Time-barred revision: One-month deadline for res judicata conflicts and unconstitutionality challenge to procedural start date

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2025

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

La data de 16.07.2019 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. x/2019, cererea de revizuire formulată de A. cu privire la decizia civilă nr. 969/23.05.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosar nr. x/2018.

Prin încheierea din 26.09.2019, cauza a fost amânată pentru a da posibilitate părţilor să formuleze un punct de vedere cu privire la aspectul procedural al termenului de formulare a cererii de revizuire, invocat de către instanţă din oficiu.

La termenul din 14.11.2019, din oficiu, instanţa a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în ceea ce priveşte instituirea termenului de o lună pentru exercitarea revizuirii, care începe a curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, când aceasta devine definitivă la data pronunţării ei şi a dispus amânarea cauzei, pentru ca părţile să-şi exprime poziţia procesuală cu privire la excepţie de neconstituţionalitate.

Prin încheierea din 23.01.2020, s-a dispus formarea unui dosar asociat cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată din oficiu de către instanţă şi s-a dispus suspendarea judecăţii cererii de revizuire în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ., până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Prin Decizia nr. 576/31.10.2024, publicată în Monitorul Oficial al României 585/24.06.2025, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 25.06.2025 s-a stabilit termen de judecată pentru repunerea pe rol a cauzei şi soluţionarea cererii de revizuire la 19.11.2025, în şedinţă publică, cu citare părţi.

II. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 16.07.2019 sub nr. x/2019, revizuentul A. a solicitat anularea deciziei civile nr. 969/23.05.2019 pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosar nr. x/2018 şi soluţionarea cauzei printr-o nouă hotărâre, care să respecte autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 455/19.10.2016 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa în dosar nr. x/2015.

În motivare, revizuentul a arătat că în considerentele deciziei civile nr. 455/19.10.2016 a Curţii de Apel Constanţa se reţine faptul că Spitalul este instituţie publică finanţată integral din venituri proprii. Considerentele pentru care s-a admis apelul şi s-a emis decizia ce reprezintă titlul executoriu în cauza în care s-a admis apelul şi a cărei anulare se solicită, este reprezentat tocmai de faptul că sursa de finanţare a Spitalului Judeţean este din surse proprii. Faţă de această reţinere a cărei autoritate de lucru judecat nu poate fi încălcată, decizia civilă nr. 969/23.05.2019 dată în cadrul dosarului nr. x/2018 nu putea reţine incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr. 57/2015, dat fiind faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile privind finanţarea de la bugetul de stat.

Această încadrare are relevanţă întrucât din modalitatea de redactare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 57/2015 (anterior O.U.G. nr. 88/2014), rezultă că acordarea tichetelor de masă angajaţilor din sistemul sanitar este o situaţie de excepţie, incidentă doar în condiţiile în care unităţile sanitare publice angajatoare sunt finanţate din venituri proprii (decizia nr. 3448/2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti).

Prin urmare, având în vedere că veniturile executate (despăgubirile) nu sunt obţinute de la bugetul de stat, ci din venituri proprii ale Spitalului şi luând în considerare raţiunea adoptării O.U.G. nr. 57/2018, respectiv protejarea bugetului de stat, dispoziţiile 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 nu sunt aplicabile.

Revizuentul concluzionează că prin soluţia pronunţată în apel de Tribunalul Constanţa, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 455/19.10.2016 a Curţii de Apel Constanţa, privind sursa de finanţare a Spitalului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 513 din C. proc. civ.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate excepţia tardivităţii cererii de revizuire, invocată de către instanţă din oficiu, a cărei analiză este prioritară potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

În cauză, se solicită anularea deciziei civile nr. 969/23.05.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosar nr. x/2018, ca fiind contrară deciziei civile nr. 455/19.10.2016 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa în dosar nr. x/2015.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, pentru cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8), de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3) din C. proc. civ., "când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni".

În raport cu data rămânerii definitive a hotărârii supuse revizuirii (23.05.2019), termenul legal pentru exercitarea căii de atac, calculat conform regulii conţinute în art. 181 alin. (1) pct. 3) din C. proc. civ., s-a împlinit la 24.06.2019, hotărârea atacată fiind definitivă de la data pronunţării ei, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost însă formulată peste termenul legal, respectiv la 16.07.2019, conform vizei de înregistrare, iar revizuentul nu a formulat o cerere de repunere în termen care să justifice depăşirea momentului procesual al exerciţiului căii extraordinare de atac.

Legea sancţionează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat şi dispoziţiile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel…".

De altfel, cu privire la termenul de exercitare al revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin Decizia nr. 576/31.10.2024, publicată în Monitorul Oficial al României 585/24.06.2025, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ. invocată de către completul de judecată învestit cu soluţionarea prezentei revizuiri, Curtea Constituţională a statuat următoarele:

"50. În consecinţă, faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunţarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiţie al părţii şi nici dreptul la apărare, întrucât demonstrarea existenţei motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoaşterea considerentelor dezvoltate de instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză din cele două procese, lucru posibil şi în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

51. Curtea a mai reţinut că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor. Tot astfel, Curtea a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu a procedat astfel în scopul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21. Curtea a constatat că formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate, astfel că stabilirea momentului pronunţării ca început al termenului de introducere a revizuirii nu îngrădeşte accesul liber la justiţie al revizuentului şi nici dreptul său la un proces echitabil."

Astfel, întrucât revizuentul a încălcat prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., formulând cererea cu depăşirea termenului legal prevăzut de textul menţionat, în cauză este incidentă excepţia de tardivitate a cărei cercetare este prioritară faţă de aspectele învederate prin cererea de revizuire, care nu vor mai fi analizate, dat fiind aspectul procedural cu privire la momentul exercitării căii de atac.

Pentru aceste considerente, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 969 din 23 mai 2019 pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018 va fi respinsă, ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 969 din 23 mai 2019 pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2025.