Inadmissibility of appeal against final decision on reexamination of judicial fine

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Încheierea prin care s-a aplicat petenţilor amenda judiciară

Prin încheierea din 13 februarie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. civ., a dispus sancţionarea petenţilor A. şi B. cu câte o amendă în cuantum de 200 RON, pentru fiecare, ca urmare a formulării unor cereri de recuzare fără motive de fapt sau de drept, în cadrul recursului exercitat împotriva unei decizii definitive, pronunţate într-o altă cale extraordinară de atac.

Împotriva acestei încheieri petenţii A. şi B. au formulat cerere de reexaminare.

I.2. Încheierea pronunţată asupra cererii de reexaminare a amenzii judiciare

Prin încheierea din 1 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2024, a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petenţii A. şi B., împotriva încheierii din 13 februarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2024, prin care le-a fost aplicată petenţilor o amendă judiciară în cuantum de câte 200 RON fiecăruia.

I.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 1 aprilie 2025 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă au declarat recurs petenţii A. şi B., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 15 iulie 2025 sub nr. x/2024/a1 şi repartizat aleatoriu completului de judecată C9, aşa cum reiese din fişa ECRIS şi din procesul-verbal de repartizare aleatorie aflate la dosar.

Prin cererea formulată, recurenţii-petenţi au solicitat admiterea recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul prin prisma dispoziţiilor art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond (...), hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte reţine următoarele:

Principiul legalităţii căii de atac, consacrat de dispoziţiile art. 457 C. proc. civ., stabileşte că legea este cea care recunoaşte sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, iar nu judecătorul. Exprimarea din alin. (1) al articolului anterior menţionat este foarte clară, în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În raport cu prevederile art. 129 din Constituţia României şi cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

Art. 457 C. proc. civ. stipulează că:

"(l) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei (...)."

În soluţionarea cererii de reexaminare formulate împotriva încheierii prin care s-a aplicat unei părţi o amendă judiciară, instanţa se pronunţă printr-o încheiere definitivă, astfel cum statuează dispoziţiile art. 191 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "(1) Sunt hotărâri definitive: 1. Hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului;".

Din coroborarea dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că, în accepţiunea C. proc. civ., prin noţiunea de hotărâre definitivă se înţelege acea hotărâre care nu mai este susceptibilă de a fi atacată nici prin intermediul apelului şi nici al recursului.

Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Astfel, în speţă pendinte, se observă că încheierea din 1 aprilie 2025 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă este pronunţată în soluţionarea cererii de reexaminare formulate de petenţii A. şi B. împotriva încheierii din 13 februarie 2025 prin care a fost aplicată fiecăruia câte o amendă judiciară în cuantum de 200 RON, iar potrivit dispoziţiilor art. 191 alin. (4) C. proc. civ. este definitivă.

Faţă de cele ce preced, încheierea recurată nu este susceptibilă de exerciţiul căii de atac a recursului, astfel că recursul declarat de recurenţii-petenţi are caracter inadmisibil.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-petenţi A. şi B. împotriva încheierii de şedinţă din 01 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în dosarul nr. x/2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-petenţi A. şi B. împotriva încheierii de şedinţă din 01 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2025.