Suspension of proceedings for undetermined heirs: requirement of formal proof via heir certificates versus mere identification of presumptive successors

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2025

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la 26.02.2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D., să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/06.12.2010 la BNP E. şi F., prin care pârâţii B. şi C. au înstrăinat, către pârâta D., imobilul compus din apartamentul nr. x situat în Municipiul Mangalia, str. x, bloc Vila 6, Judeţul Constanţa, compus din patru camere de locuit şi dependinţe (baie, bucătărie, două holuri, debara, beci), în suprafaţă utilă de 90,38 mp, având numărul cadastral x şi intabulat în cartea funciară nr. x a UAT Mangalia, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, restabilirea situaţiei tabulare prin radierea menţiunilor privind actul juridic atacat, obligarea pârâţilor la plata contravalorii lipsei de folosinţă pentru ultimii trei ani de la data introducerii acţiunii, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194, 150, 249-250 C. proc. civ., art. 948, 962, 970 şi 1080 C. civ. din 1865.

La 27.11.2019, G. a formulat cerere de intervenţie principală, admisă de instanţă prin încheierea din 02.03.2020, acesta fiind introdus în cauză, în nume propriu, formulând aceleaşi apărări cu reclamanta A..

2. Primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 485/31.03.2021, Judecătoria Mangalia a respins, ca nefondate, atât cererea reclamantei A., cât şi cererea reclamantului H., precum şi cererea de intervenţie principală formulată de intervenientul G..

Prin decizia civilă nr. 1890/18.11.2021, Tribunalul Constanţa a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul intervenient G..

Prin decizia civilă nr. 200/C/28.09.2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a admis recursul declarat de intervenientul G. împotriva deciziei civile nr. 1890/18.11.2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2019. A casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanţa.

3. Al doilea ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 181/15.02.2024 pronunţată în rejudecare, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de intervenientul G. împotriva sentinţei civile nr. 1458/29.11.2022 pronunţată de Judecătoria Mangalia, în dosarul civil nr. x/2022

Împotriva acestei decizii au declarat recurs intervenienţii G. şi H..

Prin încheierea din 10.12.2024 pronunţată în dosar nr. x/2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 2) din C. proc. civ.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 10.12.2025 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019 au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5) C. proc. civ., reclamantul H. şi intervenientul G., solicitând admiterea recursului. Au învederat recurenţii că prin cererea depusă la dosar la 09.12.2024 s-a solicitat, în principal, amânarea cauzei până la obţinerea unor noi relaţii de la autorităţi privind vocaţia succesorală la moştenirea intimatului-pârât C. şi, în subsidiar, introducerea în cauză raportat la dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ., a numiţilor: I., prezumtivă fiică a defunctului, aspect de care a luat cunoştinţă în cadrul dosarului penal nr. x/2024 de pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia, prin procesul-verbal nr. x/214/P/2024, aceasta declinându-şi calitatea de fiică a defunctului; J., descendent al pârâtului C., relaţie de rudenie ce rezultă din referatul cu propunere de clasare din dosarul penal nr. x/2023, depus deja la dosarul cauzei; D., cu domiciliul cunoscut de instanţă ca parte în prezentul proces, ce are vocaţie succesorală, raportat la calitatea acesteia de mătuşă (rudă de gradul 3) a defunctului C..

Ipoteza suspendării cauzei reglementată de dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ. este aceea a lipsei cererii de introducere în cauză a moştenitorilor persoanei decedate, respectiv neindicarea acestora.

Cu toate acestea, recurenţii în mod expres şi neechivoc au solicitat introducerea în cauză a moştenitorilor şi, respectiv, au indicat moştenitorii persoanei decedate.

Prin urmare, în mod greşit a fost dispusă suspendarea cauzei, context în care se impune admiterea prezentului recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în termenul legal şi comunicată (intitulată "precizări"), înregistrată la 03.04.2025, intimata D. a învederat că persoanele indicate ca moştenitori în cauză nu au nicio legătură cu recurentul G.

A arătat intimata-pârâtă că nu este rudă cu defunctul C., iar recurentul trebuie tras la răspundere pentru declaraţii mincinoase şi inducerea în eroare a instanţei de judecată. A solicitat instanţei să impună recurentului ca acesta să nu se mai folosească de datele cu caracter personal ale numitelor I., J. şi D..

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recurenţii au întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ., text legal potrivit căruia casarea hotărârii se poate cere când "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Subsumat motivului de recurs, s-a susţinut, de către recurenţi, că măsura suspendării judecăţii dispusă de Curtea de Apel Constanţa în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ. este una nelegală, întrucât recurenţii s-au conformat dispoziţiei instanţei şi au indicat prezumtivii moştenitori ai intimatului-pârât decedat C., prin adresa înregistrată la dosar la 10.12.2024, când au solicitat şi acordarea unui termen suplimentar de judecată în vederea efectuării demersurilor pentru introducerea în cauză a moştenitorilor defunctului C..

Înalta Curte reţine că, pe parcursul soluţionării recursului declarat de intervenienţii G. şi H. împotriva deciziei civile nr. 181/15.02.2024 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, a intervenit decesul intimatului-pârât C., aspect reliefat prin referatul întocmit de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date întocmit la 14.10.2024, potrivit căruia decesul intimatului-pârât a intervenit la data de 11.05.2024.

La termenul din 15.10.2024, urmare a cererii de amânare formulate la data de 14.10.2024 de către recurentul-intervenient G., Curtea de Apel Constanţa a dispus amânarea cauzei la data de 10.12.2024, în vederea indicării şi introducerii în cauză a moştenitorilor defunctului C..

Prin înscrisul intitulat "adresă" înregistrat la dosar la 10.12.2024, recurenţii G. şi H. au solicitat acordarea unui termen suplimentar de judecată în vederea efectuării demersurilor pentru introducerea în cauză a moştenitorilor defunctului C. şi au indicat ca prezumtivi moştenitori următoarele persoane: I., prezumtivă fiică a defunctului, aspect de care recurenţii au arătat că au luat cunoştinţă în cadrul dosarului penal nr. x/2024 de pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia, prin procesul-verbal nr. x/214/P/2024, aceasta declinându-şi calitatea de fiică a defunctului; J., descendent al pârâtului C., relaţie de rudenie ce rezultă din referatul cu propunere de clasare din dosarul penal nr. x/2023, depus deja la dosarul cauzei; D., cu domiciliul cunoscut de instanţă ca parte în prezentul proces, ce are vocaţie succesorală, raportat la calitatea acesteia de mătuşă (rudă de gradul 3) a defunctului C..

Constatând că decesul intimatului-pârât C. este dovedit cu adresa nr. x/18.11.2024 eliberată de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, dar că la termenul de judecată acordat în acest sens, părţile nu au indicat moştenitorii intimatului decedat, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a suspendat judecata cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ.

Raportând analiza de legalitate a încheierii recurate la dispoziţiile legale în baza cărora Curtea de Apel Constanţa a dispus suspendarea judecării recursului, şi anume art. 412 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ., se constată că motivele de recurs invocate sunt nefondate.

Astfel, potrivit art. 412 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ., judecarea cauzelor se suspendă de drept "prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora."

Din analiza normelor juridice prevăzute de art. 412 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ., reiese că legiuitorul a stipulat regula suspendării judecăţii în situaţia în care, după introducerea cererii de chemare în judecată, intervine decesul uneia dintre părţi, incidenţa acestei reguli irevocabile fiind evitată dacă partea interesată solicită termen pentru introducerea în cauză a moştenitorilor.

Prin urmare, dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ. obligă instanţa să constate suspendarea de drept a judecăţii în cazul decesului uneia dintre părţi în cursul judecăţii, măsură care poate fi împiedicată prin menţionarea de către partea interesată a moştenitorilor părţii decedate.

Pentru îndeplinirea acestei obligaţii procedurale, este obligatoriu ca partea interesată să precizeze nu numai numele şi prenumele prezumtivilor moştenitori, ci să depună şi actele, prin care să dovedească această calitate, respectiv certificatul de moştenitor sau de calitate de moştenitor.

În acest sens, dispoziţiile art. 1133 alin. (1) din C. civ. statuează că "Certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia."

De asemenea, potrivit art. 116 alin. (3) din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi activităţii notariale, "Certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia."

Înalta Curte constată că în litigiul pendinte, instanţa învestită cu judecarea recursului a acordat un termen de judecată pentru a da părţilor posibilitatea să facă demersurile necesare indicării moştenitorilor intimatului decedat, însă acestea nu s-au conformat dispoziţiei instanţei.

Împrejurarea că recurenţii au indicat printr-un înscris propriu (adresă) anumite persoane, despre care au luat cunoştinţă din cadrul unor dosare penale că ar fi posibili moştenitori ai intimatului decedat, nu reprezintă îndeplinirea obligaţiilor legale stabilite în sarcina acestora, în condiţiile în care nu au făcut dovada, conform legii, că respectivele persoane au calitatea de moştenitor a defunctului.

De altfel, chiar recurenţii, prin înscrisul depus la dosarul curţii de apel, arată că persoanele indicate sunt prezumtivi moştenitori, precizare care însă nu are efectul doveditor prevăzut de lege.

Aşa cum s-a menţionat, dovada calităţii de moştenitor se face cu certificatul de moştenitor sau cu certificatul de calitate de moştenitor, orice alte informaţii sau prezumţii fiind fără efecte juridice în ce priveşte întregirea cadrului procesual prin introducerea în cauză a unor astfel de persoane.

Se relevă că măsurile întreprinse de părţi, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv, adresa nr. x/18.11.2024 eliberată de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, din care a rezultat decesul intimatului C. la 11.05.2024 şi adresa recurenţilor înregistrată la 10.12.2024, prin care aceştia au indicat anumite persoane ca prezumtivi moştenitori, nu constituie, în realitate, indicarea moştenitorilor potrivit legii, ci doar demersuri efectuate în acest sens, lipsite de putere probatorie pentru a se dispune introducerea în cauză şi continuarea judecăţii.

Cum în cauză părţile nu s-au conformat dispoziţiei instanţei şi nu au făcut dovada existenţei moştenitorilor intimatului decedat potrivit legii, măsura suspendării judecăţii dispusă de curtea de apel este una conformă legii, iar criticile recurenţilor nu pot fi primite.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că nu au fost respectate condiţiile legale pentru continuarea judecăţii, sens în care măsura curţii de apel de suspendare a judecăţii este legală, fiind aplicate în mod corect dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ., împrejurare faţă de care nu este incident motivul de recurs invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, apreciind că nu sunt întemeiate criticile formulate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul H. şi intervenientul G. împotriva încheierii din data de 10 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul H. şi intervenientul G. împotriva încheierii din data de 10 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 noiembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.