Unmotivated appeal against refusal to refer constitutional question annulled; lower decision stands.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal (recurs) filed by the appellant company against the decision of the Court of Appeal Ploiești, which had rejected as unfounded the motion to set aside (contestație în anulare) and also rejected as lacking interest the requests to refer constitutional and EU-law questions. The appeal was annulled because it was completely unmotivated, consisting of a generic statement of appeal that failed to set out any concrete criticisms of the lower court's refusal to refer the constitutionality exception. The Court held that, although the special appeal under Article 29(6) of Law No. 47/1992 is a sui generis remedy, the appellant must still provide adequate reasons to enable review of the admissibility conditions, and a court cannot substitute itself for the party by raising arguments ex officio. The operative outcome is that the appeal is annulled under Articles 496(1), 486(1)(d) and 489 of the Civil Procedure Code, leaving the Court of Appeal's decision in force, and the decision is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, art. 489 din C. proc. civ; Unmotivated appeal against refusal to refer constitutional question annulled; lower decision stands: În cadrul procedurii reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, se atribuie instanţei imediat superioare celei care a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale o competenţă specială, limitată exclusiv la examinarea legalităţii şi temeiniciei deciziei, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2025
Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin decizia civilă nr. 231/04.06.2024 pronunţată în dosar nr. x/2021, Curtea de Apel Ploieşti a constatat nulitatea recursului declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare din 19.01.2023 şi a deciziei civile nr. 519/31.10.2023, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte şi intimaţii-intervenienţi B. şi C.. Prin aceeaşi decizie, a fost respinsă cererea recurentei-pârâte şi a intimaţilor intervenienţi de obligare a intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă la 07.08.2024 sub nr. x/2024, S.C. A. S.R.L. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 231/04.06.2024 a Curţii de Apel Ploieşti, solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei contestate, fixarea unui termen pentru judecarea recursului, iar pe fond să se dispună admiterea recursului, casarea hotărârii pronunţate în apel/reformarea acesteia, în sensul respingerii acţiunii introductive formulate de către reclamantă, şi plata prejudiciului produs contestatoarei în sumă de 76660 RON, potrivit raportului de evaluare ataşat la dosar, şi daune în sumă de 500 RON pe zi, din martie 2020 până în prezent; cu cheltuieli de judecată.
Prin notele de şedinţă formulate la 12.09.2025, contestatoarea a formulat următoarele cereri: cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind dezlegarea chestiunii de drept dacă motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3) din C. proc. civ. este incident şi în cazul în care instanţa de recurs a pronunţat o soluţie, prin care se constată nulitatea recursului; cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 3) din C. proc. civ., în sensul că dispoziţiile legale sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit exercitarea căii de atac extraordinare a contestaţiei în anulare, împotriva unei soluţii, prin care se constată nulitatea recursului; cerere de interpretare, de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3) din C. proc. civ. cu privire la posibilitatea exercitării unei căi de atac extraordinare, împotriva unei hotărâri prin care se anulează o cale de atac, despre care se susţine că a fost pronunţată prin omisiunea de a cerceta un caz de casare invocat în termen.
2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti
Prin decizia civilă nr. 59/06.03.2025, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins, ca lipsite de interes, cererile de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Curţii Constituţionale şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, formulate de contestatoarea-pârâtă S.C. A. S.R.L.. A respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de pârâta S.C. A. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 231/04.06.2024 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţate în dosarul nr. x/2021. A respins, ca neîntemeiată, solicitarea intimatului-reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată.
3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pronunţate prin decizia civilă nr. 59/06.03.2025 de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a declarat recurs pârâta S.C. A. S.R.L..
Recursul nu a fost motivat şi nu a fost încadrat în drept.
4. Apărările formulate în cauză
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând recursul în raport cu excepţia de nulitate pentru nemotivare invocată, din oficiu, de către instanţă, a cărei analiză este prioritară, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
În cadrul procedurii reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, se atribuie instanţei imediat superioare celei care a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale o competenţă specială, limitată exclusiv la examinarea legalităţii şi temeiniciei deciziei, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
În condiţiile în care o persoană nu poate sesiza direct Curtea Constituţională cu o excepţie de neconstituţionalitate, ci doar prin intermediul instanţei în faţa căreia a fost ridicată, reiese că raţiunea prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 referitoare la recurs a fost aceea de a supune controlului judiciar soluţia, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, indiferent de faza procesuală în care a fost pronunţată, ca o garanţie în plus a liberului acces la justiţie.
Prin cererea de recurs pe care o formulează, autorului excepţiei îi va reveni sarcina de a demonstra, printr-o motivare corespunzătoare, că excepţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, fiind nelegală soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pronunţată de instanţă.
Este adevărat că, potrivit Deciziei nr. 321/2017 a Curţii Constituţionale a României "recursul reglementat de Legea nr. 47/1992 nu poate fi înţeles drept o cale extraordinară de atac în condiţiile C. proc. civ. sau penală, după caz", ci "este vorba de o cale de atac pe care legiuitorul a conceput-o, distinct de orice calificare procesual civilă sau penală, numai în privinţa hotărârilor judecătoreşti prin care se respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Prin urmare, acest recurs este un remediu judiciar, care nu preia niciunul dintre elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ. sau penală".
De asemenea, este adevărat că, prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţională constată că acest recurs "îşi menţine natura juridică de cale de atac specială ce nu poate fi calificată în funcţie de reglementările proprii procedurii penale sau civile" şi are o "fizionomie juridică proprie", iar, potrivit Deciziei nr. 714/2017 a Curţii Constituţionale "dezvoltarea pe larg a motivelor poate fi făcută prin concluzii scrise sau susţineri orale".
Cu toate acestea, Înalta Curte observă că instanţa de recurs nu se poate substitui autorului excepţiei de neconstituţionalitate în formularea unor critici împotriva soluţiei de inadmisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi a unor argumente în favoarea admisibilităţii, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Pentru a se putea verifica legalitatea soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, trebuie să existe critici concrete, care să reflecte care dintre condiţiile de admisibilitate a cărei respectare a fost negată se apreciază de către parte a fi îndeplinită şi care este greşeala imputată instanţei ierarhic inferioare.
În cauză, recurenta contestatoare S.C. A. S.R.L. a declarat recurs împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale invocate, însă cererea de recurs formulată nu a fost deloc motivată, fiind o simplă declaraţie de recurs, informă, extrem de generică, fără a conţine vreo critică de natură a declanşa un control al instanţei superioare în ceea ce priveşte îndeplinirea/neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.
Motivarea, în condiţiile legii, a căilor de atac promovate, reprezintă obligaţia părţii interesate, care trebuie să manifeste diligenţă în acest sens, instanţa neputându-se substitui autorului în formularea unor critici privind condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, deoarece acest demers ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, astfel cum anterior s-a arătat.
Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor condiţii de acces la anumite căi de atac, absolutizarea unui anumit drept putând avea drept consecinţă fie negarea, fie limitarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora legea le acordă ocrotire în egală măsură.
Astfel, reţinând că recursul nu respectă nici măcar cadrul mai larg al cerinţelor de motivare conturat prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale, mărginindu-se la simpla enunţare a atacării în ansamblu a soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 din C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pronunţată prin decizia civilă nr. 59 din 06 martie 2025 de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţată prin decizia nr. 59 din 06 martie 2025 de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 19 noiembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.