judecat.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere scopul revizuirii, care nu a fost concepută pentru a deschide părţii nemulţumite o nouă cale de control judiciar cu privire la legalitatea soluţiei pronunţate în procesul soluţionat prin hotărârea atacată cu revizuire.

Drept urmare, pe calea revizuirii, ca mijloc procedural pus la dispoziţia părţii, nu se produce o reformare a hotărârilor pretins contradictorii în urma exercitării controlului judiciar asupra legalităţii acestora, ci se verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat şi, în caz afirmativ, se procedează la anularea ultimei hotărâri.

În cauză, Înalta Curte constată că această condiţie de admisibilitate nu este îndeplinită.

Astfel, în cadrul apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 3809/17.04.2024 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosar nr. x/2022 (a cărei revizuire se solicită), pârâţii din acel dosar, revizuenţii din prezenta cauză, au invocat excepţia puterii de lucru judecat cu privire la aceleaşi hotărâri judecătoreşti referitor la care în prezenta revizuire solicită a se constata că li se încalcă autoritatea de lucru judecat prin sentinţa supusă revizuirii.

În acest sens, revizuenţii din prezenta cauză au invocat, la pct. 2 din motivele de apel, încălcarea principiului puterii lucrului judecat cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 10/2001, prin raportare la decizia civilă nr. 1206/Ap/27.06.2017 a Curţii de Apel Braşov, despre care au arătat că are putere de lucru judecat şi a stat la baza înscrierii drepturilor acestora în cartea funciară, fiind emise de OCPI Braşov mai multe încheieri de carte funciară

La pct. 3 din motivele de apel, revizuenţii au invocat încălcarea puterii de lucru judecat cu privire la intabularea dreptului de proprietate în CF nr. x nr. top. x şi în CF nr. x Braşov nr. top. x.

Răspunzând excepţiei deduse judecăţii în cadrul motivelor de apel formulate, prin decizia civilă nr. 500/A/25.04.2025 pronunţată în dosar nr. x/2022, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a apreciat-o ca neîntemeiată, reţinându-se că "prima instanţă a valorificat puterea de lucru judecat a celor trei hotărâri judecătoreşti, sens în care s-a reţinut că nu se impune anularea încheierilor, prin care s-a admis înscrierea dreptului de proprietate al pârâţilor, acestea fiind valabile, date în executarea unui titlu executoriu, hotărâre judecătorească."

Prin aceeaşi decizie, s-a mai reţinut că hotărârile judecătoreşti menţionate sunt hotărâri definitive, care se bucură de putere de lucru judecat, potrivit art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., astfel încât "...dezlegarea dată problemei de drept referitoare la situaţia de fapt şi de drept clamate referitoare la intabularea dreptului de proprietate dobândit în baza Legii nr. 10/2001 se impune, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă. Este vorba despre efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifestă ca prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit."

În continuare, instanţa a reţinut că "...efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti. Prezumţia nu opreşte judecata celui de-al doilea proces, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare şi care nu pot fi ignorate. Cum potrivit art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., în relaţia dintre părţi, prezumţia lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicţional într-un prim litigiu va fi opus părţilor din acel litigiu şi succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluţionat."

În acest context factual, este evident că, în cauză, nu este îndeplinită una dintre condiţiile de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., respectiv ca în cel de-al doilea proces în care s-a pronunţat sentinţa a cărei revizuire se cere (3809/17.04.2024 a Judecătoriei Braşov) să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată.

Or, din considerentele deciziei civile nr. 500/A/25.04.2025 pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, care a soluţionat apelul împotriva sentinţei civile nr. 3809/17.04.2024 a Judecătoriei Braşov (a cărei revizuire se solicită), rezultă că instanţa a examinat, în cuprinsul deciziei puterea de lucru judecat atât a deciziei civile nr. 1206/Ap/27.06.2016 a Curţii de Apel Braşov, cât şi a sentinţelor civile nr. 7234/24.07.2019, respectiv nr. 6932/01.07.2019, ambele ale Judecătoriei Braşov, şi a soluţionat această excepţie, considerând-o neîntemeiată.

Prin urmare, având în vedere cele anterior evocate şi cum instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, ci verifică dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate, respectiv dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii lucrului judecat, în prezenta cauză, Înalta Curte reţine că, în cel de-al doilea litigiu, în faţa instanţei de apel, a fost analizată problema puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 1206/Ap/27.06.2016 a Curţii de Apel Braşov, şi că această cerinţă de admisibilitate a cererii de revizuire, cu privire la neinvocarea în cel de-al doilea proces a excepţiei autorităţii/puterii de lucru judecat, nu este îndeplinită în cauză.

Această cerinţă izvorăşte din natura juridică a instituţiei revizuirii, care este o cale extraordinară de atac de retractare (inclusiv, în situaţia în care competenţa de soluţionare este dată instanţei ierarhic superioară în grad celor care au pronunţat hotărârile pretins contrare) şi nu o cale de reformare, pentru a se erija într-un "recurs la recurs", instanţa de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegării date chestiunii autorităţii/puterii de lucru judecat de către cea de-a doua instanţă, în faţa căreia s-a invocat acest aspect.

Cu alte cuvinte, nu îi este permis instanţei de revizuire să se transforme în instanţă de recurs şi să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a dat efect sau nu autorităţii/puterii de lucru judecat. Odată ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, şi nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., în care instanţa este chemată să statueze ea însăşi asupra incidenţei acestei instituţii, şi nu să cenzureze o judecată anterioară.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "securitatea juridică implică respectul pentru principiul res iudicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare (a se vedea Ryabyk împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, par. 52, CEDO 2003-IX, în Hotărârea Mitrea împotriva României, par. 24, publicată în M.Of. nr. 455/21.12.2010).

Totodată, dreptul la un remediu efectiv, consacrat de dispoziţiile art. 13 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, garantează părţilor discutarea pe fond a dreptului pretins încălcat în faţa unei instanţe de judecată, garanţie de care revizuenţii au beneficiat în toate gradele de jurisdicţie şi nu deschide părţii nemulţumite căi de atac extraordinare împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, în alte condiţii decât cele prevăzute de legislaţia procesual civilă, în scopul retractării unora dintre hotărâri, pentru că, astfel, ar fi afectat principiul securităţii raporturilor juridice.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii F., C., G., E., D., H. împotriva sentinţei civile nr. 3809 din 17 aprilie 2024 pronunţate de Judecătoria Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii F., C., G., E., D. şi H..

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2025.