Inadmissibility of revision for failure to evince merits in a remand decision under Art. 509 CPC

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Hotărârea în raport cu care se solicită revizuirea

Prin decizia civilă nr. 148 din 21 ianuarie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei nr. 1795 A din 29 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. A casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

A anulat recursurile declarate de recurenţii-reclamanţi B. şi C. împotriva deciziei nr. 1795 A din 29 noiembrie 2022 şi a deciziei nr. 1182 A din 10 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 148 din 21 ianuarie 2025, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, au declarat revizuire C. şi B..

Prevalându-se de cazurile de revizuire prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 1, 5 şi 6 din C. proc. civ., revizuenţii au susţinut că instanţa şi-a depăşit atribuţiile, nepronunţându-se pe cererile formulate şi dând mai mult decât s-a solicitat. Au mai arătat revizuenţii că înscrisurile despre care au făcut vorbire în susţinerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. sunt fimări care nu au putut fi înfăţişate instanţei, din motive mai presus de voinţa acestora. Totodată, solicită admiterea celor două expertize a căror administrare au solicitat-o în toate ciclurile procesuale, pentru a se putea determina pagubele, data şi condiţiile în care acestea s-au produs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Deliberând cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată de instanţă din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict şi limitativ prevăzute de lege, iar condiţia de admisibilitate comună se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale.

Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire poate fi o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul."

Se constată, aşadar, într-o primă analiză, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri, legiuitorul a impus condiţia imperativă, preliminară, ca această instanţă să fi evocat fondul, cu excepţia cazurilor de revizuire înscrise la pct. 3 (în ipoteza judecătorului), pct. 4, pct. 7 - 11, când sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Prin urmare, pentru a se putea cere revizuirea unei decizii definitive, cum este cea de faţă, o primă condiţie pe care trebuie să o îndeplinească hotărârea este aceea de a evoca fondul cauzei, situaţie ce nu se regăseşte în prezenta speţă, având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunţată în recurs, cuprinzând, pe de-o parte, o soluţie de admitere a recursului pârâtei A. S.A. şi de trimitere a cauzei spre rejudecarea pe fond a apelului acestei părţi de către Curtea de Apel Bucureşti iar, pe de altă parte, de anulare a recursurilor declarate de reclamanţii B. şi C., pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Evocarea fondului, ca expresie a uneia dintre condiţiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea care fusese reţinută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, decât cea care fusese aleasă până în acel moment.

Condiţia ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, fiind o cale de retractare, prin care se solicită instanţei care a soluţionat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunţării hotărârii.

Această regulă nu este îndeplinită în cauză, câtă vreme hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu evocă fondul cauzei, fiind o decizie pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unei cereri de recurs, prin care instanţa a anulat unul dintre recursuri, neprocedându-se, deci, la analiza concretă a motivelor de recurs formulate de reclamanţi, şi a admis un al doilea recurs, declarat de pârâtă, însă nu a reţinut cauza spre rejudecare, ci a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Bucureşti.

Pot fi, aşadar, atacate cu revizuire hotărârile prin care instanţa de recurs admite recursul, casează hotărârea cu reţinere şi evocă fondul.

O decizie a instanţei de recurs prin care se pronunţă soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare nu reprezintă o hotărâre prin care se evocă fondul, instanţa de rejudecare fiind cea care va realiza evocarea fondului, în funcţie de cele dezlegate cu valoare obligatorie de instanţa de casare şi cu privire la situaţia de fapt stabilită în circumstanţele relevante pentru speţă.

Totodată, se constată şi faptul că, în cauză, revizuenţii au solicitat instanţei anularea deciziei nr. 148 din 21 ianuarie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, întemeindu-se pe dispoziţiile pct. 1, 5 şi 6 ale art. 509 din C. proc. civ., iar nu au invocat incidenţa vreunuia dintre cazurile de revizuire care făceau posibilă atacarea unei hotărâri care nu evocă fondul cauzei, şi anume cele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 3 (în ipoteza judecătorului), pct. 4, pct. 7 - 11 C. proc. civ.

Cum criticile invocate prin cererea de revizuire nu pot fi subsumate vreunuia dintre cazurile prevăzute la alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., pentru care condiţia evocării fondului nu se cerea a fi întrunită, se impune a se reţine caracterul inadmisibil al cererii de revizuire şi din această perspectivă.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuiră formulată de revizuenţii B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 148 din 21 ianuarie 2025, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 148 din 21 ianuarie 2025, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 noiembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.